ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.11.2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4094/2010

HOTĂRÂRE
24.11.2010
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4094/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor dosarului, constată că prin Sentința nr. 5157 din 8

decembrie 2006 a Judecătoriei Târgu Mureș s-a declinat competența soluționării

acțiunii formulate de reclamanta SC U.P.S.S. SA Botoșani, în contradictoriu cu

pârâta SC C.R. SRL Sângeorgiu de Mureș, în favoarea Tribunalului Mureș care,

prin Sentința nr. 856 din 31 mai 2007, a declinat competența de soluționare a

acțiunii, în favoarea Tribunalului Comercial Mureș.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel

reclamanta, criticând hotărârea atacată ca nelegală, susținând în esență că

marfa a fost livrată doar cu factura din 14 iulie 2006, lipsind celelalte

documente și că pârâta a fost înștiințată că marfa comandată este incompletă,

lipsind piciorul și brațul rotativ, lipsind cartea tehnică tradusă în limba

română, iar pârâta nu a răspuns. Apelanta a negat ca probă pretinsă discuția

telefonică din care rezulta că pârâta a încercat să o convingă asupra

utilității identice a produsului. S-a mai subliniat că deși instanța de fond a

reținut corect că era datoria pârâtei să remedieze defecțiunea apărută, nu a înțeles

și nu a cerut lămuriri legate de produsul livrat. Astfel, s-a învederat că

electropalanul este un subansamblu important din macaraua cu cablu de

acționare, iar celelalte accesorii, brațul rotativ, căruciorul, piciorul, ajută

pe cel care dirijează macaraua la diferite operații. S-a subliniat de fapt că

electropalanul nu este un alt produs ci un subansamblu din ansamblu macara și

că nu se poate vorbi de vicii ascunse asupra calității produsului câtă vreme

pârâta nu a trimis și „declarația de conformitate”.

Prin Decizia nr. 98/ A din /24 noiembrie 2008

a Curții de Apel Târgu Mureș, s-a respins apelul promovat în cauză, însă

recursul declarat împotriva acestei decizii a fost admis prin Decizia nr. 2991

din 19 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar hotărârea

atacată a fost casată, cauza fiind trimisă spre rejudecare primei instanțe.

În considerentele deciziei instanței supreme

s-a arătat că în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, concluzia

conform căreia cele două produse, respectiv macaraua și electropalanul, sunt

total diferite dar au aceleași funcțiuni, nu se justifică, cu atât mai mult cu

cât, și în apel, reclamanta a invocat faptul că electropalanul este un

subansamblu al macaralei, dar instanța deși a reținut această critică, nu a

examinat-o în concret.

În consecință, fiind incidente și

dispozițiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că prin hotărârea

recurată instanța de apel nu a cercetat fondul litigiului, iar modificarea

hotărârii nu este posibilă fiind necesară administrarea de probe noi, și în

considerarea prevederilor art. 314 C. proc. civ., potrivit cărora Înalta Curte,

hotărăște asupra fondului numai în scopul aplicării corecte a legii la

împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite, s-a admis recursul, casând

decizia și s-a trimis cauza spre rejudecare pentru o cercetare reală și

profundă a fondului litigiului, urmând a fi avute în vedere, conform art. 315 alin.

(3) C. proc. civ., toate motivele invocate.

Procedând la rejudecarea cauzei în raport de

îndrumările cuprinse în Decizia nr. 2991/2009 a Înaltei Curți de Casație ș

Justiție, precum și prin prisma motivelor invocate în cererea de apel, Curtea

de Apel a constat că reclamanta, deși a comandat pârâtei un anume produs - respectiv

„macara cu cablu și acționare cu electromotor pentru sarcina de 0,5 tone”, a

recepționat un alt produs, respectiv un electropalan pentru sarcina de 0,5

tone, pe care de altfel l-a și pus în funcțiune, pentru ca ulterior, acesta să

se defecteze. Instanța apreciază că este cert faptul că reclamanta a primit un

alt produs, acceptând implicit modificarea comenzii inițiale, acest lucru

rezultând fără putință de tăgadă din corespondența purtată de această parte cu

pârâta, prin care se solicită acesteia din urmă să procedeze la repararea

utilajului în virtutea obligației de garanție pentru vicii ascunse. De altfel,

nimic nu împiedica reclamanta să procedeze la restituirea utilajului, la

primire, cu atât mai mult cu cât pe factura ce însoțea produsul era menționat

că bunul livrat este cel cuprins în comanda inițială. Pe de altă parte, în

situația în care reclamanta ar fi intenționat să valorifice dreptul acesteia de

a cere pârâtei să-și îndeplinească obligația de garanție pentru viciile

bunului, avea la îndemână o altă acțiune, pentru a obține conduita conformă a

pârâtei. De altfel, în raport de îndrumarea dată prezentei instanțe de Înalta

Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 2991/2009, Curtea de Apel a

solicitat reclamantei să facă dovada diferențelor constructive și funcționale

ale celor două utilaje în cauză, aspecte de fapt confirmate de către

reclamantă.

