ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 816/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă, la data de 15 decembrie 2009, sub nr. 49518/3/2009 contestatorii U.A.A., U.K.L., N.A., M.E., C.M. în contradictoriu cu intimatul A.D.S. București au solicitat anularea deciziei nr. 16066 din 2 decembrie 2009 emisă de intimat, prin care a fost respinsă notificarea nr. 78 din 13 februarie 2002 prin care s-a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin restituirea în natură sau în echivalent a terenului situat în com. Ditrău, și obligarea intimatei să emită o nouă decizie prin care să restituie în natură sau în echivalent terenul ce face obiectul notificării, să pună efectiv în posesie pe contestator, să emită înscrisurile necesare îndeplinirii formalităților de publicitate imobiliară, să suporte daune morale în sumă de 20.000 Euro și să plătească toate cheltuielile de judecată.

În motivarea în fapt a contestației s-a arătat că intimata a fost notificată să restituie un teren preluat în mod abuziv de către stat, pe care s-a construit circumscripția sanitar veterinară Ditrău, iar potrivit disp. art. 25 din Legea nr. 10/2001, intimata are calitate de unitate deținătoare și trebuia să soluționeze notificarea în termen de 60 de zile de la înregistrarea acesteia sau după caz de la data depunerii actelor doveditoare, potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001. S-a mai arătat că notificarea s-a soluționat în urma pronunțării unor hotărârii judecătorești prin care intimata a fost obligată să soluționeze notificarea, iar modalitatea de soluționare a notificării este una nelegală.

Contestatorii au arătat că este dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului notificat, preluarea realizându-se de către stat în temeiul Legii nr. 119/1948, la data preluării terenurilor figurând înscrise în cartea funciară nr. 62436 a localității Ditrău. S-a mai arătat că Statul Român a folosit o porțiune de teren pe care în anul 1970 a construit o clădire și construcții anexe în care s-a constituit sediul circumscripției Sanitar Veterinar Ditrău. S-a mai arătat că autorii contestatorilor din întreaga suprafață de teren de 25640 au înstrăinat 10000 mp, iar în anul 1994 au mai înstrăinat încă 5000 mp, iar în baza Legii nr. 10/2001, Primăria Ditrău le-a restituit restul de teren cu excepția suprafeței de 3733 mp, ocupată de circumscripția Sanitar Veterinar Ditrău.

Referitor la preluarea imobilului de către stat s-a arătat că preluarea a fost una abuzivă, terenul fiind naționalizat, iar suprafața necesară activității circumscripția Sanitar Veterinar Ditrău este de 2385 mp, și nu 3674 mp. În cauză, tribunalul a administrat pentru părți proba cu înscrisuri, iar în cadrul probei cu înscrisuri s-a depus de către intimată și dosarul administrativ constituit în urma notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001. La termenul de judecată din 22 aprilie 2010 tribunalul a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant pentru reclamantul N.A. constatându-se că cererea de chemare în judecată a fost semnată doar de către mandatarul C.R. și de către reclamanta C.M.

Prin sentința civilă nr. 960 din 24 iunie 2010 Tribunalul București - Secția IV-a civilă, a admis în parte cererea formulată de reclamanții contestatori U.A.A., U.K.L., M.E., C.M., în contradictoriu cu intimata pârâtă A.D.S. București și a anulat decizia contestată nr. 160666 din 02 decembrie 2009 emisă de către intimata A.V.A.S. A fost obligată intimata să emită decizie prin care să propună măsuri reparatorii prin echivalent constând în compensarea cu alte bunuri sau servicii, cu acordul persoanelor îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pentru terenul în suprafață de 2385 mp și să restituie în natură terenul în suprafață de 1291 mp imobilele fiind situate în comuna Ditrău, și să pună în posesie pe reclamanți pentru suprafața de teren restituită în natură.

