ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1640/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta SC C.C.R. SRL, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. – D.G.A.M.C. și A.N.A.F. – D.G.S.C., a solicitat anularea Deciziei de impunere nr. F-MC-314 din 31 august 2011 și a Raportului de inspecție fiscală nr. F-MC-142 din 31 august 2011, anularea Deciziei nr. 441 din 21 noiembrie 2011, în ceea ce privește respingerea contestației administrative a societății reclamante, obligarea pârâtelor la rambursarea sumei de 2.379.352 lei reprezentând TVA deductibil aferentă serviciilor achiziționate de la SC C.C.I.

N.V. și la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta învederează că actelor administrative contestate sunt nelegale. Reclamanta a motivat că în raport de prevederile art. 7, 126, 133, 145, 146, 150 - 157 C. fisc. și ale Directivei 112/2006/CE și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, în speță sunt îndeplinite cerințele pentru exercitarea dreptului de deducere.

A precizat reclamanta că în mod greșit organele de control au recalificat raportul juridic dintre prestator și societate, în cadrul contractelor de consultanță FN/ 01 ianuarie 2010 și FN din 29 mai 2007. A susținut reclamanta că prin contractele respective s-a agreat ca prestatorul să furnizeze servicii privind asistență pentru pregătirea și finalizarea bugetelor, fondurilor de investiții pentru fiecare proiect legat de dezvoltarea și construirea unui complex cinematografic, pregătirea programului detaliat lunar pentru fiecare proiect, inclusiv coordonarea acestui program cu terții implicați; Localizarea experților internaționali care să sprijine proiectarea cinematografelor multiplex, cinematografelor I. și centrelor de divertisment inclusiv asistență la negocieri; Monitorizarea progresului zilnic al construcției cinematografelor multiplex, I. și centrelor de divertisment, instalare echipamente de proiectare și sunet; consultanță în alegerea filmelor participante, alegerea multiplexelor pentru proiectarea filmelor; consultanță referitoare la selectarea dimensiunii ecranului recomandate pentru fiecare film; consultanță referitoare la relația cu distribuitorii de film; consultanță cu privire la pregătirea programului săptămânal pentru fiecare multiplex.

Cu privire la aceste servicii efectiv prestate, au fost întocmite facturi și rapoarte de activitate în care sunt detaliate activitățile respective. Condiția deductibilității este, așadar, îndeplinită, lipsa unei cuantificări a prestațiilor în contracte precum și modalitatea de sancționare a unei eventuale executări defectuoase a obligațiilor de către prestator fiind absolut nerelevante din perspectiva dreptului de deducere a TVA. Pe măsura prestării serviciilor de consultanță, prestatorul a emis rapoarte specifice de activitate în care au fost detaliate serviciile desfășurate și rezultatele obținute. Aceste documente sunt anexate fiecăreia dintre facturi.

Din anexa nr. 4 la contestație, document depus în scop exemplificativ, rezultă cu claritate faptul că, față de obiectivele generale ale prestării serviciilor (monitorizarea construcției multiplexurilor C.C.S.P., Arad, Baia Mare și desfășurarea de evenimente de marketing și publicitate pentru promovarea acestor cinematografe), prestatorul a verificat stadiul construcției și sistemele instalate; a coordonat anumite evenimente de promovare și costurile implicate, a identificat/ contactat/ negociat cu agențiile media/ ziarele și radiourile în care au fost difuzate reclame cu privire la sălile de cinema ce urmează a fi deschise și a identificat măsurile ce se impun a fi întreprinse în viitor, acestea din urmă făcând obiectul unei corespondențe ulterioare de aprobare din partea Societății.

Prin urmare, rapoartele de lucru au fost emise simultan cu facturile, aspect agreat contractual, care face inutilă menționarea distinctă a datei prestării serviciilor [(conform art. 134 1 alin. (1) C. fisc.)]. Asimilarea forțată a acestor servicii unor atribuții uzuale ale asociatului unic nu are un temei legal. Temeiul indicat de către autoritățile fiscale, art. 41 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, prevede că nu poate fi cerută o remunerație pentru aceste activități, în măsura în care baza legală este relația juridică ce guvernează forma de organizare a afacerilor sau orice alte norme care stabilesc legăturile dintre entități. Or, în situația existentă în speță, serviciile sunt prestate într-un temei distinct, contractual, iar nu ca urmare a relației de afiliere, singura care ar fi determinat interdicția stabilirii unei remunerații între părți.

