ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5363/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura în fața primei instanțe Prin acțiunea înregistrată la data de 25 noiembrie 2010 și completată la data de 28 iunie 2011, reclamanta SC D. SRL Râmnicu Vâlcea a solicitat anularea procesului – verbal de constatare nr. 13474 din 29 iunie 2010 privind proiectul „Modernizare frigorifer și abator vită, construcție stație de epurare SC D. SRL Râmnicu Vâlcea, comuna Bujoreni, Jud. Vâlcea”, anularea notificării nr. 13876 din 5 iulie 2010 privind constituirea debitului în sumă de 3.432.558,19 lei, acte întocmite de pârâta A.P.D.R.P. din cadrul M.A.D.D., cu obligarea pârâtei la restituirea sumei de 3.432.558,19 lei, care a fost achitată în baza actelor administrative contestate.

În subsidiar, reclamanta a solicitat anularea în parte a celor două acte întocmite de pârâtă și obligarea acesteia la restituirea sumei de 2.716.664,39 lei. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în baza contractului - cadru din 15 august 2006 încheiat cu A.P.D.R.P., în calitate de autoritate contractantă, a primit finanțare nerambursabilă în sumă de 3.432.558,19 lei, plătită în patru tranșe pentru proiectul „Modernizare frigorifer și abator vită, construcție stație de epurare SC D. SRL, comuna Bujoreni, Jud. Vâlcea”. Deși au fost respectate condițiile pentru acordarea cofinanțării din fonduri publice în cadrul Programului S.A.P.A.R.D., reclamanta a arătat că, prin cele două acte contestate a fost nelegal constatată o neregulă în derularea contractului de finanțare, cu obligarea sa la restituirea integrală a finanțării primite, fără desfășurarea unui control efectiv și fără analizarea tuturor elementelor necesare în cazul aplicării unei sancțiuni.

În acest sens, s-a precizat că, procesul – verbal de constatare a fost încheiat ca urmare a controlului inițiat la solicitarea O.L.A.F., care a sesizat autoritatea contractantă cu privire la existența unor nereguli în procedura de achiziție a echipamentelor pentru linia de abatorizare bovine și utilaje independente, dar conform prevederilor cuprinse în art. 11 alin. (1) din O.G. nr. 79/2003, art. 2 alin. (2) și alin. (8) din Normele metodologice de aplicare a acestei O.U., în Regulamentul C.E. nr. 1073/1999 privind investigațiile efectuate de O.L.A.F. și în Manualul O.L.A.F., pentru constatarea neregulii și pentru sancționarea celui vinovat este necesar un control prealabil efectiv desfășurat de autoritatea competentă din statul în care s-a produs fapta.

În cauză, s-a învederat că, pârâta nu a efectuat o verificare reală cu privire la derularea contractului de finanțare, nu i-a adus cunoștință beneficiarului existența verificării și nici nu a încercat să obțină dovezi, care să conducă la concluzia că reprezentanții reclamantei ar fi avut cunoștință de faptul că firmele italiene investigate au avut o înțelegere prin care să se manipuleze procedura de achiziție și să fie declarată câștigătoare SC B.E. SRL. Reclamanta a arătat că, raportul O.L.A.F. are doar caracter de recomandare pentru autoritatea națională, care trebuia să stabilească în mod concret, dacă măsurile indicate în raport pot fi dispuse, dacă există dovezi cu privire la vinovăția beneficiarului fondurilor comunitare și dacă, în raport cu prejudiciile produse, se poate dispune o sancțiune.

Reclamanta a invocat și dispozițiile art. 2 din Regulamentul C.E. nr. 2988/1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene, care prevăd că, măsurile și sancțiunile administrative trebuie să fie eficace, proporționale și convingătoare, astfel încât să se ofere o protecție adecvată intereselor financiare ale Comunităților Europene. De aceea, s-a invocat ca motiv de nulitate a actelor administrative contestate și încălcarea normelor de drept comunitar, susținându-se că, aplicarea unei măsuri sau sancțiuni administrative, cum este măsura de restituire a finanțării nerambursabile, se justifică numai dacă există o prejudiciere a bugetului general al Comunității Europene și/sau bugetelor administrate de aceasta sau în numele ei.

