ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4094/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată că prin Sentința nr. 5157 din 8 decembrie 2006 a Judecătoriei Târgu Mureș s-a declinat competența soluționării acțiunii formulate de reclamanta SC U.P.S.S. SA Botoșani, în contradictoriu cu pârâta SC C.R. SRL Sângeorgiu de Mureș, în favoarea Tribunalului Mureș care, prin Sentința nr. 856 din 31 mai 2007, a declinat competența de soluționare a acțiunii, în favoarea Tribunalului Comercial Mureș. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând hotărârea atacată ca nelegală, susținând în esență că marfa a fost livrată doar cu factura din 14 iulie 2006, lipsind celelalte documente și că pârâta a fost înștiințată că marfa comandată este incompletă, lipsind piciorul și brațul rotativ, lipsind cartea tehnică tradusă în limba română, iar pârâta nu a răspuns.

Apelanta a negat ca probă pretinsă discuția telefonică din care rezulta că pârâta a încercat să o convingă asupra utilității identice a produsului. S-a mai subliniat că deși instanța de fond a reținut corect că era datoria pârâtei să remedieze defecțiunea apărută, nu a înțeles și nu a cerut lămuriri legate de produsul livrat. Astfel, s-a învederat că electropalanul este un subansamblu important din macaraua cu cablu de acționare, iar celelalte accesorii, brațul rotativ, căruciorul, piciorul, ajută pe cel care dirijează macaraua la diferite operații. S-a subliniat de fapt că electropalanul nu este un alt produs ci un subansamblu din ansamblu macara și că nu se poate vorbi de vicii ascunse asupra calității produsului câtă vreme pârâta nu a trimis și „declarația de conformitate”.

Prin Decizia nr. 98/ A din /24 noiembrie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, s-a respins apelul promovat în cauză, însă recursul declarat împotriva acestei decizii a fost admis prin Decizia nr. 2991 din 19 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar hotărârea atacată a fost casată, cauza fiind trimisă spre rejudecare primei instanțe. În considerentele deciziei instanței supreme s-a arătat că în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, concluzia conform căreia cele două produse, respectiv macaraua și electropalanul, sunt total diferite dar au aceleași funcțiuni, nu se justifică, cu atât mai mult cu cât, și în apel, reclamanta a invocat faptul că electropalanul este un subansamblu al macaralei, dar instanța deși a reținut această critică, nu a examinat-o în concret.

În consecință, fiind incidente și dispozițiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că prin hotărârea recurată instanța de apel nu a cercetat fondul litigiului, iar modificarea hotărârii nu este posibilă fiind necesară administrarea de probe noi, și în considerarea prevederilor art. 314 C. proc. civ., potrivit cărora Înalta Curte, hotărăște asupra fondului numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite, s-a admis recursul, casând decizia și s-a trimis cauza spre rejudecare pentru o cercetare reală și profundă a fondului litigiului, urmând a fi avute în vedere, conform art. 315 alin. (3) C. proc. civ., toate motivele invocate.

Procedând la rejudecarea cauzei în raport de îndrumările cuprinse în Decizia nr. 2991/2009 a Înaltei Curți de Casație ș Justiție, precum și prin prisma motivelor invocate în cererea de apel, Curtea de Apel a constat că reclamanta, deși a comandat pârâtei un anume produs - respectiv „macara cu cablu și acționare cu electromotor pentru sarcina de 0,5 tone”, a recepționat un alt produs, respectiv un electropalan pentru sarcina de 0,5 tone, pe care de altfel l-a și pus în funcțiune, pentru ca ulterior, acesta să se defecteze. Instanța apreciază că este cert faptul că reclamanta a primit un alt produs, acceptând implicit modificarea comenzii inițiale, acest lucru rezultând fără putință de tăgadă din corespondența purtată de această parte cu pârâta, prin care se solicită acesteia din urmă să procedeze la repararea utilajului în virtutea obligației de garanție pentru vicii ascunse.

