ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1824/2017

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 24 octombrie 2017, pe rolul Înaltei Curți și Justiție, secția I civilă, sub nr. 37443/3/2008*/a4, petenta A. a solicitat completarea dispozitivului deciziei nr. 1506 din data de 6 octombrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, cu privire la cheltuielile de judecată.

În motivarea cererii, petenta a susținut că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată efectuate de aceasta în faza procesuală a apelului, în cuantum de 2.214 euro, și dovedite cu facturile din 2 decembrie 2016, din 5 decembrie 2016 și din 9 februarie 2017, deși aceste dovezi de plată au fost depuse în dosarul instanței de apel, în ultima ședință de judecată, anterior dezbaterilor.

În drept, petenta a invocat dispozițiile art. 2812 și art. 274 din C. proc. civ.

Examinând cererea, Înalta Curte urmează să o respingă, pentru considerentele ce succced:

Prin decizia nr. 1506 din data de 6 octombrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosar nr. x/2008* s-au dispus următoarele:

Au fost admise recursurile formulate de recurenții-pârâți C. și A. împotriva deciziei civile nr. 279/A din 24 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

A fost modificată, în parte, decizia recurată și, în consecință:

Au fost admise, în parte, cererile principale, conexe și de intervenție.

A fost înlăturată din decizia atacată măsura anulării Dispoziției nr. 2515/2004 și Dispoziției nr. 5430/2006, emise de Primarul General al Municipiului București, și măsura obligării intimaților-pârâți C. și A. la plata cheltuielilor de judecată.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

A fost respins recursul formulat de recurentul-pârât D. împotriva deciziei civile nr. 279/A din 24 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, ca nefondat.

A fost respins recursul formulat de recurentul-intervenient K. împotriva încheierii de ședință din 10 martie 2017, pronunțată în dosar nr. x/2008* de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, ca nefondat.

A fost respins recursul formulat de recurentul-intervenient K. împotriva deciziei civile nr. 279/A din 24 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, ca neavenit.

Au fost obligați intimații-reclamanți SC F. SA, SC E. SRL, SC I. SRL, SC H. SRL, SC M. SRL, SC U. SRL, SC O. SRL, SC G. SRL, B. și L., precum și intimații-intervenienți SC N. SRL, SC T. SRL și P. la plata sumei de 8.925 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către recurenta-pârâtă A.

Potrivit dispozițiilor art. 2812 alin. (1) C. proc. civ., "dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare".

Cum petenta A., în cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 1506 din data de 6 octombrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a susținut că instanța a omis a să se pronunțe asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate în faza procesuală a apelului, Înalta Curte, verificând conținutul memoriului de recurs constată că aceasta nu a învestit instanța de recurs cu vreo cerere de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate în faza procesuală a apelului.

Din încheierea de amânare a pronunțării hotărârii din data de 29 septembrie 2017, rezultă fără posibilitate de echivoc că reprezentantul convențional al recurentei-pârâte A. a solicitat, cu ocazia dezbaterii recursului, doar cheltuielile de judecată efectuate în această fază procesuală, sens în care a depus factura externă din 12 mai 2017, având numărul x din 24 august 2017, emisă de Cabinet de Avocat R., în sumă de 1.945,65 euro și ordinul de plată din data de 30 august 2017, din care rezultă achitarea acestei sume, reprezentând onorariul de asistență juridică, înscrisuri aflate la filele 384 -385 în dosar.

Din perspectiva celor expuse, în condițiile în care instanța de recurs nu a fost învestită cu o cerere de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate în faza procesuală a apelului, Înalta Curte constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 2812 alin. (1) C. proc. civ., neexistând nicio omisiune a instanței de recurs în sensul susținut de petentă, motiv pentru care cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 1506 din data de 6 octombrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de petenta A. urmează a fi respinsă, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 1506 din data de 6 octombrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de petenta A., ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 noiembrie 2017.