În aceste condiții, dat fiind faptul că

utilajul livrat este totalmente diferit de cel comandat, solicitarea

reclamantei de a-i fi predate documente ce vizează alt produs este nefondat,

iar hotărârea atacată urmează să fie păstrată ca legală și temeinică, fiind la

adăpost de critici.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

reclamnata SC U.P.S.S. SA Botoșani care a invocat dispozițiile art. 299-316 C.

proc. civ.

Analizând decizia prin prisma criticilor

formulate, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente:

Decizia nr. 98/ A din 24 noiembrie 2008

pronunțata de Curtea de Apel Tg. Mureș este legală și pe cale de consecință și Sentința

comercială nr. 1360 din 26 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Comercial

Mureș este legală și fondată, iar pretențiile

formulate de către reclamanta

sunt nefondate pe ntru următoarele

argumente:

eliberarea în

favoarea reclamantei a

Declarației de conformitate EC si Certificat de

Garanție pentru produsul

„Macara cu cablu și acționare cu electromotor pentru sarcina cu 0,5 t, conform

comenzii din 26 iunie 2006” Înalta Curte va

retine că, p

rin cererea de chemare în judecată, reclamanta a conturat

obiectul

cauzei

deduse judecății, în sensul în care aceasta înțelege să solicite

instanței să dispună obligarea pârâtei să

elibereze în favoarea reclamantei Declarație de conformitate EC si Certificat

de Garanție

pentru produsul „Macara cu cablu și acționare cu

electromotor pentru sarcina cu 0.5 t, conform comenzii din 26 iunie 2006”.

În fundamentarea

susținerilor sale, reclamanta se prevalează de

dispozițiile

cuprinse în Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformității

produselor, precum și

de dispozițiile inserate in H.G. nr. 119/2004 privind

stabilirea condițiilor de introducere pe piață a mașinilor industriale.

Susținerile reclamantei, astfel cum acestea sunt precizate în cuprinsul

acțiunii introductive, sunt neconforme cu starea de fapt și de drept din

litigiul dedus judecății, pentru că relațiile comerciale care s-au desfășurat

între părți s-au circumscris

perfectării

unui contract de vânzare-cumpărare comercială având ca și obiect Macara cu

cablu și acționare cu electromotor pentru sarcina cu 0,5

t, iar

reclamanta a emis o comandă, fiind vorba, în

concret,

de comanda din 26 iunie 2006.

Față

de această comandă, pârâta a făcut o contraofertă

apelantei oferindu-i

un electropalan și a adus la cunoștință faptul că

acesta are același rol funcțional, respectiv aceleași caracteristici

tehnice.

Totodată, a informat

cumpărătoarea despre faptul că îi va pune la

dispoziție, împreună cu aparatul respectiv și cartea tehnică a acestuia,

fapt

acceptat fără echivoc de către cumpărătoare. Astfel, în mod corect

atât prima instanță, cât și instanța de apel au reținut faptul că în cauză este

vorba despre o nouă ofertă, care a fost acceptată fără echivoc de către

cumpărătoare.

Astfel, în cauză este vorba

despre o contraofertă, iar cu privire la

produsul respectiv a comunicat

cumpărătoarei că deține cartea tehnică a produsului - pe care a și predat-o.

Practic, comunicându-i

aceste aspecte reclamantei, intimata a

făcut o contraofertă.

Or, aceasta contraofertă / nouă ofertă a fost acceptată

fără

nici un fel de rezerve de către societatea reclamantă, în calitate de

cumpărător,

aceasta din urma recepționând bunul vândut, în condițiile

specificate în

contraofertă. Pe cale de consecință, având în vedere conținutul concret al

raportului juridic derulat între societăți, implicit drepturile și

obligațiile specifice aferente acestuia, rezultă

faptul că pârâtei nu îi

incumbă obligația de predare a documentelor

solicitate de către reclamantă prin cererea introductivă. În acest context,

astfel după cum se poate

observa din

cuprinsul corespondentei purtate între părți, anexate cererii de

chemare în judecată, societatea reclamantă nu a

solicitat niciodată predarea Declarației de conformitate EC si Certificat de

Garanție pentru produsul Macara cu cablu și acționare cu electromotor pentru

sarcina cu

0,5 t, ci doar remedierea

anumitor deficiente ale bunului,

precum si traducerea in limba romana a

cărții tehnice.