De asemenea, textul indicat, citit în integralitatea lui, are aplicabilitate numai în ceea ce privește deductibilitatea cheltuielilor din perspectiva impozitului pe profit, chestiune reglementată distinct (în Titlul II din Codul fiscal) față de deductibilitatea TVA (Titlul VI din Codul fiscal). Toate condițiile privind prestarea efectivă a serviciilor fiind îndeplinite, organele de control nu puteau introduce aleatoriu și discreționar noi condiții suplimentare de deductibilitate, motiv pentru care se impune anularea actelor administrative. S-a menționat că baza de impozitare a TVA are un caracter obiectiv, fiind reprezentată din tot ceea ce constituie contrapartida obținută sau care urmează a fi obținută de furnizor ori prestator (art. 134 C. fisc.).

Astfel, pentru ca o operațiune sa fie impozabila, trebuie să existe o legătura directă intre operațiune si prețul plătit. Ori, în ipoteza eronată înaintată de autoritatea fiscală (prin care activitățile Prestatorului ar fi activități fără remunerație), autoritatea fiscală ar fi trebuit să anuleze, concomitent cu deducerea TVA, si baza impozabilă aferenta TVA colectată prin taxare inversă de către C.C. România. Astfel, efectul la nivelul companiei ar fi trebuit să fie neutru (și anume anularea TVA deductibilă și colectată in aceeași sumă) și astfel autoritatea fiscală ar fi trebuit să admită la rambursare suma de TVA respinsă prin actul de control. A precizat reclamanta că serviciile au fost efectiv prestate, situațiile reținute și de organul investit cu soluționarea contestației administrative, iar documentul prevăzut de legislația de TVA pentru deducere este exclusiv factura.

Mai mult, în cazul CEJ 286/94 G.M., Curtea a decis că deși Statele Membre pot solicita anumite măsuri formale, aceste măsuri nu pot să fie folosite în așa fel încât, să se pună în discuție în mod sistematic deducerea TVA, principiu fundamental al sistemului comun de TVA european. Astfel, facturile societăților comerciale sunt suficiente pentru exercitarea dreptului de deducere, iar negarea acestui drept pe motive formale, cum ar fi insuficiența unor documente conexe, neprevăzute de legislație, este injustă și neconformă cu principiile de TVA consemnate și de jurisprudența C.E.J. Reclamanta a motivat că facturile emise de către prestator au fost însoțite de documente justificative suplimentare (rapoarte de activitate), în care activitatea efectiv prestată, persoanele implicate, durata, rezultatele și recomandările au fost efectiv incluse.

Organele de control au refuzat să recunoască efectul probant al documentelor prezentate de către societate (factura, care din perspectiva Codului fiscal este considerată suficientă în măsura în care face referire la servicii, rapoartele de activitate și toate celelalte materiale prezentate), fără însă a indica în mod concret în ce ar putea consta probatoriul de natură a convinge în legătură cu prestarea efectivă a serviciilor în discuție. S-a susținut în acțiune că serviciile pentru care se aplică mecanismul taxării inverse nu pot determina în nicio situație un cost cu TVA nedeductibilă pentru beneficiar. Serviciile achiziționate de C.C.R. SRL de la Prestatorul extern reprezintă servicii intra-comunitare pentru care locul taxării este acolo unde beneficiarul este stabilit (și anume în România).

În această situație, prestatorul extern emite facturi fără TVA aferente serviciilor, iar beneficiarul este persoana obligată la plata TVA prin aplicarea taxării inverse, înregistrând simultan atât TVA deductibilă, cât și TVA colectată, în decontul de TVA. C.C. a îndeplinit această formalitate legală. Astfel, în situația de fapt descrisă, beneficiarul nu plătește efectiv TVA prestatorului ci are doar datoria declarativă și contabilă de a evidenția obligația colectării TVA, concomitent cu dreptul de deducere a acestei taxe. Reclamanta a arătat că în cazul serviciilor pentru care beneficiarul are obligația plații TVA prin taxare inversă din Codul Fiscal sunt diferite de situația in care un prestator facturează cu TVA si se constata ca operațiunea nu este reala.

