ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1495/2017

Asupra cererii de completare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 662, pronunțată la data de 6 aprilie 2017, în dosarul nr. x/2014, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții A., B., C. și D. împotriva deciziei civile nr. 1676/A/2016 din 1 iulie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Prin cererea formulată cu petiția înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12 iulie 2017, sub nr. x/2014/a1 (transmisă pe email-ul instanței, la 11 iulie 2017), petenta S.C. E. S.A. Sărățel a formulat cerere de completare a hotărârii, solicitând, în principal, îndreptarea hotărârii, în sensul remedierii omisiunii cu privire la susținerea sa ca recurenții să fie obligați la plata cheltuielilor de judecată ocazionate petentei în recurs, în cuantum total de 3.007,80 RON; în subsidiar, completarea deciziei nr. 662/06.04.2017, în sensul pronunțării instanței asupra capătului de cerere accesoriu, și anume, obligarea părții aflate în culpă procesuală la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză în recurs.

În motivarea cererii, petenta a arătat, în esență, că, odată stabilită inadmisibilitatea recursului, devin incidente dispozițiile art. 453 alin. (1) Noul C. proc. civ. și, în condițiile în care la dosarul cauzei au fost depuse dovezile cheltuielilor de judecată ocazionate acesteia în recurs în sumă totală de 3.007,80 RON (onorariu avocațial în cuantum de 3.000 RON, respectiv, cheltuieli poștale în cuantum de 7,80 RON), depuse în probațiune odată cu Punctul de vedere față de raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, având în vedere că petenta- intimată- pârâtă, s.n.- a solicitat prin întâmpinarea la recurs obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată cauzate de soluționarea recursului, se impune îndreptarea hotărârii în sensul remedierii omisiunii referitoare la susținerea sa de a-i fi acordate cheltuielile de judecată, respectiv, pronunțarea instanței de recurs asupra acestei susțineri.

În subsidiar, în măsura în care nu este vorba despre o omisiune asupra susținerii sale, ci instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere accesoriu formulat privind obligarea părții aflate în culpă procesuală la plata cheltuielilor de judecată din recurs, petenta apreciază că se impune a se dispune completarea deciziei, în sensul obligării recurenților la plata cheltuielilor de judecată ce i-au fost ocazionate în recurs.

În drept, petenta a invocat dispozițiile art. 442, art. 444 și art. 453 Noul C. proc. civ.

La data de 14 octombrie 2017, intimații A., B., C. și D. au formulat întâmpinare, prin care, în ce privește solicitarea de îndreptare a hotărârii, au arătat că cererea este neîntemeiată, întrucât, în cauză nu este vorba despre o eroare sau omisiune dintre cele enumerate de art. 442 Noul C. proc. civ., ci instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere de acordare a cheltuielilor de judecată, singurul remediu găsindu-se în dispozițiile art. 444 Noul C. proc. civ., ce reglementează completarea hotărârii; în ce privește solicitarea de completare a hotărârii, au arătat că înțeleg să invoce excepția tardivității formulării cererii de completare a hotărârii potrivit art. 444 Noul C. proc. civ., și, în subsidiar, în situația în care se vor aprecia aceste apărări ca neîntemeiate, în temeiul art. 451 alin. (2) Noul C. proc. civ., au solicitat reducerea cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte, asupra cererii de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În prealabil, Înalta Curte reține că, deși petenta S.C. E. S.A. Sărățel și-a întemeiat în drept cererea deopotrivă, pe dispozițiile art. 442 și pe art. 444 Noul C. proc. civ., raportat la art. 453 din același Cod, din oficiu încadrează solicitarea formulată în cererea de completare a hotărârii prevăzută de art. 444 Noul C. proc. civ., având în vedere că, în cauză, se solicită completarea deciziei în sensul obligării recurenților la plata cheltuielilor de judecată ce i-au fost ocazionate în recurs.

Astfel, conform dispozițiilor art. 442 alin. (1) Noul C. proc. civ., pot fi îndreptate "Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri".

Sintagma "eroare materială" este folosită de legiuitor pentru a exprima acele erori ce s-au strecurat în hotărâre cu prilejul redactării și care nu afectează legalitatea și temeinicia acesteia.

