ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1276/2017

Decizia nr. 1276/2017

Deliberând asupra cererii de completare a dispozitivului de față, din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 9 iunie 2017, petenta A. a solicitat, îndreptarea/completarea dispozitivului Deciziei nr. 2144 din 10 noiembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în sensul includerii în cuantumul cheltuielilor de judecată, la care au fost obligate recurentele B. și C. și a sumei de 6000 lei suportată de petentă, conform facturii și extrasului de cont depuse în dosarul de recurs, ce fac dovada onorariului de avocat în faza procesuală a recursului.

În motivarea acestei cereri a arătat că instanța de recurs a admis în temeiul art. 274 C. proc. civ. cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs, obligând pe recurentele B. și C., ca părți căzute în pretenții, la plata către intimații D. și E. a sumei de 6000 lei, dar din eroare nu a observat și inventariat documentele prin care petenta a făcut dovada cheltuielilor de judecată efectuate în recurs, respectiv plata onorariului de avocat în suma de 6000 lei.

Cum instanța de recurs nu a cenzurat sau diminuat cheltuielile de judecată, rezultând din cuprinsul considerentelor că a avut în vedere să acorde toate cheltuielile de judecată efectuate de intimați, este evident că a fost o eroare materială ce se cere a fi îndreptată.

Înalta Curte va admite cererea formulată, în temeiul următoarelor considerente:

Instituția juridică procesual civilă a "completării hotărârii" a fost introdusă în Secțiunea a VI-a a Cap. IV din Titlul III al Cărții II C. proc. civ. - 1865 sub denumirea " Îndreptarea, lămurirea și completarea hotărârii" prin art. 1 pct. 91 din nr. O.U.G. nr. 138/2000 de modificare și completare a acestui cod aprobată prin Legea nr. 219/2005 (publicată în M. Of. nr. 609/14.07.2005), prilej cu care au fost introduse dispozițiile art. 281

1

- 281

3

.

Potrivit dispozițiilor art. 281

2

alin. (1) și (2) "Dacă prin hotărârea dată, instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.

(2). Cererea se soluționează de urgență, cu citarea părților, prin hotărâre separată. Prevederile art. 281

1

alin. (3) se aplică în mod corespunzător".

Așadar, aceste dispoziții vin în ordine logică după cele precedente, care dau posibilitatea îndreptării și lămuririi dispozitivului fără a mai fi necesară o nouă judecată, în prima situație fiind vorba de erori materiale sau omisiuni evidente, în a doua de lămurire cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii, iar în a treia, de completare a hotărârii numai în caz de "minus petita", atunci când instanța a omis să se pronunțe asupra unei cereri principale sau accesorii, ori asupra unei cereri conexe sau incidentale.

În primele două situații, această măsură poate fi dispusă oricând, iar în a III-a situație este prevăzut un termen doar în privința hotărârilor care mai sus susceptibile de apel sau recurs, ori în privința celor date în fond după casarea cu reținere. Celelalte hotărâri nu sunt afectate de vreun termen.

În speță, petenta a invocat o eroare de calcul constând în neacordarea integrală a cheltuielilor de judecată solicitate și dovedite, urmare a omisiunii, respectiv a neobservării facturii fiscale prin care petenta a achitat, la rândul său, suma de 6000 lei onorariu de avocat.

Prin urmare, față de aceste argumente, excepția tardivității cererii, urmează a fi respinsă.

Trecând la examinarea pe fond a cererii, se reține că potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

Așa cum rezultă din practicaua deciziei a cărei completare se solicită, la termenul de judecată din 10 noiembrie 2016 apărătoarea intimaților-pârâți D., E. și A. - avocat F. a solicitat obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

La dosar recurs se află factura din 28 octombrie 2016 în cuantum de 6000 lei reprezentând onorariu avocat reprezentare recurs în Dosarul nr. x/3/2012 achitată de către D., iar la fila 45 dosar recurs se află factura din 28 octombrie 2016 în cuantum de 6000 lei reprezentând onorariu avocat reprezentare recurs în Dosarul nr. x/3/2012 achitată de către A.

Așa cum s-a arătat în textele legale anterior citate, ne aflăm într-o situație clară în care prin dispozitivul hotărârii s-a omis pronunțarea și cu privire la cererea petentei de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs.

Din examinarea considerentelor este în afara oricărui dubiu că instanța de recurs a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., obligând recurentele-reclamante B. și C., căzute în pretenții prin respingerea cererii de recurs, față de părțile adverse, care au solicitat cheltuieli de judecată, intimații-pârâți D., E. și A. la plata cheltuielilor de judecată în recurs. Cu toate acestea, în calcul a fost luată numai factura de la fila 43 dosar recurs-reprezentând onorariu de avocat plătit de intimații D., nu și factura de la fila 45 dosar recurs -reprezentând onorariu de avocat plătit de intimata A.

Consecința a acestei situații a fost menționarea în dispozitiv a obligației de plată a cheltuielilor de judecată doar către intimații-pârâți D. și E., fiind omisă intimata-pârâtă A.

Omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată și către intimata A. se circumscrie cazurilor reglementate de textele legal anterior citate, dând posibilitatea instanței să admită cererea, și, îndreptând omisiunea, să completeze decizia de recurs, în sensul că va obliga pe recurentele B. și C. să plătească intimatei A. suma de 6000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea formulată de petenta A.

Dispune completarea dispozitivului Deciziei nr. 2144 din 10 noiembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în sensul că obligă pe recurentele B. și C. să plătească intimatei A. suma de 6000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2017.

Procesat de GGC - NN