Este așadar, mai mult decât

evident faptul că în conținutul raportului

juridic stricto sensu desfășurat

între părți nu a fost inserată niciodată obligația - în sarcina pârâtei,

evident - de a pune la dispoziție reclamantei cumpărătoare asemenea documentație.

Mai mult, singurul

document pe care pârâta

avea obligația de a îl pune la dispoziție

reclamantei era cartea tehnică

a bunului, obligație pe care a

îndeplinit-o,

în sensul că a pus la dispoziția reclamantei cartea tehnică a

acestuia

în limba maghiară.

Legat de acest aspect, se observă faptul că singura

nemulțumire a

reclamantei

- astfel cum aceasta rezultă din cuprinsul corespondenței purtate între

societăți - era legată de faptul că documentul pus

la dispoziție - cartea tehnică - nu era tradusă în limba română. Pârâta

a

solicitat în repetate rânduri

reclamantei să înmâneze cartea tehnica, urmând să se asigure traducerea ei în

limba romană, fapt care nu s-a

întâmplat nici până în prezent.

Pârâtei

nu îi

poate fi imputată nici neîndeplinirea

unei obligații legale, care prin natura

ei, ar fi completat conținutul

raporturilor juridice derulate între cele 2 societăți, obligații statuate prin

dispozițiile Legii nr. 608/2001 privind

evaluarea

conformității produselor, precum și prin cele ale H.G. nr. 119/2004 privind

stabilirea condițiilor de introducere pe piață a mașinilor industriale.

Î

ntr-adevăr, prin dispozițiile actelor

normative indicate de către

reclamanta

este instituit un cadru normativ prin care sunt reglementate, cu

titlu

generic, o serie de aspecte privitoare la evaluarea conformității

produselor introduse pe o piață și sau puse în

funcțiune în România, din

domeniile reglementate, prevăzute în anexa 1 a

legii.

Cu toate acestea, obligația de a întocmi și de a pune la

dispoziție

actele privitoare la conformitatea produsului livrat -

adică, declarația de

conformitate

și certificatul de garanție - revine, potrivit legii (art. 4 din Legea nr. 608/2001),

producătorului ori reprezentantului autorizat al acestuia. Însă pârâta a

achiziționat acest bun de la un terț partener

contractual

fără a i se înmâna aceste documente, aspecte pe care le-a învederat reclamantei

la momentul la care a înaintat contraoferta, fără ca

atunci să existe

vreo problemă legată de acest aspect, contraoferta fiind acceptată fără rezerve

.

Or,

în contextul în care intimatei nu îi incumba nici un fel de obligație -

contractuală ori legală (neavând calitatea specială cerută de

lege, de producător ori reprezentant autorizat, ci

doar aceea de comerciant

proprietar

al bunului, calitate dobândită ca urmare a unui act translativ de

proprietate)

- este mai mult decât evident faptul că reclamanta nu poate solicita obligarea

la predarea unor documente pe care nu le

deține

și cu privire la care la momentul perfectării acordului de voință nu au

existat

nici un fel de probleme.

Mai mult, întrucât

obligația de asigurare a conformității produselor,

respectiv aceea de garanție revine persoanelor

expres prevăzute de art. 4

din Legea nr. 608/2001 - producătorului ori

reprezentantului autorizat certificarea de care are nevoie reclamanta

referitoare la conformitatea produsului nu poate fi obținută decât de la aceste

persoane, iar nu de la intimata.

2.

Referitor la obligarea intimatei la plata sumei de 100 lei pentru fiecare zi de

întârziere de la data comunicării adresei de eliberare a documentelor

solicitate și până la data îndeplinirii acestei obligații, ca mijloc de

constrângere, acesta se impune a fi respins, din următoarele considerente:

În

primul rând, indiferent dacă mijlocul de constrângere solicitat de reclamantă

vizează plata unei amenzi civile sau daune cominatorii, ambele presupun, prin

natura lor, ca debitorul unei obligații de a face să nu își îndeplinească în

mod voluntar această obligație. Practic, ambele mijloace de constrângere se

circumscriu sferei obligațiilor de face și de a nu face, care implică faptul

personal al debitorului. Or, în cauza dedusă prezentei judecăți, obligația de

eliberare și punere la dispoziția reclamanților a Declarației de conformitate

EC și a Certificatului de Garanție pentru produsul „Macara cu cablu și

acționare cu electromotor pentru sarcina cu 0,5 t, nu implica un fapt personal

intimatei, obligația incumbând producătorului ori reprezentantului autorizat al

acestuia.

