ÎCCJ, decizie (scj.ro #136850)

Cheltuieli de judecată. Onorariu de avocat. Reducere.

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Dezbateri. Cheltuieli de judecată.

Index alfabetic: - avocat

- contract de asistență juridică

- onorariu de avocat

C. proc. civ. din 1865, art. 274                                                                                                              Legea nr. 51/1995

Fundamentul acordării cheltuielilor de judecată, în care sunt incluse și sumele de bani plătite cu titlu de onorariu de avocat, îl reprezintă culpa procesuală a părții care a pierdut procesul.

Contractul încheiat între partea care a câștigat procesul și avocat cu privire la onorariul de avocat își produce efectele și față de partea care a pierdut procesul, deși aceasta nu a participat la încheierea lui, iar fundamentul acestui fapt îl reprezintă unul dintre principiile care stau la baza răspunderii civile delictuale: principiul reparării integrale a prejudiciului.

Prin aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. ultim C. proc. civ. nu se intervine în contractul de asistență judiciară, care își produce pe deplin efectele între părți, ci doar se apreciază în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, față de mărimea pretențiilor și de complexitatea cauzei.

Dreptul la un proces echitabil trebuie asigurat tuturor părților din proces, astfel încât suma plătită pentru un serviciu avocațial nu trebuie să împovăreze excesiv partea adversă. Chiar dacă în practica judiciară și în doctrină s-a apreciat că obligarea la plata cheltuielilor de judecată a părții care pierde procesul este întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, aceasta nu trebuie transformată într-o sancțiune care să afecteze accesul la justiție.

Secția a II-a civilă, Decizia nr. 370 din 2 martie 2017

Prin cererea formulată cu petiția înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06 februarie 2017, sub nr.x, petentul A. a formulat cerere de completare a dispozitivului hotărârii, solicitând admiterea cererii și completarea dispozitivului deciziei nr. 105 din 26.01.2017, pronunțată de către I.C.C.J.- Secția a II-a Civilă, în dosar nr. x/211/2009*, în sensul obligării recurentelor B. și C. la plata în favoarea acestuia a sumei totale de 3.000 RON, reprezentând onorariu avocațial în recurs, conform documentelor justificative, astfel după cum au fost depuse la dosarul nr. x/211/2009*, împreună cu întâmpinarea, la data de 20 ianuarie 2017.

În motivarea cererii, petentul a arătat, în esență, că, prin întâmpinarea formulată de către acesta a solicitat instanței de recurs respingerea recursului și obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiu. A susținut petentul că, deși au fost depuse la dosarul cauzei documente justificative care atestă achitarea acestora, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată ocazionate de recursul formulat de către B. și C.

În drept, petentul a invocat dispozițiile art.281 indice 2 C. proc. civ.

Deopotrivă, prin cererea formulată cu petiția înregistrată la data de 13 februarie 2017, sub nr.x, petenta S.C. D. S.R.L. a formulat, la rândul său, cerere de completare a deciziei nr. 105/2017, solicitând instanței să completeze, printr-o hotărâre separată, dispozitivul deciziei nr. 105/2017, pronunțată în ședința publică din data de 26 ianuarie 2017, în sensul admiterii și a capătului de cerere accesoriu din cererea introductivă și, prin urmare, obligarea reclamantelor prin dispozitivul deciziei sus- menționate și la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial în cuantum de 2.699,10 lei, solicitate de aceasta, în calitate de intimată- pârâtă.

În susținerea acestei cereri, petenta S.C. D. S.R.L. a arătat, în esență, că, în fapt, prin întâmpinarea formulată în recursul declarat de reclamantele B. și C., a solicitat, ca și capăt de cerere principal, respingerea recursului, iar, ca și capăt de cerere accesoriu, obligarea recurentelor- reclamante la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.699,10 lei, reprezentând onorariu avocațial, în acest sens învederând că a depus la dosar dovada achitării onorariului avocațial această dovadă constând în factura seria x nr. x din 12.12.2016 și ordin de plată nr.x din data de 25.01.2017.