În acest sens, în situația în care autoritatea fiscală stabilește că operațiunea nu este reală, autoritatea fiscală trebuie să stabilească mai întâi dacă TVA este datorată pe tranzacție. Ori intr-o astfel de situație de inexistență a serviciului, baza de impozitare in scopuri de TVA trebuie anulată. Prin urmare, ca si consecință a constatării organului de control cu privire la nerealitatea serviciilor in cauză, atât baza de impozitare și TVA colectată trebuie anulate împreună cu TVA deductibilă, efectul acestei operațiuni trebuind să fie neutru în orice situație pentru contribuabil. Mai mult, însăși poziția exprimată de M.F.P., prin Direcția de legislație în domeniul TVA, confirmă faptul că în situațiile în care beneficiarul este obligat la plata taxei prin taxare inversă, TVA dedusă nu poate fi respinsă în absența anulării simultane a obligației de colectare TVA.

În aceasta situație, poziția de TVA rambursabilă a C.C.R. nu poate fi diminuată cu suma de 2.379.352 lei, motiv pentru care se impune desființarea actelor de control. Reclamanta a explicat în acțiune că serviciile achiziționate de la prestator sunt utilizate pentru derularea activității proprii a societății și prestarea de activități economice din proiectarea de filme cinematografice. Stricta destinație a serviciilor achiziționate de la prestator este probată intrinsec prin însuși caracterul foarte specific al prestațiilor. 1.2. Întâmpinarea formulată în cauză Prin întâmpinare, pârâta A.N.A.F. a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. S-a arătat că acțiunea este nefondată.

Reclamanta nu are drept de deducere a TVA aferentă facturilor reprezentând servicii de consultanță, în condițiile în care serviciile de care a beneficiat societatea sunt servicii de coordonare și monitorizare a afacerii de către asociatul unic, respectiv sunt activități pentru care nu poate fi cerută o remunerație. În drept, sunt aplicabile prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora: „(1) La stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înțelesul prezentului cod, autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unui tranzacții pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției", coroborate cu prevederile pct. 41 din H.G.

nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal care precizează că din textul de lege menționat reiese faptul că autoritatea fiscală are dreptul să recalifice orice tranzacție care are scop parțial sau exclusiv fiscal. S-a precizat că potrivit prevederilor art. 14 alin. (2) lit. a) C. fisc., orice persoană impozabilă are dreptul să deducă TVA aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să-i fie livrate și pentru prestările de servicii care i-au fost prestate sau urmează să-i fie prestate de o persoană impozabilă dacă bunurile și serviciile achiziționate sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile ale persoanei impozabile.

Astfel, justificarea serviciilor ca fiind destinate operațiunilor taxabile revine persoanei impozabile din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată. În urma analizării de către organele de inspecție fiscală a contractelor încheiate între SC C.C.R. SRL și C.C.I. N.V. și a documentelor prezentate de societate pentru a justifica necesitatea prestării serviciilor de consultanță, rezultă că nu au fost cuantificate prestațiile care urmau a fi efectuate nu au fost stabilite date certe referitoare la termenele de execuție, tarifele negociate și acceptate de ambele părți, elemente care ar fi necesare pentru justa comensurare a serviciilor prestate. De asemenea, referitor la activitatea de consultantă efectuată de C.C.I.

N.V. în ceea ce privește alegerea filmelor, a dimensiunilor ecranului, alegerea distribuitorilor de filme, pregătirea programului pentru rularea filmelor, achiziția de echipamente de proiecție, monitorizarea instalării scaunelor, s-au efectuat sub responsabilitatea societății furnizoare precum și a administratorilor și salariaților SC C.C.R. SRL. Din documentele de la dosarul cauzei se reține că serviciile de care a beneficiat SC C.C.R. SRL sunt servicii de coordonare și monitorizare a afacerii de către asociatul unic, iar corespondența pe care a avut-o asociatul unic cu administratorii societății privind activitatea desfășurată, precum și unele documente (facturi cazare, bilete de avion), atestă numai prezența unor persoane străine pe teritoriul României și nu serviciul prestat efectiv în folosul activității de SC C.C.R.