De altfel, nimic nu împiedica reclamanta să procedeze la restituirea utilajului, la primire, cu atât mai mult cu cât pe factura ce însoțea produsul era menționat că bunul livrat este cel cuprins în comanda inițială. Pe de altă parte, în situația în care reclamanta ar fi intenționat să valorifice dreptul acesteia de a cere pârâtei să-și îndeplinească obligația de garanție pentru viciile bunului, avea la îndemână o altă acțiune, pentru a obține conduita conformă a pârâtei. De altfel, în raport de îndrumarea dată prezentei instanțe de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 2991/2009, Curtea de Apel a solicitat reclamantei să facă dovada diferențelor constructive și funcționale ale celor două utilaje în cauză, aspecte de fapt confirmate de către reclamantă.

În aceste condiții, dat fiind faptul că utilajul livrat este totalmente diferit de cel comandat, solicitarea reclamantei de a-i fi predate documente ce vizează alt produs este nefondat, iar hotărârea atacată urmează să fie păstrată ca legală și temeinică, fiind la adăpost de critici. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamnata SC U.P.S.S. SA Botoșani care a invocat dispozițiile art. 299-316 C. proc. civ. Analizând decizia prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente: Decizia nr. 98/ A din 24 noiembrie 2008 pronunțata de Curtea de Apel Tg.

Mureș este legală și pe cale de consecință și Sentința comercială nr. 1360 din 26 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș este legală și fondată, iar pretențiile formulate de către reclamanta sunt nefondate pe ntru următoarele argumente: 1. În ceea ce privește obligarea intimatei la eliberarea în favoarea reclamantei a Declarației de conformitate EC si Certificat de Garanție pentru produsul „Macara cu cablu și acționare cu electromotor pentru sarcina cu 0,5 t, conform comenzii din 26 iunie 2006” Înalta Curte va retine că, p rin cererea de chemare în judecată, reclamanta a conturat obiectul cauzei deduse judecății, în sensul în care aceasta înțelege să solicite instanței să dispună obligarea pârâtei să elibereze în favoarea reclamantei Declarație de conformitate EC si Certificat de Garanție pentru produsul „Macara cu cablu și acționare cu electromotor pentru sarcina cu 0.5 t, conform comenzii din 26 iunie 2006”.

În fundamentarea susținerilor sale, reclamanta se prevalează de dispozițiile cuprinse în Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformității produselor, precum și de dispozițiile inserate in H.G. nr. 119/2004 privind stabilirea condițiilor de introducere pe piață a mașinilor industriale. Susținerile reclamantei, astfel cum acestea sunt precizate în cuprinsul acțiunii introductive, sunt neconforme cu starea de fapt și de drept din litigiul dedus judecății, pentru că relațiile comerciale care s-au desfășurat între părți s-au circumscris perfectării unui contract de vânzare-cumpărare comercială având ca și obiect Macara cu cablu și acționare cu electromotor pentru sarcina cu 0,5 t, iar reclamanta a emis o comandă, fiind vorba, în concret, de comanda din 26 iunie 2006. Față de această comandă, pârâta a făcut o contraofertă apelantei oferindu-i un electropalan și a adus la cunoștință faptul că acesta are același rol funcțional, respectiv aceleași caracteristici tehnice.

Totodată, a informat cumpărătoarea despre faptul că îi va pune la dispoziție, împreună cu aparatul respectiv și cartea tehnică a acestuia, fapt acceptat fără echivoc de către cumpărătoare. Astfel, în mod corect atât prima instanță, cât și instanța de apel au reținut faptul că în cauză este vorba despre o nouă ofertă, care a fost acceptată fără echivoc de către cumpărătoare. Astfel, în cauză este vorba despre o contraofertă, iar cu privire la produsul respectiv a comunicat cumpărătoarei că deține cartea tehnică a produsului - pe care a și predat-o. Practic, comunicându-i aceste aspecte reclamantei, intimata a făcut o contraofertă. Or, aceasta contraofertă / nouă ofertă a fost acceptată fără nici un fel de rezerve de către societatea reclamantă, în calitate de cumpărător, aceasta din urma recepționând bunul vândut, în condițiile specificate în contraofertă.