Cum în cauză nu a existat un asemenea prejudiciu, reclamanta a considerat că a fost nelegal obligată să restituie finanțarea primită, pentru că și în situația în care se consideră că erau neconforme ofertele celor două societăți din Italia, se impunea menținerea finanțării nerambursabile față de existența unei proceduri de achiziție deschise, transparente, cu respectarea deplină a principiilor directoare instituite pentru eligibilitatea cheltuielilor în programul S.A.P.A.R.D. 2. Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat Sentința civilă nr. 7399 din 6 decembrie 2011, prin care a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Hotărând astfel, instanța de fond a considerat că, prin procesul - verbal de constatare nr. 13474 din 29 iunie 2010 întocmit de pârâtă în baza notei de informare din 11 mai 2010 a O.L.A.F., s-a reținut în mod corect existența unei nereguli, în sensul dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003, în procedura de achiziție declanșată de reclamantă în vederea achiziției de echipamente pentru linia de abatorizare bovine și de utilaje necesare desfășurării activității în cadrul abatorului, în executarea contractului - cadru din 15 august 2006 încheiat de părți pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condițiile Programului special de preaderare pentru agricultură și dezvoltare rurală S.A.P.A.R.D.

- România. Existența neregulii a fost constatată de prima instanță în raport cu împrejurările de fapt avute în vedere la emiterea actelor administrative contestate și care au fost stabilite în urma verificărilor efectuate în Italia, la societățile participante la procedura de achiziție, reținându-se că, această procedură s-a desfășurat cu încălcarea principiilor liberei concurențe, transparenței și eficienței utilizării fondurilor, în condițiile în care ofertele a două dintre societățile italiene participante la licitație au fost pregătite sub îndrumarea și la solicitarea expresă a firmei declarată câștigătoare și nu la solicitarea sau în concordanță cu cerințele beneficiarului finanțării S.A.P.A.R.D.

Conform art. 1 alin. (2) din Anexa nr. 1 – Prevederi Generale la contractul de finanțare, s-a avut în vedere că, reclamanta în calitate de beneficiar, avea obligația să implementeze proiectul cu maximum de profesionalism, eficiență și vigilență, în concordanță cu cele mai bune practici în domeniul vizat, ceea ce impunea ca, ofertele în procedura de selecție să fie depuse de ofertanți independenți, eligibili să participe în calitate de furnizori în cadrul unui proiect implementat de S.A.P.A.R.D., pentru a se asigura astfel prețuri autentice și competitive în mod real.

Cererea reclamantei de efectuare a unei expertize tehnice de specialitate a fost respinsă, cu motivarea că, proba nu este relevantă și utilă în soluționarea cauzei pentru că nu se impune stabilirea valorilor de piață (prețuri practicate pe piață) la data achiziției pentru produse similare și compararea cu prețul de achiziție plătit, în condițiile în care ofertantul câștigător a fost desemnat în considerarea unor oferte neconforme, care nu conțineau prețurile reale pe care ofertanții le-ar fi oferit în cazul în care elaborau ofertele în mod independent.

Cu privire la stabilirea obligației de restituire în integralitate a sumei reprezentând ajutor financiar nerambursabil, instanța de fond a reținut că pârâta a aplicat corect dispozițiile art. 17 alin. (4) din Anexa nr. 1 la contractul de finanțare, care prevăd că, în cazul înregistrării unei neregularități rezultată din culpa beneficiarului, acesta are obligația să restituie integral valoarea finanțării primite din partea autorității contractante în termen de 15 zile de la data confirmării de primire a notificării.

