ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5363/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5363/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

instanțe

Prin acțiunea înregistrată

la data de 25 noiembrie 2010 și completată la data de 28 iunie 2011, reclamanta

SC D. SRL Râmnicu Vâlcea a solicitat anularea procesului – verbal de constatare

nr. 13474 din 29 iunie 2010 privind proiectul „Modernizare frigorifer și abator

vită, construcție stație de epurare SC D. SRL Râmnicu Vâlcea, comuna Bujoreni, Jud.

Vâlcea”, anularea notificării nr. 13876 din 5 iulie 2010 privind constituirea debitului

în sumă de 3.432.558,19 lei, acte întocmite de pârâta A.P.D.R.P. din cadrul M.A.D.D.,

cu obligarea pârâtei la restituirea sumei de 3.432.558,19 lei, care a fost achitată

în baza actelor administrative contestate.

În subsidiar,

reclamanta a solicitat anularea în parte a celor două acte întocmite de pârâtă

și obligarea acesteia la restituirea sumei de 2.716.664,39 lei.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că, în baza contractului - cadru din 15 august 2006

încheiat cu A.P.D.R.P., în calitate de autoritate contractantă, a primit

finanțare nerambursabilă în sumă de 3.432.558,19 lei, plătită în patru tranșe pentru

proiectul „Modernizare frigorifer și abator vită, construcție stație de epurare

SC D. SRL, comuna Bujoreni, Jud. Vâlcea”.

Deși au fost respectate

condițiile pentru acordarea cofinanțării din fonduri publice în cadrul

Programului S.A.P.A.R.D., reclamanta a arătat că, prin cele două acte

contestate a fost nelegal constatată o neregulă în derularea contractului de

finanțare, cu obligarea sa la restituirea integrală a finanțării primite, fără desfășurarea

unui control efectiv și fără analizarea tuturor elementelor necesare în cazul aplicării

unei sancțiuni.

În acest sens, s-a

precizat că, procesul – verbal de constatare a fost încheiat ca urmare a

controlului inițiat la solicitarea O.L.A.F., care a sesizat autoritatea contractantă

cu privire la existența unor nereguli în procedura de achiziție a echipamentelor

pentru linia de abatorizare bovine și utilaje independente, dar conform prevederilor

cuprinse în art. 11 alin. (1) din O.G. nr. 79/2003, art. 2 alin. (2) și alin. (8)

din Normele metodologice de aplicare a acestei O.U., în Regulamentul C.E. nr. 1073/1999

privind investigațiile efectuate de O.L.A.F. și în Manualul O.L.A.F., pentru constatarea

neregulii și pentru sancționarea celui vinovat este necesar un control prealabil

efectiv desfășurat de autoritatea competentă din statul în care s-a produs

fapta.

În cauză, s-a

învederat că, pârâta nu a efectuat o verificare reală cu privire la derularea contractului

de finanțare, nu i-a adus cunoștință beneficiarului existența verificării și

nici nu a încercat să obțină dovezi, care să conducă la concluzia că reprezentanții

reclamantei ar fi avut cunoștință de faptul că firmele italiene investigate au

avut o înțelegere prin care să se manipuleze procedura de achiziție și să fie declarată

câștigătoare SC B.E. SRL.

Reclamanta a arătat

că, raportul O.L.A.F. are doar caracter de recomandare pentru autoritatea națională,

care trebuia să stabilească în mod concret, dacă măsurile indicate în raport pot

fi dispuse, dacă există dovezi cu privire la vinovăția beneficiarului fondurilor

comunitare și dacă, în raport cu prejudiciile produse, se poate dispune o

sancțiune.

Reclamanta a invocat și

dispozițiile art. 2 din Regulamentul C.E. nr. 2988/1995 privind protecția

intereselor financiare ale Comunităților Europene, care prevăd că, măsurile și sancțiunile

administrative trebuie să fie eficace, proporționale și convingătoare, astfel încât

să se ofere o protecție adecvată intereselor financiare ale Comunităților

Europene.