A fost anulată cererea formulată de reclamantul N.A., pentru lipsa dovezii calității de reprezentant și s-a respins cererea având ca obiect restituirea în natură a întregului imobil, acordarea de daune morale, acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiate. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat următoarele: Prin decizia contestată nr. 160666 din 2 decembrie 2009 a fost soluționată notificarea nr. 78 din 13 februarie 2002 prin care s-a solicitat de către notificatori restituirea în natură sau măsuri reparatorii pentru imobilul firmei „moștenitorii lui F.A., terenul și anexele situate în comuna Ditrău, str. Morii, jud. Harghita, terenul fiind înscris în Cf nr. 11046, numere topografice 31092/1 și 31097/1, în sensul respingerii notificării, întrucât în opinia intimatei nu s-a făcut dovada îndeplinirii disp.

art. 2 și art. 23 din Legea nr. 10/2001, respectiv nu s-a făcut dovada preluării abuzive și a dreptului de proprietate. În raport de disp.

art. 23 și art. 2 din Legea nr. 10/2001, față de actele depuse în dovedirea notificării s-a făcut dovada preluării abuzive a imobilului și a dreptului de proprietate în patrimoniul autorilor contestatorilor, transmis pe cale succesorală, contestatorii fiind îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent, constând în compensarea cu alte bunuri sau servicii, cu acordul persoanelor îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pentru terenul în suprafață de 2.385 m.p., impunându-se restituirea în natură a terenului în suprafață de 1295 mp situat în comuna Ditrău, str. Morii, jud. Harghita CF 11046 Ditrau nr. Topo 90 și 91/1/4 și punerea în posesie a reclamanților pentru suprafața de teren restituită în natură.

Prin dispoziția nr. 1 din 4 ianuarie 2002 emisă de către Primăria comunei Ditrău, jud. Harghita au fost restituite notificatorilor imobilele preluate de la autorul acestor F.A., în suprafață totală de 10.640 mp, situate în comuna Ditrău, str. Morii, înscrise în CF nr. 11046, nr. topo 31092/1-31097/1. La punerea în posesie pentru terenul pentru care s-a emis dispoziția arătată s-a constatat că pe suprafața de teren de 3.733 mp, se află circumscripția Sanitar Veterinară Ditrău, iar punerea în posesie nu s-a putut realiza. În ceea ce privește dovada dreptului de proprietate asupra imobilului notificat, prin copiile cărților funciare nr. 11046, nr. topo 31092/1-31097/1, s-a dovedit dreptul de proprietate în patrimoniul autorilor reclamantei, respectiv lotul III are o suprafață de 10.640 mp, proprietar tabular fiind F.E., căsătorită cu, N.Z.

și F.I., căsătorită cu, U.B. În cartea funciară figurează pentru lotul nr. I nr. topo. 90 și 91/1/4 în suprafață de 3.674 mp, compus din teren și dispensar veterinar și casă, administrația domeniului statului, bunul fiind trecut în proprietatea privată a statului. Din expertiza cadastrală întocmită pentru identificarea terenului, rezultă că din măsurători în posesia Direcția Sanitară Veterinară se află suprafața de teren de 3.674 mp, iar din adresele de la filele 246 și 254 din dosar, a rezultat că, terenul necesar desfășurării activității Direcția Sanitară Veterinară, este în suprafață de 2.385 mp. Prin adresa nr. 975 din 1 martie 2005 emisă de Direcția Sanitară Veterinară, către Agenția Domeniului Statului, a fost comunicată suprafața terenului care deservește Activitatea Sanitară Veterinară, ca fiind de 2.385 mp.

Referitor la construcțiile edificate pe teren, a rezultat că pe teren se găsește un dispensar veterinar și casă de locuit, șopron, grajd, fântână, șopron, în suprafață totală construită fiind de 342,45 mp, construcțiile fiind edificate de către stat anterior anului 1990. Referitor la preluarea imobilului de către stat, s-a reținut că în baza Legii nr. 119/1948 s-a naționalizat complexul industrial „moștenitorii lui F.A.”, iar la momentul naționalizării acesta era format din terenuri în suprafață de 28.000 mp, fabrică de cherestea, clădiri pentru producție, anexe, depozite, moară, magazii, iar la momentul naționalizării imobilul era înscris în CF 6436 a localității Ditrău, sub numerele topo 31902/1 și 31907/1 depusă în dovedirea contestației, situație juridică ce rezultă chiar din adresa comunicată de către Primăria comunei Ditrău către Direcția Sanitară Veterinară Harghita.