În

al doilea rând, chiar și în contextul în care s-ar putea vorbi de existența

unei obligații de a face care ar implica un fapt personal al debitorului,

solicitarea reclamantei de obligare a intimatei la plata sumei de 100 lei

pentru fiecare zi de întârziere de la data comunicării adresei de eliberare a

documentelor solicitate și până la data îndeplinirii acestei obligații, ca

mijloc de constrângere, apare ca fiind inadmisibilă. Aceasta deoarece, aceste

mijloace de constrângere - atât amenda civilă cât și daunele cominatorii -

operează în toate cazurile numai în situația în care debitorul unei asemenea

obligații nu își execută în mod voluntar obligația prevăzută într-un titlu

executoriu, astfel cum acesta este reglementat prin art. 374 și următoarele C.

proc. civ.

În

acest sens statuează și prevederile art. 580

3

alin. (1) C. proc.

civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 459/2006, care prevăd faptul

că „Dacă obligația de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât

debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei

amenzi civile. Instanța sesizată de creditor poate obliga pe debitor, prin

încheiere irevocabilă, data cu citarea părților, să plătească, în favoarea

statului, o amenda civilă de la 200.000 lei la 500.000 lei, stabilită pe zi de

întârziere pana la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu."

Practic,

în lipsa unui titlu executoriu, reclamanta nu este îndreptățită a solicita

obligarea intimatei la plata unei amenzi civile ori daune cominatorii începând

de la data comunicării adresei de eliberare a documentelor solicitate, ci

eventual, și sub rezerva neexecutării voluntare a obligațiilor statuate

printr-un titlu executoriu, doar din momentul de la care se constată faptul că

debitorul obligației refuza în mod categoric să își execute aceste obligații.

Mai

mult decât atât, instanța de judecată, la sesizarea creditorului, trebuie să

constate faptul că exista un refuz de executare din partea debitorului,

obligându-l pe acesta la plata unei amenzi civile, pentru a-l determina pe

acesta să își îndeplinească obligația statuată prin titlul executoriu.

În

ipoteza în care mijlocul de constrângere avut în vedere de către reclamantă

îmbracă natura unor daune cominatorii, în lumina noilor modificări aduse C.

proc. civ. prin Legea nr. 459/2006, respectiv art. 580

3

alin. (5) C.

proc. civ., pentru neexecutarea obligațiilor prevăzute la acest articol -

respectiv pentru cele stabilite prin titluri executorii, în sensul la care am

făcut referire anterior – nu se mai pot acorda daune cominatorii.

Pentru

toate aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va respinge

recursul declarat de reclamanta SC U.P.S.S. SA Botoșani

împotriva Deciziei nr. 31/ A din 23

aprilie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC U.P.S.S. SA Botoșani

împotriva Deciziei nr.

31/ A din 23 aprilie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 noiembrie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-11-19
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2991/2009
câtă vreme nu această stare de fapt a determinat soluția de respingere a acțiunii reclamantei. Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta SC U.P.S.S. SA Botoșani, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304
ÎCCJ 2009-10-22
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2786/2011
vingerea asupra condițiilor răspunderii pentru vicii ascunse întemeiată pe dispozițiile art. 1352 și 1355 C. civ. Pentru ca vânzătorul să răspundă, lucrul trebuie să nu fie bun de întrebuințat după destinația sa. În aceste condiții era nece
ÎCCJ 2012-12-13
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4974/2012
onare a cauzei în funcție de sediul pârâtei SC E.T. SRL, astfel încât o modificare a cadrului procesual nu se mai putea realiza după pronunțarea hotărârii judecătorești. La termenul de judecată din 25 februarie 2010 la Tribunalul Covasna, r
ÎCCJ 2010-09-28
0,91
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2984/2010
contract, aceste critici fiind invocate și în recurs; a fost înlăturată și critica pârâtei referitoare la nerespectarea clauzelor contractuale, reținându-se că neîntocmirea avizului de expediție nu influențează cuantumul pretențiilor, rolul
ÎCCJ 2006-02-14
0,91
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 611/2006
ă din protocolul încheiat de părți la 16 iunie 2003, la Nurnberg. Împotriva acestei hotărâri, pârâta a declarat apel prin care a susținut că greșit a fost obligată la plata de daune, care nu au fost dovedite, marfa livrată fiind executată c
Sursă