ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5365/2018

Asupra contestației în anulare de față:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 25 ianuarie 2018, petenta A. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) și art. 444 C. proc. civ., completarea dispozitivului Deciziei nr. 1408 din 4 octombrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în sensul pronunțării instanței asupra obligării recurentei-revizuente la plata cheltuielilor de judecată în favoarea sa, în cuantum de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în recurs, solicitate prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin Decizia nr. 2166 din 23 mai 2018 a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de intimata B. prin mandatar C.

A admis cererea formulată de petenta A.

A dispus completarea Deciziei nr. 1408 din 4 octombrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2016, în sensul că a obligat pe recurenta-revizuentă B. prin mandatar C. la plata sumei de 500 RON cheltuieli de judecată către intimata A.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea B. prin mandatar C. prin care a solicitat admiterea recursului.

Excepția inadmisibilității prezentei contestații în anulare este întemeiată pentru motivele ce se vor arăta:

În speță, se constată că, prin Decizia nr. 2166 de la 23 mai 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a fost admisă cererea formulată de A. privind completarea Deciziei nr. 1408 din 04 octombrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în sensul acordării cheltuielilor de judecată.

Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 446 C. proc. civ., încheierile pronunțate în temeiul art. 442 și 443, precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 444 sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. în cazul în care completul este în unanimitate de acord cu recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei cai de atac.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Contestația în anulare este deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute de art. 503 noul C. proc. civ. și îmbracă două forme: contestația în anulare obișnuită sau de drept comun [art. 503 alin. (1) C. proc. civ.] și contestația în anulare specială [art. 503 alin. (2) C. proc. civ.].

Potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata", iar, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: (...)".

În speță, Decizia nr. 2166 din 23 mai 2018 a fost dată în soluționarea cererii formulată de petenta A. privind completarea dispozitivului Deciziei nr. 1408 din 04 octombrie 2017, aceasta din urmă pronunțată în procedura de filtrare a recursurilor reglementată de dispozițiile art. 493 C. proc. civ., ambele fiind, deci, fără nicio cale de atac, astfel încât, pe cale de consecință și în aplicarea dispozițiilor art. 446 C. proc. civ. coroborat cu art. 503 C. proc. civ., decizia atacată nu mai poate fi supusă prezentei căi de atac.

Din analiza textelor normative invocate mai sus, rezultă că, un exercițiu legal al contestației în anulare, cale extraordinară de atac, este condiționat de existența unei hotărâri determinate ca atare prin lege, care să se circumscrie în mod riguros celor limitative prevăzute de art. 503 alin. (1) și (2) noul C. proc. civ. dispozițiile normelor au caracter imperativ, astfel că, nerespectarea lor, prin formularea contestației împotriva unor hotărâri care nu corespund celor strict prevăzute de lege, obligă la respingerea contestației în anulare.

Declararea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Este știut că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca inadmisibilă.

Văzând și dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea pentru cheltuieli de judecată formulată de intimata A., potrivit documentelor justificative depuse în original în dovedirea sumei solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea B. prin mandatar C. împotriva Deciziei nr. 2166 din 23 mai 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2016.

Obligă contestatoarea B. la plata sumei de 500 RON reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei A.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2018.

Procesat de GGC - CT