Potrivit dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001 „actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calității de asociat sau acționar al persoanei juridice, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate și, după caz, înscrisurile care descriu construcția demolată și orice alte înscrisuri necesare evaluării pretențiilor de restituire decurgând din prezenta lege, pot fi depuse până la data soluționării notificării”, ori, în cauză, s-au depus cărțile funciare în care figurează înscris autorul contestatorilor cu privire la imobilul ca face obiectul notificării, iar potrivit dispozițiilor art. 24 din același act normativ „în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive”.S-a dat eficiență și acestei ultime dispoziții legale, deoarece s-a făcut dovada actului normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive de către stat și deci, se poate reține și aplicabilitatea alin. (2) al art. 24, potrivit cu care „în aplicarea prevederilor alin. (1) și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz,

s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar”. Se poate reține în cauză că este dovedită calitatea contestatorilor de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, respectiv măsuri reparatorii prin echivalent constând în compensarea cu alte bunuri sau servicii, cu acordul persoanelor îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pentru terenul în suprafață de 2385 m.p., putând fi restituit în natură terenul în suprafață de 1.291 mp imobilele fiind situate în comuna Ditrău, str. Morii, jud. Harghita CF 11046 Ditrau nr. Topo 90 și 91/1/4.

Având în vedere că referitor la construcțiile edificate pe teren, a rezultat că pe teren se găsește un dispensar veterinar și casă de locuit, șopron, grajd, fântână, șopron, în suprafață totală construită fiind de 342,45 mp, construcțiile fiind edificate de către stat anterior anului 1990, iar pentru exploatarea normală a acestor construcții este necesară suprafața de teren de 2.385 mp., pentru această suprafață de teren se impune propunerea de măsuri reparatorii prin echivalent, potrivit prevederilor art. 10 din Legea nr. 10/2001, urmând a se restitui suprafața de teren de 1.291 mp. neafectată de construcții și care nici nu este necesară exploatării dispensarului veterinar.

Referitor la cererea având ca obiect obligarea la plata de daune morale, acest capăt de cerere a fost întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 în general, ori prevederile acestui act normative nu reglementează posibilitatea acordării de daune morale, iar pe de altă parte chiar dacă s-ar reține o soluție contrară, contestatorii nu au dovedit prejudicial moral suferit, deși sarcina probei le aparținea. În privința capătului de cerere accesoriu având ca obiect obligarea la plata cheltuielilor de judecată s-a reținut că nu au fost depuse dovezi din care să rezulte cuantumul cheltuielilor de judecată pretinse, astfel că în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ cererea este neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, la data de 2 decembrie 2010, a declarat apel pârâta Agenția Domeniilor Statului care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 1 februarie 1011. Prin motivele de apel apelanta – pârâtă a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței atacate în ceea ce privește anularea deciziei nr. 160666 din 02 decembrie 2009 emisă de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului. S-a invocat că sentința civilă nr. 960 din 24 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. 49518/3/2009 este netemeinică și nelegală fiind pronunțată cu aplicarea greșită a prevederilor legale.

S-a arătat că, notificarea nr. 78 din 13 februarie 2002, formulată în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001, a fost depusă cu respectarea prevederilor art. 22 din Legea nr. 10/2001, respectiv în termenul legal stabilit de legea specială și cu îndeplinirea condiției de formă prevăzută la art. 22, alin. (3), respectiv comunicarea prin executor judecătoresc și anume, Biroul Executorilor Judecătorești "S.S.". Prin notificare petenții au solicitat restituirea în natură sau măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri bănești, pentru imobilul firmei "moștenitorii lui F.A., terenul și anexele, situate în comuna Ditrău, str. Morii, jud. Harghita", însă, în notificare nu a fost menționată suprafața care se solicită.

Tot în notificare s-a specificat și faptul că, terenul este ocupat abuziv și nelegal de către Dispensarul Veterinar al com. Ditrău, fiind înscris în CF nr. Il 046, nr. top 31092/1 la 3 I 09711 a com. Ditrău, jud. Harghita. În cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001, republicată, s-a făcut dovada calității de moștenitori în baza certificatului de calitate de moștenitor (cu moștenitorii defunctei U.I., care sunt U.A. – A., U. – K.L., N.A.), certificatul de moștenitor din 30 aprilie 1998 de pe urma defunctei N.E., a căror moștenitoare sunt: C.M. și M.E.