De aceea, s-a invocat

ca motiv de nulitate a actelor administrative contestate și încălcarea normelor

de drept comunitar, susținându-se că, aplicarea unei măsuri sau sancțiuni

administrative, cum este măsura de restituire a finanțării nerambursabile, se

justifică numai dacă există o prejudiciere a bugetului general al Comunității Europene

și/sau bugetelor administrate de aceasta sau în numele ei.

Cum în cauză nu a existat

un asemenea prejudiciu, reclamanta a considerat că a fost nelegal obligată să

restituie finanțarea primită, pentru că și în situația în care se consideră că erau

neconforme ofertele celor două societăți din Italia, se impunea menținerea finanțării

nerambursabile față de existența unei proceduri de achiziție deschise,

transparente, cu respectarea deplină a principiilor directoare instituite

pentru eligibilitatea cheltuielilor în programul S.A.P.A.R.D.

de fond

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat Sentința

civilă nr. 7399 din 6 decembrie 2011, prin care a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Hotărând astfel,

instanța de fond a considerat că, prin procesul - verbal de constatare nr. 13474

din 29 iunie 2010 întocmit de pârâtă în baza notei de informare din 11 mai 2010

a O.L.A.F., s-a reținut în mod corect existența unei nereguli, în sensul dispozițiilor

art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003, în procedura de achiziție declanșată de

reclamantă în vederea achiziției de echipamente pentru linia de abatorizare

bovine și de utilaje necesare desfășurării activității în cadrul abatorului, în

executarea contractului - cadru din 15 august 2006 încheiat de părți pentru acordarea

ajutorului financiar nerambursabil în condițiile Programului special de preaderare

pentru agricultură și dezvoltare rurală S.A.P.A.R.D. - România.

Existența neregulii a

fost constatată de prima instanță în raport cu împrejurările de fapt avute în

vedere la emiterea actelor administrative contestate și care au fost stabilite în

urma verificărilor efectuate în Italia, la societățile participante la

procedura de achiziție, reținându-se că, această procedură s-a desfășurat cu

încălcarea principiilor liberei concurențe, transparenței și eficienței

utilizării fondurilor, în condițiile în care ofertele a două dintre societățile

italiene participante la licitație au fost pregătite sub îndrumarea și la solicitarea

expresă a firmei declarată câștigătoare și nu la solicitarea sau în concordanță

cu cerințele beneficiarului finanțării S.A.P.A.R.D.

Conform art. 1 alin. (2)

din Anexa nr. 1 – Prevederi Generale la contractul de finanțare, s-a avut în

vedere că, reclamanta în calitate de beneficiar, avea obligația să implementeze

proiectul cu maximum de profesionalism, eficiență și vigilență, în concordanță cu

cele mai bune practici în domeniul vizat, ceea ce impunea ca, ofertele în

procedura de selecție să fie depuse de ofertanți independenți, eligibili să participe

în calitate de furnizori în cadrul unui proiect implementat de S.A.P.A.R.D.,

pentru a se asigura astfel prețuri autentice și competitive în mod real.

Cererea reclamantei de

efectuare a unei expertize tehnice de specialitate a fost respinsă, cu

motivarea că, proba nu este relevantă și utilă în soluționarea cauzei pentru că

nu se impune stabilirea valorilor de piață (prețuri practicate pe piață) la

data achiziției pentru produse similare și compararea cu prețul de achiziție

plătit, în condițiile în care ofertantul câștigător a fost desemnat în

considerarea unor oferte neconforme, care nu conțineau prețurile reale pe care ofertanții

le-ar fi oferit în cazul în care elaborau ofertele în mod independent.

Cu privire la

stabilirea obligației de restituire în integralitate a sumei reprezentând

ajutor financiar nerambursabil, instanța de fond a reținut că pârâta a aplicat corect

dispozițiile art. 17 alin. (4) din Anexa nr. 1 la contractul de finanțare, care

prevăd că, în cazul înregistrării unei neregularități rezultată din culpa

beneficiarului, acesta are obligația să restituie integral valoarea finanțării primite

din partea autorității contractante în termen de 15 zile de la data confirmării

de primire a notificării.

Din acest motiv, s-a considerat

că este vădit nefondată susținerea reclamantei că nu există temei contractual pentru

obligarea sa la restituirea sumelor obținute prin finanțare S.A.P.A.R.D., cu

atât mai mult cu cât, apărarea a fost invocată față de dispozițiile art. 11 alin.

