ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2166/2018

Ședința publică din data de 23 mai 2018

Asupra cererii de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25 ianuarie 2018, petenta A. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) și 444 C. proc. civ., completarea dispozitivului deciziei nr. 1408 din 4 octombrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în sensul pronunțării instanței asupra obligării recurentei-revizuente la plata cheltuielilor de judecată în favoarea sa, în cuantum de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în recurs, solicitate prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.

În susținerea cererii, petenta a arătat că a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, dovedite prin chitanța reprezentând onorariul de avocat nr. 600/02.04.2017, solicitare exprimată prin întâmpinarea formulată la motivele de recurs și prin punctul de vedere asupra raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului întocmit în cauză.

Instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată iar potrivit dispozițiilor art. 453 C. proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată la cerere să plătească cheltuieli de judecată.

În ședința publică din 23 mai 2018, mandatarul B., pentru intimata C. a formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prezumției absolute cu care este îndrituită instanța, față de prevederile art. 16 din Constituția României și art. 124 din C. proc. civ., depunând la dosar și înscrisuri intitulate "concluzii scrise".

Prioritar, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, dau Curții Constituționale competența de a decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Având în vedere că intimata C. prin mandatar B. nu a indicat ce lege sau texte de lege ar fi neconstituționale și care ar fi legătura dintre acestea și soluționarea cauzei și, ținând cont că la acest termen de judecată, Înalta Curte a fost învestită să soluționeze o cerere de completare a dispozitivului unei decizii, se va respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Înalta Curte va admite cererea formulată de petenta A., în temeiul următoarelor considerente:

Prin întâmpinarea formulată de intimata A. la motivele de recurs ale recurentei-revizuente C., prin mandatar B., aceasta a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 RON, dovedite cu chitanța aflată la dosar recurs, aspect asupra căruia instanța nu s-a pronunțat.

Devine incident art. 444 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cu care, dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii.

Art. 453 alin. (1) C. proc. civ. instituie regula conform căreia "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată".

Dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual și are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părții câștigătoare a procesului.

Asupra cheltuielilor de judecată, instanța trebuie să se pronunțe în chiar dispozitivul hotărârii, întrucât acestea nu pot fi valorificate decât prin intermediul executării silite.

În speță, Înalta Curte constată că prin decizia nr. 1408 din 4 octombrie 2017, al cărei dispozitiv se solicită a fi completat, instanța a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-revizuentă C., prin mandatar B. împotriva deciziei nr. 9 din 17 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Față de soluția adoptată și de solicitarea formulată de intimată (petentă) de acordare a cheltuielilor de judecată, devin incidente în cauză dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., privind obligarea părții care a pierdut procesul, la plata cheltuielilor de judecată, solicitate de partea adversă.

De asemenea, s-a făcut dovada cu chitanța depusă la dosar a suportării de către petentă a cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat în cuantum de 500 RON.

Pentru aceste considerente, cererea va fi admisă și se va completa decizia nr. 1408 din 4 octombrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2016, în sensul că va fi obligată recurenta-revizuentă C. prin mandatar B. la plata sumei de 500 RON cheltuieli de judecată către intimata A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de intimata C. prin mandatar B..

Admite cererea formulată de petenta A..

Dispune completarea deciziei nr. 1408 din 4 octombrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2016, în sensul că obligă pe recurenta-revizuentă C. prin mandatar B. la plata sumei de 500 RON cheltuieli de judecată către intimata A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2018.