A mai susținut petenta că, prin decizia nr.105, pronunțată în ședință publică la data de 26 ianuarie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat recursul declarat de recurentele-reclamante ca insuficient timbrat, fără ca în cuprinsul dispozitivului să se facă vreo mențiune cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată. Or, astfel cum a arătat, susține petenta, aceasta- intimată-pârâtă în cauză a solicitat ca și capăt de cerere accesoriu, obligarea recurentelor- reclamante la plata cheltuielilor de judecată, constând în suma de 2.699,10 lei, achitate prin Ordin de Plată nr.x din data de 25.01.2017.

În drept, petenta S.C. D. S.R.L. a invocat dispozițiile 274 alin.1 și art.281 indice 2 C. proc. civ.

Înalta Curte,

analizând cererile de completare dispozitiv formulate

, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 281

2

C. proc. civ.,  a constatat că acestea sunt întemeiate și au fost admise, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art.281

2

alin.1 C. proc. civ., „Dacă, prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare”.

Dispozițiile art.274 alin.1 C. proc. civ. stabilesc că „Partea care cade în pretențiuni va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”.

În cauză

, din cuprinsul întâmpinării formulate de intimata- pârâtă S.C. D. S.R.L. în recurs - petentă, reiese că, aceasta a solicitat respingerea recursului formulat de recurentele-reclamante, ca nelegal și netemeinic, și obligarea recurentelor-reclamante la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocațial, conform documentelor justificative depuse la dosar la data de 26.01.2017.

Deopotrivă, din cuprinsul întâmpinării formulate de intimatul-pârât A. în recurs - petent, reiese că, acesta a solicitat, în principal, admiterea excepției insuficientei timbrări a recursului formulat împotriva deciziei civile nr.1541/A/2016 pronunțată de către Curtea de Apel Cluj în dosar nr.x/211/2009*, iar, în subsidiar, respingerea, ca nefondat, a recursului formulat împotriva deciziei civile nr.1541/A/2016 pronunțată de către Curtea de Apel Cluj în dosar nr.x/211/2009*, și obligarea recurentelor la plata în favoarea sa a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, în baza art.274 și urm. C.proc.civ., reprezentând onorariu avocațial în cuantumul de 3.000 lei conform facturii nr. x- x din 09.09.2016 și a dovezii de plată.

Se observă, însă, că instanța nu s-a pronunțat asupra acestor solicitări.

Totodată, din verificările efectuate în actele dosarului, se constată că, la data pronunțării deciziei, intimații-pârâți S.C. D. S.R.L. și A. depuseseră la dosarul cauzei, în copie, factura seria x nr.x din 12.12.2016 și ordinul de plată din 25.01.2017 și, respectiv, factura seria x nr.x din 09.09.2016 și extras de cont tranzacție depunere numerar.

Prin urmare, omisiunea instanței de recurs de rezolvare a cererilor incidentale formulate de intimații-pârâți-petenți,

-

de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs, se încadrează în dispozițiile art. 281

2

alin.1 C. proc. civ., cererea acestora de completare a dispozitivului hotărârii în sensul obligării recurentelor-reclamante B. și C. la plata cheltuielilor de judecată fiind întemeiată.

Astfel, fiind anulat, ca netimbrat, recursul promovat de recurentele- reclamante, în corecta aplicare a dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care, „partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli, de judecată”, acestea vor fi obligate, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariu de avocat.

În ce privește cererea intimatelor B. și C. formulată la data de 24 februarie 2017, prin care au solicitat diminuarea cheltuielilor de judecată pretinse, Înalta Curte reține, și în deplină concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, că, potrivit dispozițiilor art.274 alin.3 C. proc. civ., „Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.”.

Realitatea cheltuielilor ține de justificarea că ele au fost concepute într-o legătură strictă și indisolubilă cu litigiul, au precedat sau au fost contemporane acestuia, și concepute de partea care le-a plătit ca având caracter indispensabil din perspectiva sa pentru a obține serviciul avocatului său.

Intimatele B. și C. au solicitat aplicarea prevederilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., în sensul micșorării onorariului de avocat.

Înalta Curte constată că dispozițiile sus-citate lasă la aprecierea judecătorilor posibilitatea de a reduce onorariul de avocat, ori de câte ori acestea sunt apreciate ca fiind nepotrivit de mari față de valoarea pricinii sau fața de munca depusă.

În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.274 alin.3 C.pr.civ., Înalta Curte consideră că, în speță, se impune reducerea onorariului de avocat pretins de intimații- pârâți S.C. D. S.R.L. și A. în recurs, conform solicitării intimatelor B. și C. - recurente- reclamante.