(2) din contract, care se referă la încetarea contractului și nu față de

dispozițiile art. 17 alin. (1) din Anexa nr. 1 la contract, care au fundamentat

actele atacate, întrucât reglementează consecințele unei neregularități din

culpa beneficiarului.

Instanța de fond a constatat

că sancțiunea de obligare la restituirea fondurilor nerambursabile este justificată

în cauză și față de vinovăția reclamantei, rezultată din neîndeplinirea culpabilă

a obligației de rezultat și nu de diligență, de a lua toate măsurile necesare

pentru a asigura derularea procedurii de achiziție în condiții de legalitate,

prin verificarea autenticității ofertelor depuse,dat fiind că, beneficiarul

este cel care răspunde în fața autorității contractante de implementarea proiectului,

care include și modul de desfășurare a procedurilor de achiziție.

În acest sens, s-a avut

în vedere că, nerespectarea culpabilă a prevederilor contractului de finanțare

referitoare la desfășurarea procedurilor de achiziție are drept consecință

vicierea rezultatului procedurilor și implicit, prejudicierea fondurilor

comunitare și a bugetului de stat prin utilizarea neeficientă a fondurilor

primite în baza contractului încheiat de părți.

Instanța de fond a

respins și susținerea reclamantei privind încălcarea dispozițiilor art. 9 din Regulamentul

C.E. nr. 1073/1999 prin emiterea actelor contestate înainte de primirea raportului

final al O.L.A.F., cu motivarea că, această împrejurare nu este de natură să

afecteze legalitatea actelor, în condițiile în care nota transmisă de O.L.A.F. constituie

o sesizare provenită din exteriorul autorității, în sensul dispozițiilor art. 11

alin. (2) din O.G. nr. 79/2003. Conform acestei prevederi legale, s-a reținut că

autoritatea pârâtă avea obligația să dea curs sesizării, ca autoritate

competentă în gestionarea fondurilor comunitare care trebuie să identifice

neregulile prin toate mijloacele administrative, luând în considerare și

sesizările interne și externe.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe și împotriva încheierii din ședința publică de la15 noiembrie 2011, a

declarat recurs reclamanta SC D. SRL, solicitând în principal, casarea

hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, iar în subsidiar,

modificarea hotărârii, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată

astfel cum a fost formulată și completată.

Ca prim motiv de

recurs s-a invocat, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 5 și pct. 9 C. proc.

civ., încălcarea principiilor contradictorialității, nemijlocirii și dreptului

la apărare, pentru că instanța de fond a soluționat cauza în baza unor probe care

nu au fost depuse la dosar, respectiv în baza unor documente și rapoarte inexistente

la dosar, dar considerate de O.L.A.F. ca o dovadă certă a comiterii intenționate

a unei neregularități care a afectat selecția de ofertă organizată de societatea

recurentă.

Recurenta a precizat că,

singurul act administrativ de drept european care ar fi putut să stea la baza

raționamentului instanței este raportul O.L.A.F. (care să constate nereguli

sesizate, prejudiciul financiar produs, sancțiunea recomandată a fi aplicată pentru

neregula constatată), dar nu asemenea raport nu a fost întocmit.

Considerând că există

o distincție foarte clară între valoarea probatorie a raportului O.L.A.F. și

celelalte adrese/informări/corespondențe emise de O.L.A.F., recurenta a arătat că,

chiar și în măsura în care acest raport final și celelalte documente/rapoarte

ar fi existat în cauză, toate aspectele reținute de O.L.A.F. nu au și nu pot avea

un caracter obligatoriu pentru autoritățile naționale, ci doar un caracter de

recomandare, nefiind apte, în lipsa altor probe cu care să se coroboreze, să

conducă la concluziile instanței de fond asupra situației de fapt, reținută

prin hotărârea pronunțată.

Ca motiv de

nelegalitate a hotărârii atacate, s-a invocat în baza dispozițiilor art. 304 pct.

9 C. proc. civ., interpretarea greșită a dispozițiilor legale care stabilesc obligația

autorităților naționale de a derula un control efectiv și de a face propriile

verificări anterior dispunerii unor sancțiuni.