Din acest motiv, s-a considerat că este vădit nefondată susținerea reclamantei că nu există temei contractual pentru obligarea sa la restituirea sumelor obținute prin finanțare S.A.P.A.R.D., cu atât mai mult cu cât, apărarea a fost invocată față de dispozițiile art. 11 alin. (2) din contract, care se referă la încetarea contractului și nu față de dispozițiile art. 17 alin. (1) din Anexa nr. 1 la contract, care au fundamentat actele atacate, întrucât reglementează consecințele unei neregularități din culpa beneficiarului.

Instanța de fond a constatat că sancțiunea de obligare la restituirea fondurilor nerambursabile este justificată în cauză și față de vinovăția reclamantei, rezultată din neîndeplinirea culpabilă a obligației de rezultat și nu de diligență, de a lua toate măsurile necesare pentru a asigura derularea procedurii de achiziție în condiții de legalitate, prin verificarea autenticității ofertelor depuse,dat fiind că, beneficiarul este cel care răspunde în fața autorității contractante de implementarea proiectului, care include și modul de desfășurare a procedurilor de achiziție. În acest sens, s-a avut în vedere că, nerespectarea culpabilă a prevederilor contractului de finanțare referitoare la desfășurarea procedurilor de achiziție are drept consecință vicierea rezultatului procedurilor și implicit, prejudicierea fondurilor comunitare și a bugetului de stat prin utilizarea neeficientă a fondurilor primite în baza contractului încheiat de părți.

Instanța de fond a respins și susținerea reclamantei privind încălcarea dispozițiilor art. 9 din Regulamentul C.E. nr. 1073/1999 prin emiterea actelor contestate înainte de primirea raportului final al O.L.A.F., cu motivarea că, această împrejurare nu este de natură să afecteze legalitatea actelor, în condițiile în care nota transmisă de O.L.A.F. constituie o sesizare provenită din exteriorul autorității, în sensul dispozițiilor art. 11 alin. (2) din O.G. nr. 79/2003. Conform acestei prevederi legale, s-a reținut că autoritatea pârâtă avea obligația să dea curs sesizării, ca autoritate competentă în gestionarea fondurilor comunitare care trebuie să identifice neregulile prin toate mijloacele administrative, luând în considerare și sesizările interne și externe.

3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe și împotriva încheierii din ședința publică de la15 noiembrie 2011, a declarat recurs reclamanta SC D. SRL, solicitând în principal, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, iar în subsidiar, modificarea hotărârii, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și completată. Ca prim motiv de recurs s-a invocat, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 5 și pct. 9 C. proc. civ., încălcarea principiilor contradictorialității, nemijlocirii și dreptului la apărare, pentru că instanța de fond a soluționat cauza în baza unor probe care nu au fost depuse la dosar, respectiv în baza unor documente și rapoarte inexistente la dosar, dar considerate de O.L.A.F.

ca o dovadă certă a comiterii intenționate a unei neregularități care a afectat selecția de ofertă organizată de societatea recurentă. Recurenta a precizat că, singurul act administrativ de drept european care ar fi putut să stea la baza raționamentului instanței este raportul O.L.A.F. (care să constate nereguli sesizate, prejudiciul financiar produs, sancțiunea recomandată a fi aplicată pentru neregula constatată), dar nu asemenea raport nu a fost întocmit. Considerând că există o distincție foarte clară între valoarea probatorie a raportului O.L.A.F. și celelalte adrese/informări/corespondențe emise de O.L.A.F., recurenta a arătat că, chiar și în măsura în care acest raport final și celelalte documente/rapoarte ar fi existat în cauză, toate aspectele reținute de O.L.A.F.

nu au și nu pot avea un caracter obligatoriu pentru autoritățile naționale, ci doar un caracter de recomandare, nefiind apte, în lipsa altor probe cu care să se coroboreze, să conducă la concluziile instanței de fond asupra situației de fapt, reținută prin hotărârea pronunțată. Ca motiv de nelegalitate a hotărârii atacate, s-a invocat în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., interpretarea greșită a dispozițiilor legale care stabilesc obligația autorităților naționale de a derula un control efectiv și de a face propriile verificări anterior dispunerii unor sancțiuni. Contrar celor reținute de instanța de fond, recurenta a arătat că, în interpretarea corectă a dispozițiilor legale incidente, este de neconceput sancționare a sa doar în baza unor informații comunicate de O.L.A.F.