Nu s-a făcut însă dovada dreptului de proprietate, în conformitate cu dispozițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001 (contractul de vânzare-cumpărare, documentul autentificat sub nr. 621/1996, planul de situație privind dezmembrarea imobilului înscris în CF nr. 11046 din data de 09 aprilie 1996, lotul III, neavând nicio relevanță, având în vedere faptul că sunt din anii 1994 și 1996). Totodată nu s-a făcut dovada preluării abuzive, în conformitate cu art. 2 din Legea nr. 10/2001, republicată. În acest sens, au fost depuse Procesul verbal nr. 1 din 22 iunie 1948, care este pentru alt imobil decât cel notificat, respectiv pentru o fabrică de cherestea și Anexa 21 la procesul verbal nr. l, care de asemenea se referă la un alt imobil (întreprindere).

Conform adresei nr. 975 din 01 martie 2005 emisă de către Direcția Sanitar Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor Harghita, rezultă indubitabil faptul că, suprafața terenului care deservește activitatea sanitar veterinară este de 2.248 mp, pe care s-a reconstruit, din fondurile statului, clădirea dispensarului sanitar veterinar. Mai mult decât atât, conform evidențelor direcției de specialitate din cadrul ADS, reiese că pentru CSV Ditrău - Harghita, există încheiat un contract de concesionare, între Ministerul Agriculturii și Alimentației și dr. K.F., iar în acest contract suprafața desfășurată a clădirii este de 137 mp, iar suprafața terenului exclusiv desfășurată a clădirii este de 2.248 mp.

Astfel, Circumscripția Sanitar Veterinară Ditrău, jud. Harghita, se regăsește în Anexa la O.U.G. nr. 89/2004, poziția 12, cu următoarele suprafețe: suprafața desfășurată a clădirii - 200 mp; suprafața terenului, exclusiv suprafața ocupată de clădire – 2,248 mp. În acest sens, Direcția Sanitar Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor Harghita, prin adresa nr. 6012 din 08 octombrie 2009, a comunicat ADS faptul că, imobilul situat în com. Ditrău, str. Morii, jud. Harghita, și anume CSV Ditrău, clădire și terenuri, figurează în anexa Legii nr. 111/2005 privind aprobarea O.U.G. nr. 89/2004, anexă care cuprinde bunurile imobile care au trecut din administrarea Ministerului Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale în administrarea ADS.

Mai exact, la poziția 12, CSV Ditrău, nr. inv. MFP 35055, suprafața desfășurată a clădirii 200 mp și suprafața terenului, exclusiv ocupată de clădire: 2.248 mp (conform Planului orizontal al dispensarului sanitar veterinar Ditrău și Planul de situație - intravilanul). În continuare a mai învederat pârâta că prin Dispoziția nr. 1/04 ianuarie 2002 emisă de către Primăria corn. Ditrău, jud. Harghita, s-a restituit în natură imobilele de la F.A., moștenitorilor acestuia, imobile situate în corn. Ditrău, str. Morii, înscrise în CF nr. 11046 nr. top 3109211 la 3109711 în suprafață totală de 10.640 mp, reprezentând terenul fabricii, precum și clădirile existente, respectiv, hala pentru gatere, hala pentru mașină, atelier, moară, magazia de cereale, birou, clădire pentru locuințe și CF nr. 1010 Ditrău, nr. top 8808/9, 8809/2 în suprafață de 1615 mp.

Practic, petenții au primit mai mult decât au solicitat. De asemenea, din Procesul verbal de predare - primire din 26 februarie 2002, încheiat în baza prevederilor Legii nr. 10/2001 și având în vedere Hotărârea nr. 69/2001 a Consiliului Local Ditrău, precum și dispoziția menționată mai sus, reiese faptul că se restituie în natură imobilele din speța de față. Mai mult decât atât, Primăria com. Ditrău, jud. Harghita, prin adresa nr. 4297 din 05 octombrie 2009, a comunicat că imobilul revendicat de către petenți a fost soluționat prin Dispoziția nr. 1/2002 emisă de către Primăria com. Ditrău, jud. Harghita, în sensul că petenților li s-a restituit în natură imobilele evidențiate în CF nr. 11046 (casa de moară cu două etaje, hala de gatere și terenul aferent în suprafață de 3.976 mp), iar pentru clădirile demolate și care nu pot fi restituite, petenții au fost propuși pentru despăgubiri, în baza Dispoziției nr. 126/2009 emisă de către Primăria com.