Contrar celor

reținute de instanța de fond, recurenta a arătat că, în interpretarea corectă a

dispozițiilor legale incidente, este de neconceput sancționare a sa doar în

baza unor informații comunicate de O.L.A.F. către autoritățile naționale și în

lipsa unui raport final, respectiv a unui control efectiv realizat de

autoritățile naționale competente cu privire la pretinsele nereguli sesizate,

anterior sancționării, pentru stabilirea condițiilor răspunderii și a sancțiunii

corespunzătoare.

Un alt motiv de

nelegalitate a fost invocat, de asemenea în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., pentru interpretarea greșită a dispozițiilor art. 2 din Normele metodologice

de aplicarea O.G. nr. 79/2003 aprobate prin H.G. nr. 1306/2007, conform cărora,

controlul efectiv are caracter obligatoriu, iar procedura de control prevede atât

obligația celui verificat de a transmite toate informațiile necesare

autorității competente, cât și obligația autorității de a-l încunoștința pe cel

verificat și de a-i da posibilitatea să își prezinte obiecțiunile.

În temeiul

dispozițiilor art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., s-a invocat ca motiv de nelegalitate

încălcarea dispozițiilor legale incidente care definesc neregularitatea ca

fiind orice încălcare a unei dispoziții de drept comunitar, ca urmare a unei acțiuni

sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general

al Comunităților sau bugetele gestionate de acesta, fie prin diminuarea veniturilor

acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele comunităților, fie

prin cheltuieli nejustificate.

Față de aceste dispoziții

legale, instanța de fond a constatat în mod greșit existența unei

neregularități pentru care se impune restituirea fondurilor acordate, fără a se

avea în vedere că nu este îndeplinită condiția prejudicierii bugetului general

al Comunității Europene și nici condiția culpei beneficiarului, chiar în forma

ușoară, pentru că la dosarul cauzei nu există nicio probă din care să rezulte

vinovăția recurentei pentru pretinsa neregularitate reținută.

Pentru acest considerent,

s-a solicitat în principal casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre

rejudecare la aceeași instanță pentru a se dispune efectuarea unei expertize

tehnice de specialitate, care să verifice dacă în realitate a existat o

neregularitate, în sensul prevederilor legale citate anterior și care să justifice

sancționarea administrativă a societății recurente.

Nelegalitatea hotărârii

atacate a fost invocată de recurentă și în baza dispozițiilor art. 304 pct. 5

și pct. 9 C. proc. civ., cu motivarea că a fost greșit interpretată clauza cuprinsă

la art. 17 din Anexa nr. 1 la contractul de finanțare, care nu stabilește o

răspundere proprie și distinctă de cea reglementată la art. 11 din Anexa nr. 1 a

aceluiași contract și care se aplică în toate cazurile în care se invocă o

încălcare a prevederilor contractuale.

Recurenta a învederat

că art. 17 alin. (4) din Anexa nr. 1 la contractul de finanțare nu are valoarea

unui pact comisoriu de gradul 4, cum de altfel nu are nici art. 11 din Anexa nr.

1 la același contract, ceea ce dovedește raționamentul greșit al primei instanțe

asupra interpretării dispozițiilor legale și contractuale incidente în cauză.

În baza dispozițiilor

art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., recurenta a criticat hotărârea instanței

de fond pentru încălcarea principiilor proporționalității și al respectării

prezumției de nevinovăție, reglementate explicit de legislația comunitară și de

cea internă, care garantează individualizarea și stabilirea obligațiilor de

plată doar cu privire la sumele în strictă legătură de cauzalitate cu

neregulile dovedite ca săvârșite.

În acord cu

principiile enunțate anterior, s-a arătat că, și în cazul constatării unei nereguli,

se impune să fie restituit numai beneficiul obținut în mod nejustificat, iar nu

plata unor sume mai mari decât cele aflate în raport de cauzalitate cu neregula

constatată.

În atare situație,

recurenta a considerat că nu există nici o justificare, de fapt sau legală,

pentru a fi obligată să returneze întreaga sumă finanțată, cum în mod greșit

s-a dispus prin actele contestate în cauză.

