ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 44/2019

Asupra cererii de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 4.062 din data de 22 noiembrie 2018 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea SC A. SA împotriva Deciziei civile nr. 3.133 din data de 21 septembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016 și a obligat contestatoarea SC A. SA la plata sumei de 2.000 RON, cheltuieli de judecată către intimații B., C., D. și E.

La data de 26 noiembrie 2018, intimatul F. a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei sus menționate, arătând că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii sale de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată depuse la dosar.

Analizând cererea de completare formulată, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 444 alin. (1) C. proc. civ. "dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii".

Omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată se circumscrie cazurilor reglementate de textul legal anterior citat.

Art. 453 alin. (1) C. proc. civ. instituie regula conform căreia "partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată."

Dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual și are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părții câștigătoare a procesului.

Acest drept este recunoscut părții, atunci când aceasta a solicitat cheltuieli de judecată, dar instanța a omis să se pronunțe asupra lor.

În speță, Înalta Curte constată că prin întâmpinarea formulată de intimatul F. s-a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, atașându-se chitanța din 7 noiembrie 2018, în sumă de 600 RON.

Așa fiind, se constată că, deși petentul a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată și a depus la dosar dovada acestor cheltuieli, această cerere nu se regăsește soluționată în dispozitivul deciziei pronunțate în cauză.

Or, asupra cheltuielilor de judecată, instanța trebuie să se pronunțe în chiar dispozitivul hotărârii, întrucât acestea nu pot fi valorificate decât prin intermediul executării silite.

Prin Decizia nr. 4.062 din data de 22 noiembrie 2018, al cărei dispozitiv se solicită a fi completat, Înalta Curte a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea SC A. SA împotriva Deciziei civile nr. 3.133 din data de 21 septembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016 și a obligat contestatoarea SC A. SA la plata sumei de 2.000 RON, cheltuieli de judecată către intimații B., C., D. și E.

Față de soluția adoptată și de solicitarea petentului F. de acordare a cheltuielilor de judecată, devin incidente în cauză dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. privind obligarea părții care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată, solicitate și dovedite de partea care a câștigat procesul.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite cererea petentului F. va dispune completarea dispozitivului Deciziei nr. 4.062 din data de 22 noiembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în sensul că va dispune obligarea contestatoarei SC A. SA la plata sumei de 600 RON, cheltuieli de judecată către intimatul F., mențiunea urmând a se face pe ambele exemplare ale deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea formulată de petentul F.

Completează dispozitivul Deciziei civile nr. 4.062 din data de 22 noiembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în sensul că:

Obligă pe contestatoarea SC A. SA la plata sumei de 600 RON, cheltuieli de judecată către intimatul F.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 ianuarie 2019.

Procesat de ED