Pe calea procedurii reglementate de art. 442 Noul C. proc. civ. nu pot fi remediate omisiunile instanței de a se pronunța asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, o atare solicitare constituind, de fapt, o încercare de modificare a conținutului dispozitivului, ca urmare a analizării de către instanță și a acestora.

Or, această cerere poate fi formulată doar prin intermediul mijloacelor legale, respectiv, pe calea unei cereri de completare a hotărârii conform art. 444 din Noul C. proc. civ., și nu pe cea a unei cereri în temeiul art. 442 alin. (1).

Și aceasta, tocmai pentru a se asigura respectarea principiului disponibilității în procesul civil, în sensul soluționării tuturor capetelor de cerere formulate în cauză.

Așa fiind, cum petenta S.C. E. S.A. Sărățel nu invocă erori materiale care să se regăsească în conținutul deciziei nr. 662 din 6 aprilie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, se constată că omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată se circumscrie cazului reglementat de dispozițiile art. 444 din Noul C. proc. civ., Înalta Curte urmând a se pronunța asupra cererii de completare prin hotărâre separată.

Față de dispozițiile art. 248 alin. (1) Noul C. proc. civ., luând în examinare excepția tardivității cererii de completare conform art. 444 alin. (1) teza finală Noul C. proc. civ., invocată de către intimați prin întâmpinare, Înalta Curte constată că prezenta cerere este tardiv formulată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Înalta Curte reține că cererea de completare a hotărârii prevăzută de dispozițiile art. 444 Noul C. proc. civ. este reglementată prin norme de ordine publică, motiv pentru care nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenul prevăzut de lege pentru formularea ei și de la modalitatea în care acesta se calculează.

Conform dispozițiilor art. 444 alin. (1) Noul C. proc. civ., Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.

Înalta Curte urmează a reține incidența prevederilor art. 444 alin. (1) teza finală Noul C. proc. civ. în legătură cu termenul de 15 zile în care trebuia să fie promovată cererea, termen care curge de la data pronunțării hotărârii.

Hotărârea a cărei completare se solicită, fiind pronunțată la data de 6 aprilie 2017, termenul de 15 zile în care trebuia să fie solicitată completarea se împlinea la data de 22 aprilie 2017, calculat potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 Noul C. proc. civ.

Or, cererea a fost formulată abia la 11 iulie 2017, conform datei menționate în email-ul de expediere atașat cererii formulate, aflat la dosarul acestei instanțe, iar în atare situație petenta a încălcat prevederile imperative ale art. 444 alin. (1) Noul C. proc. civ., deoarece a formulat cererea de completare a dispozitivului cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de textul menționat, împrejurare față de care cererea de completarea hotărârii urmează a fi respinsă, ca tardiv formulată.

Obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

Or, neexercitarea dreptului procesual- în speță, a cererii de completare a hotărârii- în cadrul termenului imperativ stabilit de lege, atrage sancțiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) Noul C. proc. civ., care este decăderea, iar consecința este rămânerea definitivă a hotărârii a cărei completare se cere, pe data expirării termenului, astfel încât, aceasta nu mai poate fi analizată.

Având în vedere această situație, cât și dispozițiile art. 185 Noul C. proc. civ., potrivit cărora, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea părții din dreptul de a exercita această cale, conform art. 185 alin. (1) teza I Noul C. proc. civ., afară de cazul când legea dispune altfel -ceea ce, în cauză, nu se poate reține-, sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei -ceea ce, în cauză, nu s-a susținut-, Înalta Curte urmează a da eficiență textului de lege sus- evocat și, pe cale de consecință, a admite excepția tardivității formulării cererii de completarea hotărârii, și a o respinge, ca tardiv formulată.

Dată fiind prioritatea soluționării excepției de tardivitate a cererii de completare formulate, celelalte aspecte subsumate prezentei cereri nu mai pot fi analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) Noul C. proc. civ., excepția tardivității fiind o excepție de procedură absolută și peremptorie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv formulată, cererea petentei S.C. E. S.A. SĂRĂȚEL privind completarea deciziei nr. 662 din 6 aprilie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2017.