Prin ultimul motiv de

recurs, s-a susținut că, în mod greșit, instanța de fond nu a avut în vedere la

soluționarea cauzei documentele emise de autoritățile naționale cu privire la

situația recuperării fondurilor nerambursabile.

Cum aceste documente au

fost emise chiar de agenția intimată în spețe similare, recurenta a arătat că

au fost greșit ignorate de instanța de fond deși, prin conținutul lor nu au valoarea

probatorie a unor simple corespondențe, dovedind susținerea din acțiune privind

necesitatea unui raport final al OLAF pentru sancționarea beneficiarului

fondurilor europene.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând actele și

lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304 alin.(1)

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva

încheierii din ședința publică de la 15 noiembrie 2011 și va admite recursul

declarat împotriva Sentinței civile nr. 7399 din 6 decembrie 2011, pentru următoarele

considerente:

de drept relevante

Recursul declarat de

recurenta – reclamantă împotriva încheierii dată în ședința publică de la 15

noiembrie 2011 va fi respins ca nefondat, constatându-se că, printr-o interpretare

corectă a legii și cu o motivare argumentată, a fost respinsă întemeiat cererea

acestei părți de efectuare a unei expertize tehnice de specialitate, având ca obiective:

- identificarea și

descrierea liniei de abatorizare bovine și a utilajelor independente

achiziționate în cadrul finanțării proiectului „Modernizare frigorifer și

abator vită, construcție stație de epurare SC D. SRL, comuna Bujoreni, Jud. Vâlcea”,

cu precizarea dacă este funcțională în prezent și când a fost dată în

folosință;

- stabilirea sumelor decontate

exclusiv pentru finanțarea liniei de abatorizare și a utilajelor independente

achiziționate;

- descrierea caracteristicilor

pieței de comercializare a liniilor de abatorizare similare celei achiziționate,

la data de achiziție și livrare;

- stabilirea valorilor

de piață la data achiziției pentru produse similare (linii de abatorizare și

utilaje independente) și compararea cu prețul de achiziție efectiv achitat de recurenta

- reclamantă.

În raport cu obiectul

cauzei, prin care s-a contestat legalitatea actelor administrative întocmite de

intimata – pârâtă A.P.D.R.P. pe baza documentațiilor depuse la dosar, instanța de

fond a stabilit judicios că expertiza solicitată nu este utilă, concludentă și

pertinentă soluționării litigiului, față de obiectul probei respective,

precizat prin indicarea obiectivelor menționate anterior.

Cum aceste obiective

nu erau de natură să lămurească împrejurări de fapt utile pentru exercitarea controlului

de legalitate pe calea acțiunii în anulare formulată împotriva celor două acte contestate,

se reține că judecătorul fondului a aplicat corect dispozițiile art. 201 alin. (1)

C. proc. civ., respingând cererea recurentei – reclamante de administrare a dovezilor

cu expertiza tehnică de specialitate.

Nefiind întemeiat

motivul de casare invocat în prima critică din recurs va fi respins ca nefondat

recursul declarat de reclamantă împotriva încheierii din ședința publică de la 15

noiembrie 2011.

Recursul declarat de aceeași

parte împotriva hotărârii pronunțate pe fondul cauzei va fi admis pentru

motivul de modificare invocat în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., constatându-se că prima instanță a menținut în mod greșit actele deduse judecății,

pe care le-a considerat legale și a respins acțiunea formulată pentru anularea lor.

Hotărârea instanței

de fond va fi modificată pentru interpretarea greșită dată dispozițiilor legale

care reglementează procedura de recuperare a ajutorului financiar nerambursabil

acordat beneficiarilor unor contracte cu finanțare europeană, în urma constatării

unor neregularități.

Astfel, se reține că,

recurenta – reclamantă, beneficiară a unei finanțări nerambursabile în

condițiile Programului special de preaderare pentru agricultură și dezvoltare rurală

– S.A.P.A.R.D., a contestat procesul – verbal de constatare nr. 13.474 din 29

iunie 2010 și notificarea nr. 13876 din 5 iulie 2010, prin care intimata –

pârâtă a efectuat o verificare documentară pentru analizarea naturii debitului

semnalat în adresa din 11 mai 2010 a O.L.A.F.