Ditrău, jud. Harghita. De asemenea, se mai precizează faptul că petenții au revendicat terenurile în baza prevederilor legilor fondului funciar. A susținut apelanta că nu sunt îndeplinite condițiile imperative ale legii speciale, respectiv dispozițiile art. 2 și art. 23 din Legea nr. 10/2001, în sensul că reclamanții nu fac dovada preluării abuzive și a dreptului de proprietate, iar potrivit Dispoziției nr. 1 din 04 ianuarie 2002 emisă de către Primăria com. Ditrău, jud. Harghita, petenților li s-a restituit în natură imobilele de la F.A., moștenitorilor acestuia, imobilele situate în com. Ditrău, str. Morii, înscrise în CF nr. 11046 nr. top 31092/1-31097/1 în suprafață totală de 10.640 mp. A apreciat pârâta că, în mod legal, Agenția Domeniilor Statului a emis o decizie prin care a respins notificarea nr. 78 din 13 februarie 2002, întrucât, nu s-a făcut dovada preluării abuzive și a dreptul de proprietate.

În continuare a menționat apelanta – pârâtă că, în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 4/2006, precum și în baza Legii nr. 94/2010, cu aplicarea art. 86 din O.U.G. nr. 51/1998, cu modificările și completările ulterioare, Agenția Domeniilor Statului este scutită de plata taxelor judiciare de timbru. La data de 6 iunie 2011, intimații–reclamanți U.A.A., U.K.L., M.E. și C.M.

au depus întâmpinare prin care au arătat că: - apelanta – pârâtă a recunoscut că notificarea nr. 78 din 13 februarie 2002 s-a făcut conform Legii nr. 10/2001 și că petenții au făcut dovada că sunt moștenitorii antecesorilor lor; - apelanta - pârâtă a susținut fără a dovedi, că petenții nu au făcut dovada dreptului de proprietate și a preluării abuzive; - pe o porțiune din terenul naționalizat, ce aparținea noii întreprinderii formată după naționalizare, a fost ridicată clădirea Circumscripției Sanitar Veterinare Ditrău, între anii 1968 – 1972, fără autorizație de construcție și fără să fi fost intabulat în cartea funciară; - la data de 7 iunie 2005, ADS București și-a înscris în cartea funciară nr. 513 Ditrău, nr. cadastral 412, suprafața de 3.674 mp.; - pentru imobilele naționalizate și pentru diferența de suprafață a fost notificată primăria Ditrău, care a soluționat cererea prin dispoziția Primarului nr. 1/2002; - suprafața solicitată a fi restituită prin notificarea nr. 78/2002 adresată ADS București, este cea pe care a intabulat-o ADS București, adică 3.674 mp.

(deși în realitate a ocupat 3.733 mp. înscrisă în CF 513 Ditrău); - cu privire la sintagma folosită de apelanta - pârâtă „nu se face dovada preluării abuzive”, aceasta s-a realizat conform Legii nr. 119/1948; - pârâta continuă să susțină în mod greșit că reclamanții nu au respectat art. 2 și 23 din legea nr. 10/2001, respectiv că nu a fost făcută dovada preluării abuzive și a dreptului de proprietate; - aspectul privind dovada preluării abuzive a fost dovedit cu înscrisurile elaborate la data naționalizării, respectiv legea nr. 119/1948; Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia civilă nr. 758A din 20 octombrie 2011, a admis apelul formulat de apelanta - pârâtă Agenția Domeniilor Statului, împotriva sentinței civile nr. 960 din data de 24 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr. 49518/3/2009, în contradictoriu cu intimații - reclamanți U.A.A., U.K.L., M.E., C.M.

și N.A. A schimbat în parte sentința, în sensul că, a respins contestația formulată împotriva deciziei contestate, ca nefondată. A menținut celelalte dispoziții referitoare la anularea cererii reclamantului N.A., la respingerea cererii având ca obiect restituirea în natură a întregului imobil, la acordarea de daune morale și de cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel a reținut următoarele: Pârâta a criticat sentința atacată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei din perspectiva faptului că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 2 și art. 23 din legea nr. 10/2001, în sensul că reclamanții intimați nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului și nici dovada preluării abuzive a acestuia în perioada regimului comunist, învederând totodată faptul că asupra cererii de acordare a măsurilor reparatorii formulată de reclamanți cu privire la același imobil, s-a mai pronunțat în temeiul dispozițiilor legii nr. 10/2001 și Primăria Ditrău prin dispoziția nr. 1 din 04 ianuarie 2002 și respectiv dispoziția 126 din 04 martie 2009. Din materialul probatoriu administrat în cele două faze procesuale, se constată că prin dispoziția nr. 1/2002 emisă de Primăria Ditrău s-a dispus, în conformitate cu prevederile legii nr. 10/2001 restituirea în natură în favoarea reclamanților a imobilului situat în comuna Ditrău, str. Morii, înscris în cartea funciară nr. 6436, 11046 și 1010 Ditrău, în suprafață totală de 10640 mp, reprezentând terenul fabricii, precum și clădirile existente: hala pentru gatere, hala pentru mașini, atelier, moara, magazia de cereale mică, birou și clădire pentru locuințe.