către autoritățile naționale și în lipsa unui raport final, respectiv a unui control efectiv realizat de autoritățile naționale competente cu privire la pretinsele nereguli sesizate, anterior sancționării, pentru stabilirea condițiilor răspunderii și a sancțiunii corespunzătoare. Un alt motiv de nelegalitate a fost invocat, de asemenea în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru interpretarea greșită a dispozițiilor art. 2 din Normele metodologice de aplicarea O.G. nr. 79/2003 aprobate prin H.G. nr. 1306/2007, conform cărora, controlul efectiv are caracter obligatoriu, iar procedura de control prevede atât obligația celui verificat de a transmite toate informațiile necesare autorității competente, cât și obligația autorității de a-l încunoștința pe cel verificat și de a-i da posibilitatea să își prezinte obiecțiunile.

În temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., s-a invocat ca motiv de nelegalitate încălcarea dispozițiilor legale incidente care definesc neregularitatea ca fiind orice încălcare a unei dispoziții de drept comunitar, ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităților sau bugetele gestionate de acesta, fie prin diminuarea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele comunităților, fie prin cheltuieli nejustificate.

Față de aceste dispoziții legale, instanța de fond a constatat în mod greșit existența unei neregularități pentru care se impune restituirea fondurilor acordate, fără a se avea în vedere că nu este îndeplinită condiția prejudicierii bugetului general al Comunității Europene și nici condiția culpei beneficiarului, chiar în forma ușoară, pentru că la dosarul cauzei nu există nicio probă din care să rezulte vinovăția recurentei pentru pretinsa neregularitate reținută. Pentru acest considerent, s-a solicitat în principal casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru a se dispune efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, care să verifice dacă în realitate a existat o neregularitate, în sensul prevederilor legale citate anterior și care să justifice sancționarea administrativă a societății recurente.

Nelegalitatea hotărârii atacate a fost invocată de recurentă și în baza dispozițiilor art. 304 pct. 5 și pct. 9 C. proc. civ., cu motivarea că a fost greșit interpretată clauza cuprinsă la art. 17 din Anexa nr. 1 la contractul de finanțare, care nu stabilește o răspundere proprie și distinctă de cea reglementată la art. 11 din Anexa nr. 1 a aceluiași contract și care se aplică în toate cazurile în care se invocă o încălcare a prevederilor contractuale. Recurenta a învederat că art. 17 alin. (4) din Anexa nr. 1 la contractul de finanțare nu are valoarea unui pact comisoriu de gradul 4, cum de altfel nu are nici art. 11 din Anexa nr. 1 la același contract, ceea ce dovedește raționamentul greșit al primei instanțe asupra interpretării dispozițiilor legale și contractuale incidente în cauză.

În baza dispozițiilor art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., recurenta a criticat hotărârea instanței de fond pentru încălcarea principiilor proporționalității și al respectării prezumției de nevinovăție, reglementate explicit de legislația comunitară și de cea internă, care garantează individualizarea și stabilirea obligațiilor de plată doar cu privire la sumele în strictă legătură de cauzalitate cu neregulile dovedite ca săvârșite. În acord cu principiile enunțate anterior, s-a arătat că, și în cazul constatării unei nereguli, se impune să fie restituit numai beneficiul obținut în mod nejustificat, iar nu plata unor sume mai mari decât cele aflate în raport de cauzalitate cu neregula constatată.