Pe cale de consecință, având în vedere conținutul concret al raportului juridic derulat între societăți, implicit drepturile și obligațiile specifice aferente acestuia, rezultă faptul că pârâtei nu îi incumbă obligația de predare a documentelor solicitate de către reclamantă prin cererea introductivă. În acest context, astfel după cum se poate observa din cuprinsul corespondentei purtate între părți, anexate cererii de chemare în judecată, societatea reclamantă nu a solicitat niciodată predarea Declarației de conformitate EC si Certificat de Garanție pentru produsul Macara cu cablu și acționare cu electromotor pentru sarcina cu 0,5 t, ci doar remedierea anumitor deficiente ale bunului, precum si traducerea in limba romana a cărții tehnice.

Este așadar, mai mult decât evident faptul că în conținutul raportului juridic stricto sensu desfășurat între părți nu a fost inserată niciodată obligația - în sarcina pârâtei, evident - de a pune la dispoziție reclamantei cumpărătoare asemenea documentație. Mai mult, singurul document pe care pârâta avea obligația de a îl pune la dispoziție reclamantei era cartea tehnică a bunului, obligație pe care a îndeplinit-o, în sensul că a pus la dispoziția reclamantei cartea tehnică a acestuia în limba maghiară. Legat de acest aspect, se observă faptul că singura nemulțumire a reclamantei - astfel cum aceasta rezultă din cuprinsul corespondenței purtate între societăți - era legată de faptul că documentul pus la dispoziție - cartea tehnică - nu era tradusă în limba română.

Pârâta a solicitat în repetate rânduri reclamantei să înmâneze cartea tehnica, urmând să se asigure traducerea ei în limba romană, fapt care nu s-a întâmplat nici până în prezent. Pârâtei nu îi poate fi imputată nici neîndeplinirea unei obligații legale, care prin natura ei, ar fi completat conținutul raporturilor juridice derulate între cele 2 societăți, obligații statuate prin dispozițiile Legii nr. 608/2001 privind evaluarea conformității produselor, precum și prin cele ale H.G. nr. 119/2004 privind stabilirea condițiilor de introducere pe piață a mașinilor industriale. Î ntr-adevăr, prin dispozițiile actelor normative indicate de către reclamanta este instituit un cadru normativ prin care sunt reglementate, cu titlu generic, o serie de aspecte privitoare la evaluarea conformității produselor introduse pe o piață și sau puse în funcțiune în România, din domeniile reglementate, prevăzute în anexa 1 a legii.

Cu toate acestea, obligația de a întocmi și de a pune la dispoziție actele privitoare la conformitatea produsului livrat - adică, declarația de conformitate și certificatul de garanție - revine, potrivit legii (art. 4 din Legea nr. 608/2001), producătorului ori reprezentantului autorizat al acestuia.

Însă pârâta a achiziționat acest bun de la un terț partener contractual fără a i se înmâna aceste documente, aspecte pe care le-a învederat reclamantei la momentul la care a înaintat contraoferta, fără ca atunci să existe vreo problemă legată de acest aspect, contraoferta fiind acceptată fără rezerve . Or, în contextul în care intimatei nu îi incumba nici un fel de obligație - contractuală ori legală (neavând calitatea specială cerută de lege, de producător ori reprezentant autorizat, ci doar aceea de comerciant proprietar al bunului, calitate dobândită ca urmare a unui act translativ de proprietate) - este mai mult decât evident faptul că reclamanta nu poate solicita obligarea la predarea unor documente pe care nu le deține și cu privire la care la momentul perfectării acordului de voință nu au existat nici un fel de probleme.

