ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3093/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

La data de 11 iulie 2018 petenții A., C. și D. au solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 444 C. proc. civ., completarea dispozitivului deciziei nr. 2765 din 2 iulie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016, în sensul obligării recurentului A. la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 1000 RON pentru fiecare dintre petenți.

În motivarea cererii, petenții au arătat că, deși la data de 23 mai 2018 au depus la grefa instanței o petiție prin care au învederat că au ales domiciliul procesual la sediul cabinetului avocatului lor, prin aceeași petiție solicitând obligarea recurentului A. la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs, respectiv onorariu de avocat, cheltuieli dovedite cu chitanțele anexate cererii, instanța a omis să se pronunțe asupra acestei solicitări.

Analizând cererea formulată în raport de dispozițiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ., incidente în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 444 alin. (1) C. proc. civ., dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii.

Omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată se circumscrie cazurilor reglementate de textul legal anterior citat.

Art. 453 alin. (1) C. proc. civ. instituie regula conform căreia "partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată."

Dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual și are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părții câștigătoare a procesului.

Acest drept este recunoscut părții, atunci când aceasta a solicitat cheltuieli de judecată, dar instanța a omis să se pronunțe asupra lor.

În speță, Înalta Curte constată că prin întâmpinarea formulată de intimata A., precum și prin răspunsurile formulate de petenții C. și D. la întâmpinarea intimatei A. s-a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.

Totodată, prin petiția depusă la dosar la data de 23 mai 2018 petenții A., C. și D. au solicitat obligarea recurentului A. la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs, respectiv onorariu de avocat în cuantum de 1000 RON pentru fiecare dintre petenți, dovedite cu chitanțele aflate la dosar.

Așa fiind, se constată că, deși petenții au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în recurs și au depus la dosar dovada acestor cheltuieli, această cerere nu se regăsește soluționată în dispozitivul deciziei pronunțate în recurs.

Or, asupra cheltuielilor de judecată, instanța trebuie să se pronunțe în chiar dispozitivul hotărârii, întrucât acestea nu pot fi valorificate decât prin intermediul executării silite.

Prin decizia nr. 2765 din 2 iulie 2018, al cărei dispozitiv se solicită a fi completat, Înalta Curte a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1179A din 19 decembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Față de soluția adoptată și de solicitarea petenților A., C. și D. de acordare a cheltuielilor de judecată, devin incidente în cauză dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. privind obligarea părții care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată, solicitate și dovedite de partea care a câștigat procesul.

Nu poate fi primită apărarea intimatului E. formulată prin întâmpinarea depusă la cererea de completare, în sensul că solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată nu s-a făcut până la închiderea dezbaterilor.

Aceasta întrucât, această solicitare a fost formulată în cadrul procedurii de filtru, înainte de pronunțarea hotărârii, prin întâmpinarea la recursul declarat în cauză, răspunsurile la întâmpinarea formulată de intimata A., cât și prin petiție înregistrată la dosar la data de 23 mai 2018.

Înalta Curte constată că nu se impune aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., respectiv reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată, respectiv a onorariului de avocat, astfel cum solicită intimatul A., întrucât acesta nu este disproporționat în raport cu valoarea și complexitatea cauzei, ori cu activitatea desfășurată de avocat, având în vedere că avocatul petenților a redactat întâmpinare la recursul declarat de reclamantul A., răspunsuri la întâmpinarea formulată de intimata A., precum și punct de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite cererea petenților și va dispune completarea dispozitivului deciziei nr. 2765 din 2 iulie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în sensul că va dispune obligarea recurentului A. la 1000 RON cheltuieli de judecată către petenta A., 1000 RON cheltuieli de judecată către petenta C. și 1000 RON cheltuieli de judecată către petentul D., mențiunea urmând a se face pe ambele exemplare ale deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea formulată de petenții A., C. și D. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 2765 din 2 iulie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Completează dispozitivul deciziei nr. 2765 din 2 iulie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în sensul că obligă pe recurentul A. la 1000 RON cheltuieli de judecată către petenta A., 1000 RON cheltuieli de judecată către petenta C. și 1000 RON cheltuieli de judecată către petentul D.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20.09.2018.