ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5300/2013

Hotărârea Curții de Apel București Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 85 din 10 ianuarie 2012, a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. C.A.P. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice sector 1 București, a anulat Decizia nr. 5216492 din 12 aprilie 2011 și dispoziția de măsuri nr. 5215774 din 28 februarie 2011, ambele emise de pârâtă și a obligat această autoritate publică la 5.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă. Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele: Prin Decizia nr. 5216492 din 12 aprilie 2011 emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice sector 1 București a fost respinsă contestația formulată de reclamantă împotriva dispoziției de măsuri nr. 5215774 din 28 februarie 2011 întocmită de aceeași autoritate fiscală. Prin Decizia nr. 583 din 19 decembrie 2011 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București a fost admisă contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. 11 din 28 februarie 2011 întocmită de Serviciul de Inspecție Fiscală din cadrul Administrației Finanțelor Publice sector 1 București. Cele două soluții date în rezolvarea contestației administrative sunt contradictorii, deoarece au rezolvat în mod diametral diferit problema de drept din speță. Curtea de apel a precizat că își însușește punctul de vedere formulat de reclamantă, respectiv acela că rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare are ca efect repunerea părților în situația anterioară; ca atare, operațiunea aflată în discuție nu poate fi tratată ca o revânzare, respectiv ca o livrare de bunuri supusă plății TVA-ului. Ca atare, pentru argumentul anterior arătat, instanța de fond a reținut că actele administrativ-fiscale deduse judecății sunt nelegale.

Recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice sector 1 București Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice sector 1 București, care a solicitat casarea sa și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul București, secția de contencios administrativ și fiscal. În motivarea căii extraordinare de atac, încadrabilă în drept în dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recurenta a arătat că hotărârea atacată a fost pronunțată de o instanță necompetentă material. Pe acest aspect, recurenta a susținut că judecătorul fondului, în raport de prevederile art. 159 1 C. proc. civ., era obligat, din oficiu, să verifice competența materială și teritorială a instanței și să consemneze în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care a constatat că instanța este competentă să soluționeze cauza. Actele administrative contestate în cauză nu stabilesc în sarcina intimatei-reclamante obligații fiscale, astfel că cererea având ca obiect anularea acestora să fie de competența curții de apel, în temeiul art. 10 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

Apărările formulate de intimata S.C. C.A.P. S.R.L. La termenul de judecată din data de 22 martie 2013, intimata a invocat excepția lipsei calității procesuale active a recurentei în promovarea prezentei căi de atac, cu motivarea că această persoană juridică nu a avut calitatea de parte în dosarul de fond și nici nu a depus un mandat de reprezentare a Administrației Finanțelor Publice sector 1 București.

Notele scrise formulate de recurentă Recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice sector 1 București, a formulat note scrise, în care a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale active (a se vedea filele 21 - 22 dosar ICCJ). De asemenea, în apărare pe excepție, recurenta a depus la dosar următoarele înscrisuri: Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 3411 din 08 noiembrie 2011, organigrama DGFP-MB, extras din Regulamentul de organizare și funcționare al DGFP-MB, aprobat prin Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 1434/2009 (a se vedea filele 23 - 40 dosar CAB).

Soluția instanței de control judiciar pe excepția invocată de intimată Analizând actele prezentate în recurs, Înalta Curte va respinge excepția lipsei calității procesuale active a recurentei, pentru motivele care vor fi prezentate în continuare. Într-adevăr, calitatea de părți litigante în această cauză o au reclamanta S.C. C.A.P. S.R.L. și pârâta Administrația Finanțelor Publice sector 1 București. Potrivit Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 3411 din 08 noiembrie 2011: "Cu data de 15 noiembrie 2011 se aprobă structura organizatorică a Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului București pentru aparatul propriu și administrațiile finanțelor publice municipale și orășenești (...)." Conform Cap. VI "Activitatea juridică", art. 92 alin. (2) lit. f) și g) din Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 1434/2009, biroul juridic contencios 1 - 5 reprezintă AFP sector 1 - 6 în dosarele aflate la instanțele judecătorești în cauzele în care acestea sunt parte. Ca atare, din interpretarea actelor normative anterior enunțate rezultă faptul că, începând cu data de 15 noiembrie 2011, intimata Administrația Finanțelor Publice sector 1 București urmează să fie reprezentată de către Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București. Calea de atac de față a fost promovată de către Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București la o dată ulterioară, respectiv 20 februarie 2012. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, dar și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Intimata-reclamantă S.C. C.A.P. S.R.L. a investit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca obiect anularea deciziei nr. 5216492 din 12 aprilie 2011 și a dispoziției de măsuri nr. 5215774 din 28 februarie 2011, ambele emise de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice sector 1 București, autoritate publică de nivel local. În speța de față, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, care menționează următoarele: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică nu se prevede altfel." Prin urmare, specificul litigiilor care se desfășoară între persoanele fizice sau juridice și administrația publică determină, în mod necesar, existența unor reguli imperative în privința competenței instanțelor de contencios administrativ. Pentru stabilirea competenței materiale, articolul aflat în discuție instituie două criterii: cel al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice, respectiv criteriul valoric. În cauza de față, este aplicabil primul criteriu enunțat anterior, motiv pentru care tribunalul este competent să soluționeze acest litigiu, în condițiile în care actele administrative deduse judecății sunt emise de către o autoritate fiscală de nivel local. Față de cele anterior prezentate, Înalta Curte, în temeiul art. 304 pct. 3 C. proc. civ., raportat la art. 312 alin. 6 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția de contencios administrativ și fiscal.