SRL. Prin raportul de inspecție fiscală nr. F-MC-142 din 31 august 2011, organele de inspecție fiscală au constatat că unele dintre serviciile contractate (pregătirea și finalizarea bugetelor, desfășurarea negocierilor, monitorizarea evoluției zilnice a construirii proiectelor sălilor de cinema) sunt de natura obligațiilor pe care le au cei patru administratori și managerul financiar al SC C.C.R. SRL, respectiv, sunt activități pentru care nu poate fi cerută o renumerație, iar în acest context rezultă că nu există o bază impozabilă și nu se pot încadra ca achiziții a căror taxă pe valoarea adăugată putea fi dedusă în sensul art. 145 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

Persoana impozabilă care beneficiază de serviciile consultanților și alte servicii similare și acestea sunt prestate de o persoană impozabilă care nu este stabilită în România, este obligată la plata taxei pe valoarea adăugată. De asemenea, persoana impozabilă va evidenția în decontul de taxa pe valoarea adăugată, atât taxă colectată, cât și taxă deductibilă, taxă aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate în beneficiul său. Pârâta invocă excepția lipsei de interes a acțiunii, in ceea ce privește solicitarea reclamantei de anulare a punctului 2 din Decizia nr. 441 din 21 noiembrie 2011 (pentru suma de 12.970 lei reprezentând TVA). Astfel, reclamanta solicită anularea in întregime a actelor administrative atacate, deci și în ceea ce privește suma de 12.970 lei, în condițiile în care în faza administrativă de atac, actele de control au fost desființate pentru acest capăt de cerere.

Atât timp cat prin decizia ce se solicită a fi anulată s-a dispus refacerea controlului, nu se justifică un interes pentru a solicita anularea deciziei. 1.3. Sentința și considerentele primei instanțe Prin Sentința nr. 1055 din 20 martie 2013, Curtea de Apel București a respins excepția lipsei de interes invocată de pârâtă, ca neîntemeiată și a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC C.C.R. în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. – D.G.S.C. A anulat Decizia nr. 441 din 21 noiembrie 2011 și Decizia de impunere nr. F-MC 314 din 31 august 2011 cu privire la suma de 2.379.352 lei, reprezentând TVA stabilită suplimentar de plată. Au fost obligate pârâtele la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 33.857,84 lei.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că excepția lipsei de interes este neîntemeiată, având în vedere obiectul acțiunii, respectiv, anularea Deciziei nr. 441 din 21 noiembrie 2011 în ceea ce privește respingerea contestației administrative formulată de reclamantă cu privire la obligațiile suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală în sumă de 2.379.352 lei, reprezentând TVA stabilită suplimentar de plată, fără a se solicita și anularea pct. 2 din decizia contestată, prin care a fost desființată parțial decizia de impunere pentru suma de 12.970 lei reprezentând TVA stabilită suplimentar de plată. Pe fondul cererii, s-a reținut că aceasta este întemeiată. Curtea de apel a arătat că orice persoană impozabilă, înregistrată ca plătitoare de TVA, are dreptul să deducă TVA datorată sau achitată aferentă bunurilor care i-au fost livrate de o persoană impozabilă, dacă bunurile sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile.

Exercitarea acestui drept de deducere se face în baza exemplarului original al facturii care să trebuie să cuprindă mențiunile prevăzute la art. 155 alin. (8) C. fisc. Prin urmare, condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA sunt următoarele: achizițiile generatoare de TVA sunt destinate realizării operațiunilor taxabile; persoana impozabilă deține o factură în cuprinsul căreia sunt indicate serviciile prestate și care să îndeplinească condițiile de formă prevăzute de art. 155 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. În cauză, în contractele încheiate între reclamantă și SC C.C.I. N.V. s-a prevăzut că serviciile de consultanță vor fi stabilite și cuantificate în planuri periodice agreate de părți, onorariile datorate pentru serviciile de management prestate de către personalul SC C.C.I.