În urma controlului documentar

finalizat prin cele două acte întocmite de intimata – pârâtă, s-a dispus obligarea

recurentei – reclamante să restituie integral ajutorul financiar nerambursabil

acordat prin contractul – cadru din 15 august 2006 încheiat de părți pentru

punerea în aplicare a proiectului intitulat „Modernizare frigorifer și abator vită,

construcție stație de epurare, SC D. SRL, comuna Bujoreni, județul Vâlcea”.

Instanța de fond a

înlăturat fără temei primul motiv de nelegalitate invocat în acțiunea în

anulare cu privire la prematuritatea emiterii celor două acte atacate, prin care

a fost angajată răspunderea contractuală și a fost stabilită obligația

restituirii integrale a finanțării acordate recurentei – reclamante, în lipsa unui

raport final întocmit de O.L.A.F. sau a actului de control al D.L.A., respectiv

a rechizitoriului D.N.A.

Acest prim motiv de

nelegalitate se dovedește a fi întemeiat față de dispozițiile art. 9 alin. (2)

din Regulamentul C.E. nr. 1073/1999, care prevăd că, singurul înscris care

poate constitui o probă admisibilă în procedurile administrative sau judiciare

ale statelor membre este raportul final de control al O.L.A.F., respectiv raportul

care se întocmește de acest oficiu, sub autoritatea directorului, la încheierea

investigației fiecărui caz în parte.

În mod necontestat,

un asemenea raport final nu a fost întocmit de O.L.A.F. cu privire la presupusele

nereguli în finanțarea S.A.P.A.R.D. acordată beneficiarului SC D. SRL prin

contractul - cadru din 15 august 2006.

Din Adresa nr. 13500

din 8 mai 2013 a Comisiei Europene – O.L.A.F. rezultă că pentru acest contract a

fost deschis numai un caz de monitorizare și nu o anchetă externă, ca pentru

alte proiecte și nu s-a elaborat un raport final, întrucât cazul a fost considerat

ca fiind închis în luna octombrie 2011, ca urmare a închiderii monitorizării administrative

și juridice.

În atare situație,

nota de informare din 11 mai 2010 prin care O.L.A.F. a transmis intimatei –

pârâte A.P.D.R.P., în calitate de autoritate națională competentă, toate dovezile

disponibile în privința presupuselor nereguli în cadrul finanțării acordate

recurentei – reclamante, cu recomandarea de a rezilia contractul de finanțare S.A.P.A.R.D.

și de a recupera întregul ajutor achitat, nu reprezintă decât o sesizare cu

caracter extern, în sensul dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Regulamentul C.E.

nr. 1073/1999, ca fiind o sursă de informații obținută de acest organism în

cursul investigației externe, care ar fi trebuit să genereze deschiderea de

către autoritățile naționale în domeniu, respectiv A.P.D.R.P. și D.L.A.F., a

unor controale în cadrul cărora să se stabilească, pe bază de probe și nu de prezumții,

existența unor neregularități în executarea obligațiilor contractuale,

răspunderea persoanelor implicate, prejudiciul cert cauzat bugetului

Comunităților Europene, cu indicarea prevederilor legale încălcate și cu stabilirea

sumei de recuperat, corespunzător neregulii constatate, prin aplicarea principiului

proporționalității.

Aceeași concluzie se

impune și față de legislația națională, respectiv dispozițiile art. 11/1 alin. (5)

și alin. (7) din O.G. nr. 79/2003, art. 2 alin. (1) și (2), art. 8 alin. (1)

și (5) și art. 9 din H.G. nr. 1306/2007, conform cărora, A.P.D.R.P., ca autoritate

cu atribuții în gestionarea fondurilor comunitare și a cofinanțării aferente,

poate să stabilească și să individualizeze obligațiile de plată prin emiterea titlului

de creanță numai în momentul în care deține o notă de control a D.L.A. sau

rechizitoriul D.N.A.

Pentru acest

considerent, prin nota nr. 4457/870 întocmită la data de 28 februarie 2011 de M.A.D.R.