Mai mult, întrucât obligația de asigurare a conformității produselor, respectiv aceea de garanție revine persoanelor expres prevăzute de art. 4 din Legea nr. 608/2001 - producătorului ori reprezentantului autorizat certificarea de care are nevoie reclamanta referitoare la conformitatea produsului nu poate fi obținută decât de la aceste persoane, iar nu de la intimata. 2. Referitor la obligarea intimatei la plata sumei de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere de la data comunicării adresei de eliberare a documentelor solicitate și până la data îndeplinirii acestei obligații, ca mijloc de constrângere, acesta se impune a fi respins, din următoarele considerente: În primul rând, indiferent dacă mijlocul de constrângere solicitat de reclamantă vizează plata unei amenzi civile sau daune cominatorii, ambele presupun, prin natura lor, ca debitorul unei obligații de a face să nu își îndeplinească în mod voluntar această obligație.

Practic, ambele mijloace de constrângere se circumscriu sferei obligațiilor de face și de a nu face, care implică faptul personal al debitorului. Or, în cauza dedusă prezentei judecăți, obligația de eliberare și punere la dispoziția reclamanților a Declarației de conformitate EC și a Certificatului de Garanție pentru produsul „Macara cu cablu și acționare cu electromotor pentru sarcina cu 0,5 t, nu implica un fapt personal intimatei, obligația incumbând producătorului ori reprezentantului autorizat al acestuia. În al doilea rând, chiar și în contextul în care s-ar putea vorbi de existența unei obligații de a face care ar implica un fapt personal al debitorului, solicitarea reclamantei de obligare a intimatei la plata sumei de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere de la data comunicării adresei de eliberare a documentelor solicitate și până la data îndeplinirii acestei obligații, ca mijloc de constrângere, apare ca fiind inadmisibilă.

Aceasta deoarece, aceste mijloace de constrângere - atât amenda civilă cât și daunele cominatorii - operează în toate cazurile numai în situația în care debitorul unei asemenea obligații nu își execută în mod voluntar obligația prevăzută într-un titlu executoriu, astfel cum acesta este reglementat prin art. 374 și următoarele C. proc. civ. În acest sens statuează și prevederile art. 580 3 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 459/2006, care prevăd faptul că „Dacă obligația de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile.

Instanța sesizată de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă, data cu citarea părților, să plătească, în favoarea statului, o amenda civilă de la 200.000 lei la 500.000 lei, stabilită pe zi de întârziere pana la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu." Practic, în lipsa unui titlu executoriu, reclamanta nu este îndreptățită a solicita obligarea intimatei la plata unei amenzi civile ori daune cominatorii începând de la data comunicării adresei de eliberare a documentelor solicitate, ci eventual, și sub rezerva neexecutării voluntare a obligațiilor statuate printr-un titlu executoriu, doar din momentul de la care se constată faptul că debitorul obligației refuza în mod categoric să își execute aceste obligații.

Mai mult decât atât, instanța de judecată, la sesizarea creditorului, trebuie să constate faptul că exista un refuz de executare din partea debitorului, obligându-l pe acesta la plata unei amenzi civile, pentru a-l determina pe acesta să își îndeplinească obligația statuată prin titlul executoriu. În ipoteza în care mijlocul de constrângere avut în vedere de către reclamantă îmbracă natura unor daune cominatorii, în lumina noilor modificări aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 459/2006, respectiv art. 580 3 alin. (5) C. proc. civ., pentru neexecutarea obligațiilor prevăzute la acest articol - respectiv pentru cele stabilite prin titluri executorii, în sensul la care am făcut referire anterior – nu se mai pot acorda daune cominatorii.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de reclamanta SC U.P.S.S. SA Botoșani împotriva Deciziei nr. 31/ A din 23 aprilie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC U.P.S.S. SA Botoșani împotriva Deciziei nr. 31/ A din 23 aprilie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2010.