N.V. vor fi aplicate în funcție de numărul de zile în care aceste au fost prestate, iar pentru serviciile de consultate efectuate, prestatorul va emite facturi în termen de 30 de zile de la încheierea anului calendaristic sau trimestrial, conform înțelegerii periodice dintre părți. De asemenea, s-a convenit ca recepția prestațiilor efectuate în baza contractelor să se efectueze în baza rapoartelor întocmite de prestator. Astfel, în ceea ce privește serviciile prestate în temeiul contractelor, se constată că au fost întocmite facturi și rapoarte de activitate în care au fost detaliate activitățile prestate în beneficiul societății reclamante, cât și rezultatele obținute. Facturile emise de către SC C.C.I.

N.V. cuprind elementele prevăzute de art. 155 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, iar rapoartele de activitate au fost emise concomitent cu facturile, în conformitate cu prevederile contractuale. Prin urmare, serviciile de care a beneficiat SC C.C.R. SRL nu pot fi asimilate atribuțiilor uzuale ale asociatului unic, fiind îndeplinite toate condițiile privind prestarea efectivă a serviciilor, concluzie susținută și de raportul de expertiză tehnică contabilă întocmit în cauză, ale cărui concluzii nu au fost combătute de pârâte.

În acest sens, expertul tehnic a concluzionat că serviciile de consultanță au fost achiziționate de către societatea reclamantă în scopul realizării unor investiții, respectiv pentru construcția cinematografelor în care, în conformitate cu obiectul de activitate al societății, se realizează operațiuni taxabile (proiectarea filmelor cinematografice, activitate care generează venituri din vânzarea biletelor de cinema, pentru care societatea colectează TVA). De asemenea, s-a constatat că serviciile achiziționate de reclamantă de la SC C.C.I. N.V.

sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile și în conformitate cu prevederile art. 17 și urm. din Directiva a VI-a europeană, aceasta are dreptul de deducere imediată a TVA-ului ce urmează a fi plătit, cât și a TVA-ului deja plătit aferent unei cheltuieli de investiție în scopul unei activități pe care intenționează să o desfășoare și care îi dă dreptul de deducere fără a trebui să aștepte momentul exploatării efective a acelei activități. Cu privire la respectarea prevederilor art. 155 alin. (5) lit. h) C. fisc., referitoare la înscrierea pe factură a denumirii serviciilor prestate în fapt, expertiza tehnică a reținut că prestatorul SC C.C.I. N.V. a atașat facturilor, anexe detaliate privind serviciile de consultanță efectuate, cu precizarea numelui consultanților, a numărului de zile de consultanță și a tipului de consultanță efectuat.

În consecință, având în vedere că reclamanta deține facturi fiscale întocmite cu respectarea prevederilor legale în vigoare, care justifică plata serviciilor prestate de către SC C.C.I. N.V., faptul că facturile fiscale sunt însoțite de documente justificative care atestă atât realitatea serviciilor, cât și prestarea efectivă a acestora, iar reclamanta a achiziționat serviciile de consultanță în scopul realizării unor operațiuni taxabile, respectiv, construcția unui cinematograf, Curtea constată că societatea îndeplinește condițiile legale pentru exercițiul dreptului de deducere a TVA-ului aferent serviciilor prestate. În legătură cu taxarea inversă, s-a arătat că atât SC C.C.R. SRL, cât și SC C.C.I.

N.V., sunt persoane impozabile, iar achiziționarea serviciilor intracomunitare de către societatea reclamantă a fost făcută în scopul realizării unor operațiuni taxabile, rezultă că este aplicabil mecanismul taxării inverse. Prin urmare, locul taxării acestor servicii este România, iar persoana obligată la plata taxei către bugetul de stat este societatea beneficiar al acestor servicii. În consecință, serviciile achiziționate de către SC C.C.R. SRL, înregistrat ca plătitor de TVA, de la prestatorul SC C.C.I. N.V. (Olanda), înregistrat ca plătitor de TVA, sunt servicii de consultanță, încadrate de organele fiscale în prevederile pct. 5 lit. g) alin. (2) art. 133, pentru care locul prestării este, în speță, România, obligația la plata TVA, dacă taxa este datorată, revenind în cauză beneficiarului, iar plata se efectuează prin mecanismul taxării inverse.