– directorul A.P.D.R.P. s-a dispus suspendarea soluționării contestațiilor formulate

împotriva proceselor verbale de constatare întocmite de A.P.D.R.P., până la

obținerea notei de control D.L.A.F.,a raportului final O.L.A.F. sau a rechizitoriului

D.N.A., reținându-se necesitatea obținerii acestor documente de către A.P.D.R.P.

pentru demararea procedurii de recuperare a debitelor sau pentru soluționarea contestațiilor

la procesele verbale de constatare care au ca obiect debitele semnalate urmare investigațiilor

desfășurate de O.L.A.F. asupra proiectelor din cadrul Măsurii nr. 1.1,

submăsura 02 – „carne, produse din carne și ouă”, implementate prin Programul S.A.P.A.R.D.

în România.

La emiterea acestei

note a fost avută în vedere și Adresa nr. D/004352 din 6 mai 2010 a O.L.A.F în

care s-a precizat că, în baza art. 10 alin. (1) din Regulamentul C.E. nr. 1073/1999,

pot fi transmise informații oricând pe parcursul desfășurării investigației,

dar acestea nu sunt la fel de relevante, suficiente și puternice asemenea unui raport

final, care ar trebui să conțină tot materialul probator.

De asemenea, s-a avut

în vedere că, simplele constatări ale O.L.A.F. sunt rezultatul unor verificări

care depășesc competențele și instrumentele avute la dispoziție de A.P.D.R.P., cu

atât mai mult cu cât D.C.A. din cadrul acestei agenții nu deține metode de

lucru și nici pârghiile legale pentru a desfășura verificarea sesizărilor O.L.A.F.,

în care sunt implicate elemente de extraneitate, ca de exemplu, ofertanții

participanți în cadrul procedurilor de achiziții din afara spațiului național.

Intimata – pârâtă a procedat

deja la executarea acestei note, recunoscând implicit caracterul prematur al

actelor sale de recuperare a finanțărilor europene emise înainte de primirea raportului

final O.L.A.F., a notei de control a D.L.A.F. sau a rechizitoriului întocmit de

D.N.A. și în situații similare cu aceea dedusă judecății, prin Deciziile nr. 22088

din 23 septembrie 2011 și nr. 20.555 din 16 septembrie 2011 a admis contestațiile

formulate de alți beneficiari ai finanțării nerambursabile, a anulat procesul –

verbal de constatare și implicit, debitul de recuperat, reținând că, în măsura în

care ulterior se va constata, prin raportul final O.L.A.F., nota de control D.L.A.F.

sau prin rechizitoriul D.N.A., că fondurile nerambursabile acordate prin

Programul S.A.P.A.R.D. au fost prejudiciate, să demareze din nou procedura de

recuperare a debitelor, conform legislației în vigoare.

În consecință, se reține

că, în conformitate atât cu dreptul intern, cât și cu dreptul comunitar, pentru

a se proceda la recuperarea ajutorului financiar acordat beneficiarilor unor

contracte cu finanțare europeană, în cazul constatării unor neregularități,

este necesar să fie finalizate investigațiile efectuate asupra proiectelor

vizate și persoanelor implicate, fie de către O.L.A.F. prin emiterea unui

raport final, fie de către instituțiile cu atribuții în domeniu la nivel

național, deoarece simpla suspiciune de fraudă nu justifică aplicarea unei

sancțiuni administrative, care să implice retragerea totală sau parțială a ajutorului

financiar nerambursabil acordat din bugetul U.E.

În absența finalizării

unor investigații administrative sau judiciare, după caz, menite a constata

existența unor neregularități în derularea unor contracte cu finanțare

europeană și implicit, vinovăția persoanelor implicate în încălcarea legii sau obligațiilor

contractuale, este deci prematur a se proceda la luarea măsurilor de recuperare

a eventualelor prejudicii, ca efect al aplicării sancțiunii administrative

prevăzute de art.  5 lit. c) din Regulamentul C.E. nr. 2988/1995.

În cazul societății recurente,

în baza informațiilor comunicate de O.L.A.F. cu Adresa nr. D/004523 din 11 mai 2010,

intimata – pârâtă a procedat direct la demararea procedurii de recuperare a

prejudiciului, prin emiterea unui proces - verbal de constatare cu valoare de

titlu de creanță, fără a efectua, în prealabil, propria investigație

administrativă în legătură cu executarea contractului de finanțare din 15

august 2006, în raport cu presupusele neregularități sesizate de O.L.A.F. și

fără a avea rezultatul final al unei astfel de investigații efectuate de O.L.A.F.,

prin raportul final, de D.L.A.F., prin nota de control sau de D.N.A., prin rechizitoriu.