Prin dispoziția nr. 126/2009 emisă tot de către Primăria Ditrău, s-a dispus, cu luarea în considerare a celor statuate prin dispoziția anterior menționată, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent (sub forma propunerii acestora, în condițiile dispozițiilor titlului VII al legii nr. 247/2005) cu privire la clădirile situate la aceeași adresă poștală evidențiate în cartea funciară nr. 6436 Ditrău, care nu mai pot fi restituite în natură întrucât au fost demolate. Prin decizia contestată în temeiul prevederilor ar 26 alin. (3) din legea nr. 10/2001, care formează obiectul prezentei cauze, s-a soluționat (în sensul respingerii) notificarea nr. 78/2002, prin care s-a solicitat de către reclamanți restituirea în natură sau acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în comuna Ditrău, str. Morii, pe care s-a construit clădirea dispensarului veterinar, terenul fiind evidențiat în cartea funciară nr. 11046 Ditrău.

Examinând comparativ cele două demersuri realizate de reclamanți în temeiul legii nr. 10/2001, se constată că situația juridică a imobilului în litigiu a fost deja clarificată de către Primăria Ditrău prin cele două dispoziții emise și necontestate, condiții în care reclamanți au primit deja măsurile reparatorii corespunzătoare în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001. Pe cale de consecință, reclamanții nu sunt îndreptățiți să mai primească măsuri reparatorii în temeiul aceleiași legi de reparație și pentru același imobil. Deși prevederile legii nr. 10/2001 nu consacră expres un astfel de principiu, însă existența lui este indiscutabilă și rezultă din întreaga economie a dispozițiilor legii nr. 10/2001 și anume principiul unicității reparației acordate pentru un imobil, în sensul că persoanele îndreptățite pot primi măsuri reparatorii pentru un imobil preluat abuziv o singură dată, printr-o dispoziție sau deciziei emisă de unitatea deținătoare.

O altă notificare, care să vizeze același imobil adresată unei alte entități juridice nu poate constitui temei pentru acordarea măsurilor reparatorii, excepție făcând situația în care prima dispoziție sau deciziei este anulată de către organul judiciar pe motivul necompetenței unității emitente. O altă soluție ar conduce la posibilitatea obținerii unei duble reparații, ceea ce contravine principiului echității (niciun prejudiciu nu poate fi reparat de două ori), ducând la o îmbogățire fără justă cauză. Pentru aceste motive, soluția de respingere a notificării reclamanților dată de apelanta pârâtă prin decizia contestată este corectă, motiv pentru care se impune menținerea acesteia (cu argumentarea anterior expusă) și respingerea contestației pe cale de consecință.

Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs reclamanții U.A.A., U.K.L., N.A., M.E. și C.M., invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivului de recurs fundamentat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. s-a susținut că judecata în apel a avut loc cu încălcarea normelor de procedură privind respectarea principiului contradictorialității, al nemijlocirii administrării probelor, al oralității, al continuității, al egalității, al echității, etc., urmarea faptului că nu au fost respectate dispozițiile legale privind compunerea completului de judecată, membrii acestuia, schimbându-se la fiecare termen iar instanța nu a analizat înscrisurile depuse.

O altă critică a vizat greșita reținere a faptului că în cauză au fost formulate două notificări pentru același imobil, notificări adresate către două entități diferite, în condițiile în care cele două notificări au privit imobile diferite, acestea fiind evidențiate diferit în cărțile funciare, în raport și de titularul dreptului înscris. Prin dispozițiile emise de Primăria Ditrău, așa cum au fost modificate și completate, nu s-a dispus asupra suprafeței de teren în litigiu de 3733 m.p., întrucât aceasta nu era unitate deținătoare, instanța având obligația să analizeze legalitatea dispoziției emise de A.D.S. și contestată în prezenta cauză numai din perspectiva existenței dovezilor privind dreptul de proprietate asupra bunului care face obiectul notificării și a preluării abuzive, reținerea unei duble reparații fiind greșită.