În condițiile aplicării mecanismului taxării inverse, în ipoteza în care organele fiscale ar fi considerat că serviciile de consultanță nu ar fi fost reale or efectiv prestate și deci nu puteau recunoaște societății reclamante dreptul de deducere a TVA, acestea nu puteau în același timp, în mod legal, să mențină taxa pe valoare adăugată colectată. Rezultă că organele fiscale în mod greșit au anulat reclamantei numai dreptul de deducere, fiind obligate a constata că taxa nu era datorată și a anula și TVA colectat, societatea urmând să beneficieze în acest caz de rambursarea TVA în sumă de 2.392.322 lei. 2. Instanța de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A.N.A.F. – D.G.J.

2.1. Motivele de recurs În motivele de recurs, intimata a susținut că în mod legal s-au recalificat tranzacțiile, situație în care nu avea dreptul de deducere a TVA, pentru că serviciile de care a beneficiat societatea erau servicii de coordonare și monitorizare a afacerii de către asociatul unic, pentru care nu se datora remunerație. Recurenta a apreciat că prima instanță a considerat eronat că intimata avea drept de deducere, întrucât nu au fost prezentate documente justificative din care să rezulte cu certitudine prestarea serviciilor de consultanță. S-a arătat că pentru activitățile prestate de administratori și managementul financiar al societății nu se poate cere remunerație, astfel că nu există o bază impozabilă care să creeze dreptul de deducere a TVA.

S-a menționat că într-o astfel de situație sunt aplicabile prevederile art. 150 alin. (1) lit. b) raportat la art. 133 alin. (2) lit. g) pct. 5 C. fisc. În consecință, a susținut recurenta, persoana impozabilă care beneficiază de serviciile consultanților și alte servicii similare, iar acestea sunt prestate de o persoană impozabilă care nu este stabilită în România, este obligată la plata TVA. De asemenea, persoana impozabilă va evidenția în decontul de TVA, atât taxa colectată cât și taxă deductibilă, taxă aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate în beneficiul său. Prin motivele de recurs, s-a criticat și cuantumul cheltuielilor de judecată, în sensul că nu a avut culpă procesuală, motiv pentru care trebuie aplicate prevederile art. 274 alin. (3) C. proc.

civ. 2.2. Întâmpinarea formulată în cauză Prin întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea recursului, întrucât în mod corect instanța de fond a reținut că achizițiile efectuate de societate îndeplinesc condițiile de deductibilitate a TVA, respectiv au fost destinate realizării operațiunilor taxabile, persoana impozabilă a deținut facturi în cuprinsul cărora au fost indicate serviciile prestate. S-a precizat că activitățile au fost prestate către intimată în temeiul unor relații contractuale și nu ca urmare a relațiilor de afiliere, că serviciile de consultanță au fost destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile și în conformitate cu art. 17 și urm. din Directiva a VI-a. Intimata a arătat că prestatorul a atașat facturilor anexe detaliate privind serviciile de consultanță efectuate, că serviciile au fost efectiv prestate, astfel cum rezultă din rapoartele de activitate, motiv pentru care este aplicabil mecanismul taxării inverse.

2.3. Analiza motivelor de recurs Înalta Curte, examinând motivele de recurs, sentința primei instanțe, probele cauzei, constată că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce se vor expune în continuare. Prin Decizia de impunere nr. F-MC314 din 31 august 2011 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală emisă în baza constatărilor din Raportul de inspecție fiscală nr. F-MC142 din 31 august 2011, organele de inspecție fiscală din cadrul D.G.A.M.C. au stabilit obligații fiscale suplimentare de plată datorate bugetului de stat de către SC C.C.R. SRL în sumă totală de 2.392322 lei reprezentând TVA. Pentru a determina suma de mai sus, organul fiscal a reținut că reclamanta a încheiat cu SC C.C.I.