Dispozițiile

Regulamentului C.E. nr. 2185/1996, care prevăd că raportul O.L.A.F. ar

constitui dovadă admisibilă în acțiunile administrative sau judecătorești din

statul membru, nu pot fundamenta din punct de vedere juridic cele două acte contestate,

nefiind aplicabile în cauză, întrucât O.L.A.F. nu a transmis un raport final al

investigațiilor privind aceste achiziții, considerând cazul închis, astfel că,

în mod greșit, intimata A.P.D.R.P. a calificat sesizarea O.L.A.F. ca act de

control și a aplicat sancțiunea administrativă de retragere a sprijinului

financiar, dispunând restituirea integrală a ajutorului financiar nerambursabil

acordat societății recurente.

Concluzia care rezultă

și față de care nu se mai impune a fi examinate celelalte motive de recurs este

aceea că, în lipsa unui raport final întocmit de O.L.A.F. asupra investigației

sau a unor verificări administrative sau judiciare efectuate de autoritățile naționale

cu atribuții în gestionarea fondurilor comunitare și în cofinanțarea aferentă,

conform reglementărilor naționale și comunitare enunțate anterior, procesul -

verbal de constatare nr. 13.474 din 29 iunie 2010 și notificarea nr. 13876 din 5

iulie 2010 au fost încheiate de intimata – pârâtă A.P.D.R.P. fără temei legal.

Pentru considerentele

care au fost expuse, Înalta Curte va admite recursul declarat împotriva Sentinței

civile nr. 7399 din 6 decembrie 2011, va modifica această sentință, în sensul

că, va admite acțiunea formulată de reclamanta SC D. SRL, va dispune anularea procesului

- verbal de constatare nr. 13474 din 29 iunie 2010 și notificarea nr. 13.876

din 5 iulie 2010 încheiate de pârâta A.P.D.R.P., cu obligarea pârâtei A.P.D.R.P.

de a restitui reclamantei suma de 3.432.558,19 lei, achitată în executarea

actelor anulate cu Ordinul de plată nr. 2374 din 4 august 2010.

Cererea recurentei –

reclamante de obligare a intimatei A.P.D.R.P. la plata cheltuielilor de

judecată suportate la instanța de fond și la instanța de recurs, va fi

respinsă, constatându-se că, potrivit art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. civ.,

nu s-a dovedit cu înscrisuri suma pretinsă cu acest titlu.

Astfel, se reține că,

recurenta - reclamantă nu a depus contractele de asistență judiciară pentru a

se verifica dacă acestea se referă la dosarul în cauză și sumele plătite cu

titlul de onorariu de avocat pentru reprezentarea judiciară a părții.

de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor

art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva încheierii din 15

noiembrie 2011, va admite recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 7399

din 6 decembrie 2011 și va modifica sentința atacată, în sensul că va admite acțiunea

formulată de reclamanta SC D. SRL, va anula procesul – verbal de constatare nr.

13.474 din 29 iunie 2010 și notificarea nr. 13.876 din 5 iulie 2010 încheiate de

pârâta A.P.D.R.P., cu obligarea pârâtei A.P.D.R.P. să restituie reclamantei

suma de 3.432.558,19 lei și va respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei

A.P.D.R.P. la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC D. SRL împotriva Încheierii din 15 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul

declarat de SC D. SRL împotriva Sentinței civile nr. 7399 din 6 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că admite acțiunea reclamantei SC D. SRL.

Anulează Procesul

Verbal de Constatare nr. 13474 din 29 iunie 2010 și Notificarea nr. 13876 din 5

iulie 2010 încheiate de pârâta A.P.D.R.P.

Obligă pârâta A.P.D.R.P.

să restituie reclamantei suma de 3.432.558,19 lei.

Respinge cererea de

obligare a pârâtei A.P.D.R.P. la plata cheltuielilor de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 mai 2013.