Astfel, se reține că prezenta cauză a cunoscut doar un singur ciclu procesual în recurs, în care partea intimată-pârâtă, prin apărător, a întocmit și depus un act de procedură-întâmpinarea, motiv pentru care, față de complexitatea cauzei, nu se justifică obligarea recurentelor-reclamante la plata integrală către intimații-pârâți a cheltuielilor de judecată sub forma onorariului de avocat, constatându-se disproporția dintre cuantumul cheltuielilor de judecată și valoarea pricinii sau munca depusă de avocat.

Desigur că, în ceea ce privește raporturile juridice stabilite între avocat și client, orice imixtiune din partea vreunei instituții a statului este inadmisibilă, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 34 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

Însă, ca orice act juridic, contractul încheiat între avocat și clientul său își produce efectele numai între părți, iar nu și față de terțe persoane, inclusiv, față de adversarul din proces.

Având în vedere că fundamentul acordării cheltuielilor de judecată avansate de partea care a câștigat procesul, în care sunt incluse și sumele de bani plătite avocatului cu titlu de onorariu, îl reprezintă culpa procesuală, înseamnă că acel contract își va produce efectele și față de partea care a pierdut procesul, aceasta din urmă văzându-se obligată în temeiul voinței exprimate de persoanele care au negociat onorariul de avocat, deși aceasta, în mod evident, nu a participat nici personal și nici prin reprezentare la încheierea respectivului contract, în baza unuia dintre principiile ce guvernează repararea prejudiciului în materia răspunderii civile delictuale, respectiv principiul reparării integrale.

Prin aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. ultim C. proc. civ. nu se intervine în contractul de asistență judiciară, care își produce pe deplin efectele între părți, ci doar se apreciază în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, față de mărimea pretențiilor și de complexitatea cauzei.

Înalta Curte urmează, așadar, pentru argumentele menționate, să verifice proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului, onorariu ce urmează a fi cenzurat.

Înalta Curte apreciază că dreptul la un proces echitabil trebuie asigurat tuturor părților din proces, astfel încât suma plătită pentru un serviciu avocațial nu trebuie să împovăreze excesiv una dintre părți, care a înțeles să formuleze o acțiune în pretenții.

Chiar dacă, în practica judiciară și în doctrină s-a apreciat că obligarea la plata cheltuielilor de judecată a părții care pierde procesul este întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, aceasta nu trebuie transformată într-o sancțiune care să afecteze accesul la justiție.

Se poate observa că intimații- pârâți S.C. D. S.R.L. și A. au solicitat 2.699,10 lei și, respectiv, 3.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat. Așadar, s-ar ajunge ca valoarea litigiului să fie aproape anihilată de cheltuielile de judecată, disproporțional de mari, ceea ce ar impieta în mod esențial asupra demersului judiciar al recurentelor-reclamante.

De altfel, obligația de plată a cheltuielilor de judecată are un temei legal, prin dispozițiile art. 274 C. proc. civ., la fel ca și posibilitatea instanței de a reduce cuantumul onorariului de avocat, fără ca prin aceasta să afecteze convenția părților, care își păstrează toate efectele prevăzute de lege. Faptul că una dintre părți a plătit un onorariu avocațial, într-un cuantum proporțional cu valoarea pretențiilor, nu înseamnă că litigiul prezintă un grad ridicat de dificultate și nu trebuie să se reflecte asupra părții adverse care, în esență, a procedat conform legii, acționând pârâtul în instanță.

Decizia recurentelor- reclamante de se adresa instanței de judecată pentru valorificarea drepturilor sale civile, recursul anulându-se, ca netimbrat, nu reprezintă o faptă culpabilă, ci un demers legal, care permite afirmarea ordinii de drept, prin tranșarea litigiului dintre părți pe cale jurisdicțională.

Așa fiind, cum petenții S.C. D. S.R.L. și A. au făcut dovada cheltuielilor reprezentând onorariu avocațial suportate în faza procesuală a recursului, văzând și dispozițiile art.274 alin.1 C. proc. civ., verificat cu art.274 alin.3 din același Cod, cererea acestora de acordare a cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat  a fost admisă, având dreptul la plata acestora.