NV contractul FN din 29 mai 2007, având ca obiect obiective financiare și de planificare, servicii arhitecturale și de proiectare și servicii de supraveghere și coordonare, precum și contractul FN din 01 ianuarie 2010, având ca obiect prevederi financiare și planificare, servicii de arhitectură și proiectare servicii. Organul fiscal a considerat că în contracte nu sunt cuantificate prestațiile ce urmează a fie efectuate, nu sunt prevăzute date certe referitoare ia termenele de execuție, precum și modalitatea de sancțiune în cazul nerespectării clauzelor contractuale, termenele la care se analizează rezultatele și eficiența serviciilor prestate, tarifele negociate și acceptate de ambele părți, elemente care ar fi necesare pentru justa comensurare a serviciilor prestate.

În contractele încheiate nu se regăsesc aceste elemente, prezentarea serviciilor fiind făcută la modul general. Pe facturile emise nu sunt înscrise elemente care individualizeze serviciul prestat, fiind anexate numai liste cu persoanele care au efectuat consultanță din partea SC C.C.I. N.V. și numărul de zile aferente; Unele servicii contractate (pregătirea și finalizarea bugetelor, comandarea echipamentelor, desfășurarea negocierilor) sunt de natura obligațiilor pe care le au cei patru administratori și managerul financiar al SC C.C.R. SRL. Inspecția fiscală a constatat că serviciile prestate de SC C.C.I. N.V. au fost activități de control și monitorizare a afacerii de către asociatul unic, respectiv sunt activități pentru care nu poate fi cerută o remunerație.

În aceste condiții, nu s-a acordat drept de deducere pentru TVA de 2.392.322 lei aferentă serviciilor de consultant prestate de SC C.C.I. NV. De asemenea, au fost analizate veniturile din refacturare costuri către clienții intracomunitari, la care nu s-a aplicat TVA colectată. Societatea a prezentat facturile achitate în numele altei persoane, în baza cărora s-a efectuat refacturarea și s-a constatat că în mod eronat a fost dedusă TVA în sumă totală de 12.970/e în cursul anului 2010. Organele de inspecție fiscală au stabilit că suma de 12.970 lei este nedeductibilă conform art. 145 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare. Organele de inspecție fiscală au stabilit că SC C.C.R.

SRL nu beneficiază de dreptul de deducere al taxei pe valoarea adăugată în sumă de 2.379.352 lei cu baza de impozitare de11.882.366 lei aferentă serviciilor de consultanță prestate de SC C.C.I. N.V. În cauză s-a efectuat o expertiză în cadrul căreia expertul a arătat că nu a regăsit în documentația probatorie, anexe sau detalii privind denumirea și volumul serviciilor prestate de C.C.I. NV, în perioada supusă controlului. Trebuie precizat că la dosarul cauzei nu au fost depuse facturile și documentele justificative ale prestărilor de servicii, fiind atașate dosar o serie de acte netraduse. În aceste circumstanțe, având în vedere că expertiza nu a observat și analizat documentația privind serviciile prestate de C.C.I.

NV, că nici la dosarul cauzei nu au fost depuse documente care să ateste prestarea efectivă a serviciilor, analiza efectuată de prima instanță este lipsită de suport probatoriu, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului. Organul fiscal a înlăturat dreptul de deducere pentru că a reconsiderat tranzacțiile, or, în aceste circumstanțe, față de motivele de nelegalitate a actului de control, era necesar ca instanța, în vederea pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, să pună în vedere reclamantei să depună contractele care au stat la baza serviciilor respective, precum și actele care atestă prestarea serviciilor. Întrucât la dosarul cauzei nu sunt atașate contractele, actele probatorii pentru prestarea serviciilor, instanța de control judiciar se află în imposibilitate de a verifica realitatea operațiunilor și legalitatea actului de control.

Ca urmare, se impune casarea cu trimitere a cauzei la aceeași instanță pentru a se depune contractele, actele probatorii ale serviciilor și de asemenea, urmează a se verifica realitatea operațiunilor comerciale, pentru ca astfel să fie justificat dreptul de deducere Astfel fiind, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va admite, se va casa sentința recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.N.A.F. – D.G.J. împotriva Sentinței civile nr. 1055 din 20 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2014.