În atare situație, recurenta a considerat că nu există nici o justificare, de fapt sau legală, pentru a fi obligată să returneze întreaga sumă finanțată, cum în mod greșit s-a dispus prin actele contestate în cauză. Prin ultimul motiv de recurs, s-a susținut că, în mod greșit, instanța de fond nu a avut în vedere la soluționarea cauzei documentele emise de autoritățile naționale cu privire la situația recuperării fondurilor nerambursabile. Cum aceste documente au fost emise chiar de agenția intimată în spețe similare, recurenta a arătat că au fost greșit ignorate de instanța de fond deși, prin conținutul lor nu au valoarea probatorie a unor simple corespondențe, dovedind susținerea din acțiune privind necesitatea unui raport final al OLAF pentru sancționarea beneficiarului fondurilor europene.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând actele și lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304 alin.(1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva încheierii din ședința publică de la 15 noiembrie 2011 și va admite recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 7399 din 6 decembrie 2011, pentru următoarele considerente: 1. Aspecte de fapt și de drept relevante Recursul declarat de recurenta – reclamantă împotriva încheierii dată în ședința publică de la 15 noiembrie 2011 va fi respins ca nefondat, constatându-se că, printr-o interpretare corectă a legii și cu o motivare argumentată, a fost respinsă întemeiat cererea acestei părți de efectuare a unei expertize tehnice de specialitate, având ca obiective: - identificarea și descrierea liniei de abatorizare bovine și a utilajelor independente achiziționate în cadrul finanțării proiectului „Modernizare frigorifer și abator vită, construcție stație de epurare SC D. SRL, comuna Bujoreni, Jud. Vâlcea”, cu precizarea dacă este funcțională în prezent și când a fost dată în folosință; - stabilirea sumelor decontate exclusiv pentru finanțarea liniei de abatorizare și a utilajelor independente achiziționate; - descrierea caracteristicilor pieței de comercializare a liniilor de abatorizare similare celei achiziționate, la data de achiziție și livrare;

- stabilirea valorilor de piață la data achiziției pentru produse similare (linii de abatorizare și utilaje independente) și compararea cu prețul de achiziție efectiv achitat de recurenta - reclamantă. În raport cu obiectul cauzei, prin care s-a contestat legalitatea actelor administrative întocmite de intimata – pârâtă A.P.D.R.P. pe baza documentațiilor depuse la dosar, instanța de fond a stabilit judicios că expertiza solicitată nu este utilă, concludentă și pertinentă soluționării litigiului, față de obiectul probei respective, precizat prin indicarea obiectivelor menționate anterior. Cum aceste obiective nu erau de natură să lămurească împrejurări de fapt utile pentru exercitarea controlului de legalitate pe calea acțiunii în anulare formulată împotriva celor două acte contestate, se reține că judecătorul fondului a aplicat corect dispozițiile art. 201 alin. (1) C. proc.

civ., respingând cererea recurentei – reclamante de administrare a dovezilor cu expertiza tehnică de specialitate. Nefiind întemeiat motivul de casare invocat în prima critică din recurs va fi respins ca nefondat recursul declarat de reclamantă împotriva încheierii din ședința publică de la 15 noiembrie 2011. Recursul declarat de aceeași parte împotriva hotărârii pronunțate pe fondul cauzei va fi admis pentru motivul de modificare invocat în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., constatându-se că prima instanță a menținut în mod greșit actele deduse judecății, pe care le-a considerat legale și a respins acțiunea formulată pentru anularea lor. Hotărârea instanței de fond va fi modificată pentru interpretarea greșită dată dispozițiilor legale care reglementează procedura de recuperare a ajutorului financiar nerambursabil acordat beneficiarilor unor contracte cu finanțare europeană, în urma constatării unor neregularități.

Astfel, se reține că, recurenta – reclamantă, beneficiară a unei finanțări nerambursabile în condițiile Programului special de preaderare pentru agricultură și dezvoltare rurală – S.A.P.A.R.D., a contestat procesul – verbal de constatare nr. 13.474 din 29 iunie 2010 și notificarea nr. 13876 din 5 iulie 2010, prin care intimata – pârâtă a efectuat o verificare documentară pentru analizarea naturii debitului semnalat în adresa din 11 mai 2010 a O.L.A.F. În urma controlului documentar finalizat prin cele două acte întocmite de intimata – pârâtă, s-a dispus obligarea recurentei – reclamante să restituie integral ajutorul financiar nerambursabil acordat prin contractul – cadru din 15 august 2006 încheiat de părți pentru punerea în aplicare a proiectului intitulat „Modernizare frigorifer și abator vită, construcție stație de epurare, SC D. SRL, comuna Bujoreni, județul Vâlcea”.

Instanța de fond a înlăturat fără temei primul motiv de nelegalitate invocat în acțiunea în anulare cu privire la prematuritatea emiterii celor două acte atacate, prin care a fost angajată răspunderea contractuală și a fost stabilită obligația restituirii integrale a finanțării acordate recurentei – reclamante, în lipsa unui raport final întocmit de O.L.A.F. sau a actului de control al D.L.A., respectiv a rechizitoriului D.N.A. Acest prim motiv de nelegalitate se dovedește a fi întemeiat față de dispozițiile art. 9 alin. (2) din Regulamentul C.E. nr. 1073/1999, care prevăd că, singurul înscris care poate constitui o probă admisibilă în procedurile administrative sau judiciare ale statelor membre este raportul final de control al O.L.A.F., respectiv raportul care se întocmește de acest oficiu, sub autoritatea directorului, la încheierea investigației fiecărui caz în parte.

În mod necontestat, un asemenea raport final nu a fost întocmit de O.L.A.F. cu privire la presupusele nereguli în finanțarea S.A.P.A.R.D. acordată beneficiarului SC D. SRL prin contractul - cadru din 15 august 2006. Din Adresa nr. 13500 din 8 mai 2013 a Comisiei Europene – O.L.A.F. rezultă că pentru acest contract a fost deschis numai un caz de monitorizare și nu o anchetă externă, ca pentru alte proiecte și nu s-a elaborat un raport final, întrucât cazul a fost considerat ca fiind închis în luna octombrie 2011, ca urmare a închiderii monitorizării administrative și juridice. În atare situație, nota de informare din 11 mai 2010 prin care O.L.A.F. a transmis intimatei – pârâte A.P.D.R.P., în calitate de autoritate națională competentă, toate dovezile disponibile în privința presupuselor nereguli în cadrul finanțării acordate recurentei – reclamante, cu recomandarea de a rezilia contractul de finanțare S.A.P.A.R.D.

și de a recupera întregul ajutor achitat, nu reprezintă decât o sesizare cu caracter extern, în sensul dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Regulamentul C.E. nr. 1073/1999, ca fiind o sursă de informații obținută de acest organism în cursul investigației externe, care ar fi trebuit să genereze deschiderea de către autoritățile naționale în domeniu, respectiv A.P.D.R.P. și D.L.A.F., a unor controale în cadrul cărora să se stabilească, pe bază de probe și nu de prezumții, existența unor neregularități în executarea obligațiilor contractuale, răspunderea persoanelor implicate, prejudiciul cert cauzat bugetului Comunităților Europene, cu indicarea prevederilor legale încălcate și cu stabilirea sumei de recuperat, corespunzător neregulii constatate, prin aplicarea principiului proporționalității.

Aceeași concluzie se impune și față de legislația națională, respectiv dispozițiile art. 11/1 alin. (5) și alin. (7) din O.G. nr. 79/2003, art. 2 alin. (1) și (2), art. 8 alin. (1) și (5) și art. 9 din H.G. nr. 1306/2007, conform cărora, A.P.D.R.P., ca autoritate cu atribuții în gestionarea fondurilor comunitare și a cofinanțării aferente, poate să stabilească și să individualizeze obligațiile de plată prin emiterea titlului de creanță numai în momentul în care deține o notă de control a D.L.A. sau rechizitoriul D.N.A. Pentru acest considerent, prin nota nr. 4457/870 întocmită la data de 28 februarie 2011 de M.A.D.R. – directorul A.P.D.R.P. s-a dispus suspendarea soluționării contestațiilor formulate împotriva proceselor verbale de constatare întocmite de A.P.D.R.P., până la obținerea notei de control D.L.A.F.,a raportului final O.L.A.F.

sau a rechizitoriului D.N.A., reținându-se necesitatea obținerii acestor documente de către A.P.D.R.P. pentru demararea procedurii de recuperare a debitelor sau pentru soluționarea contestațiilor la procesele verbale de constatare care au ca obiect debitele semnalate urmare investigațiilor desfășurate de O.L.A.F. asupra proiectelor din cadrul Măsurii nr. 1.1, submăsura 02 – „carne, produse din carne și ouă”, implementate prin Programul S.A.P.A.R.D. în România. La emiterea acestei note a fost avută în vedere și Adresa nr. D/004352 din 6 mai 2010 a O.L.A.F în care s-a precizat că, în baza art. 10 alin. (1) din Regulamentul C.E. nr. 1073/1999, pot fi transmise informații oricând pe parcursul desfășurării investigației, dar acestea nu sunt la fel de relevante, suficiente și puternice asemenea unui raport final, care ar trebui să conțină tot materialul probator.

De asemenea, s-a avut în vedere că, simplele constatări ale O.L.A.F. sunt rezultatul unor verificări care depășesc competențele și instrumentele avute la dispoziție de A.P.D.R.P., cu atât mai mult cu cât D.C.A. din cadrul acestei agenții nu deține metode de lucru și nici pârghiile legale pentru a desfășura verificarea sesizărilor O.L.A.F., în care sunt implicate elemente de extraneitate, ca de exemplu, ofertanții participanți în cadrul procedurilor de achiziții din afara spațiului național. Intimata – pârâtă a procedat deja la executarea acestei note, recunoscând implicit caracterul prematur al actelor sale de recuperare a finanțărilor europene emise înainte de primirea raportului final O.L.A.F., a notei de control a D.L.A.F.

sau a rechizitoriului întocmit de D.N.A. și în situații similare cu aceea dedusă judecății, prin Deciziile nr. 22088 din 23 septembrie 2011 și nr. 20.555 din 16 septembrie 2011 a admis contestațiile formulate de alți beneficiari ai finanțării nerambursabile, a anulat procesul – verbal de constatare și implicit, debitul de recuperat, reținând că, în măsura în care ulterior se va constata, prin raportul final O.L.A.F., nota de control D.L.A.F. sau prin rechizitoriul D.N.A., că fondurile nerambursabile acordate prin Programul S.A.P.A.R.D. au fost prejudiciate, să demareze din nou procedura de recuperare a debitelor, conform legislației în vigoare.

În consecință, se reține că, în conformitate atât cu dreptul intern, cât și cu dreptul comunitar, pentru a se proceda la recuperarea ajutorului financiar acordat beneficiarilor unor contracte cu finanțare europeană, în cazul constatării unor neregularități, este necesar să fie finalizate investigațiile efectuate asupra proiectelor vizate și persoanelor implicate, fie de către O.L.A.F. prin emiterea unui raport final, fie de către instituțiile cu atribuții în domeniu la nivel național, deoarece simpla suspiciune de fraudă nu justifică aplicarea unei sancțiuni administrative, care să implice retragerea totală sau parțială a ajutorului financiar nerambursabil acordat din bugetul U.E.

În absența finalizării unor investigații administrative sau judiciare, după caz, menite a constata existența unor neregularități în derularea unor contracte cu finanțare europeană și implicit, vinovăția persoanelor implicate în încălcarea legii sau obligațiilor contractuale, este deci prematur a se proceda la luarea măsurilor de recuperare a eventualelor prejudicii, ca efect al aplicării sancțiunii administrative prevăzute de art. 5 lit. c) din Regulamentul C.E. nr. 2988/1995. În cazul societății recurente, în baza informațiilor comunicate de O.L.A.F. cu Adresa nr. D/004523 din 11 mai 2010, intimata – pârâtă a procedat direct la demararea procedurii de recuperare a prejudiciului, prin emiterea unui proces - verbal de constatare cu valoare de titlu de creanță, fără a efectua, în prealabil, propria investigație administrativă în legătură cu executarea contractului de finanțare din 15 august 2006, în raport cu presupusele neregularități sesizate de O.L.A.F.

și fără a avea rezultatul final al unei astfel de investigații efectuate de O.L.A.F., prin raportul final, de D.L.A.F., prin nota de control sau de D.N.A., prin rechizitoriu. Dispozițiile Regulamentului C.E. nr. 2185/1996, care prevăd că raportul O.L.A.F. ar constitui dovadă admisibilă în acțiunile administrative sau judecătorești din statul membru, nu pot fundamenta din punct de vedere juridic cele două acte contestate, nefiind aplicabile în cauză, întrucât O.L.A.F. nu a transmis un raport final al investigațiilor privind aceste achiziții, considerând cazul închis, astfel că, în mod greșit, intimata A.P.D.R.P. a calificat sesizarea O.L.A.F. ca act de control și a aplicat sancțiunea administrativă de retragere a sprijinului financiar, dispunând restituirea integrală a ajutorului financiar nerambursabil acordat societății recurente.

Concluzia care rezultă și față de care nu se mai impune a fi examinate celelalte motive de recurs este aceea că, în lipsa unui raport final întocmit de O.L.A.F. asupra investigației sau a unor verificări administrative sau judiciare efectuate de autoritățile naționale cu atribuții în gestionarea fondurilor comunitare și în cofinanțarea aferentă, conform reglementărilor naționale și comunitare enunțate anterior, procesul - verbal de constatare nr. 13.474 din 29 iunie 2010 și notificarea nr. 13876 din 5 iulie 2010 au fost încheiate de intimata – pârâtă A.P.D.R.P. fără temei legal.

Pentru considerentele care au fost expuse, Înalta Curte va admite recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 7399 din 6 decembrie 2011, va modifica această sentință, în sensul că, va admite acțiunea formulată de reclamanta SC D. SRL, va dispune anularea procesului - verbal de constatare nr. 13474 din 29 iunie 2010 și notificarea nr. 13.876 din 5 iulie 2010 încheiate de pârâta A.P.D.R.P., cu obligarea pârâtei A.P.D.R.P. de a restitui reclamantei suma de 3.432.558,19 lei, achitată în executarea actelor anulate cu Ordinul de plată nr. 2374 din 4 august 2010. Cererea recurentei – reclamante de obligare a intimatei A.P.D.R.P. la plata cheltuielilor de judecată suportate la instanța de fond și la instanța de recurs, va fi respinsă, constatându-se că, potrivit art. 274 alin. (1) și (2) C. proc.

civ., nu s-a dovedit cu înscrisuri suma pretinsă cu acest titlu. Astfel, se reține că, recurenta - reclamantă nu a depus contractele de asistență judiciară pentru a se verifica dacă acestea se referă la dosarul în cauză și sumele plătite cu titlul de onorariu de avocat pentru reprezentarea judiciară a părții. 2. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva încheierii din 15 noiembrie 2011, va admite recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 7399 din 6 decembrie 2011 și va modifica sentința atacată, în sensul că va admite acțiunea formulată de reclamanta SC D. SRL, va anula procesul – verbal de constatare nr. 13.474 din 29 iunie 2010 și notificarea nr. 13.876 din 5 iulie 2010 încheiate de pârâta A.P.D.R.P., cu obligarea pârâtei A.P.D.R.P.

să restituie reclamantei suma de 3.432.558,19 lei și va respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei A.P.D.R.P. la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC D. SRL împotriva Încheierii din 15 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Admite recursul declarat de SC D. SRL împotriva Sentinței civile nr. 7399 din 6 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că admite acțiunea reclamantei SC D. SRL. Anulează Procesul Verbal de Constatare nr. 13474 din 29 iunie 2010 și Notificarea nr. 13876 din 5 iulie 2010 încheiate de pârâta A.P.D.R.P. Obligă pârâta A.P.D.R.P. să restituie reclamantei suma de 3.432.558,19 lei. Respinge cererea de obligare a pârâtei A.P.D.R.P.

la plata cheltuielilor de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2013.