Recursul este fondat pentru următoarele considerente: Reținerea instanței de apel privind aplicabilitatea principiului unicității reparației pentru imobilele preluate în mod abuziv în perioada de referință a Legii nr. 10/2001 este legală, însă instanța a făcut aplicarea acestui principiu bazându-se pe un material probator insuficient, care nu permite pe deplin stabilirea situației de fapt pentru verificarea incidenței în cauză a acestui principiu. Astfel se constată că prin notificarea nr. 78 din 13 februarie 2002 adresată Agenției Domeniilor Statului, contestatorii au solicitat restituirea în natură sau măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri bănești pentru imobilul firmei, „moștenitorii lui F.A., terenul și anexele, situate în comuna Ditrău, str. Morii, județul Harghita”, fără a menționa suprafața terenului, arătând însă că terenul este ocupat de către Dispensarul Veterinar al comunei, fiind înscris în C.F.

nr. 11046 numere top 31092/1 la 11097/1 al comunei Ditrău. Din conținutul notificării rezultă cu evidență că obiectul acesteia a fost reprezentat de terenul pe care este edificat Dispensarul Veterinar și în raport de înscrierile în cartea funciară și de dispozițiile Legii nr. 10/2001, calitate procesuală de soluționare a notificării o are Agenția Domeniilor Statului, care prin emiterea deciziei nr. 160666 din 2 decembrie 2009 și-a recunoscut această calitate de entitate investită cu soluționarea notificării.

Agenția Domeniilor Statului a respins notificarea cu o multiplă motivare; că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 2 și 23 din Legea nr. 10/2001, în sensul că notificatorii nu au făcut dovada dreptului de proprietate și dovada preluării abuzive și că, totodată, prin dispoziția nr. 1 din 4 ianuarie 2002 emisă de Primăria Ditrău, petenților li s-a restituit în natură imobilele de la F.A., înscrise în CF 11046 nr. top 31092/1-31097/1 în suprafață totală de 10640 m.p. În cursul soluționării acestei notificări, cu adresa nr. 4297/2009 Primăria Ditrău a comunicat Agenției Domeniilor Statului că, prin dispoziția nr. 1/2002 au fost restituite în natură construcțiile care nu au fost demolate și terenul aferent de 3976 m.p., menționând că terenul ocupat de Dispensarul veterinar în suprafață de 3733 m.p.

nu a putut fi restituit, nefiind în administrarea Primăriei, fiind proprietatea publică a statului și că, pentru construcțiile demolate reclamanții au fost propuși pentru despăgubiri pe baza dispoziției nr. 126/2009. Dispoziția nr. 126/2009 nu a avut ca obiect eventuala notificare a contestatorilor privind terenul în litigiu deținut de către Agenția Domeniilor Statului, ci cu totul alte bunuri. Prin dispoziția nr. 1/2002 Primăria Ditrău a dispus restituirea în natură a imobilelor naționalizate de la autorul contestatorilor, menționând înscrierile din CF nr. 6436 și 11046 nr. top 31092/1-31097/1 în suprafață totală de 10640 m.p., precizând că reprezintă terenul fabricii și terenul pentru depozit numit kulsatelep, fără referire la terenul pe care este amplasat Dispensarul Veterinar.

Prin dispoziția nr. 438/2010 Primăria Ditrău a dispus modificarea dispoziției nr. 1/2002, modificarea art. 1 în sensul restituirii în natură a imobilului identificat în CF 11046 nr. top 87,88/1,89, 90 și 91/1, compus din construcții și teren în suprafață de 3976 m.p., precum și a imobilului identificat în CF nr. top 8808/9 și 8809 în suprafață de 1642 m.p. Prin aceeași dispoziție s-a introdus un nou articol prin care, pentru părțile de teren din numerele top 87, 88/1, 89, 90 și 91/1, care nu se pot restitui în natură, fiind ocupate de dispensar și persoane fizice, notificatorii vor fi propuși pentru despăgubiri.

În raport de această situație de fapt și în mod greșit s-a reținut că situația juridică a imobilului în litigiu a fost deja lămurită de către Primăria Ditrău prin cele două dispoziții emise și care nu ar fi fost contestate și că astfel, deja reclamanții au primit măsurile reparatorii corespunzătoare în temeiul Legii nr. 10/2001, în condițiile în care Primăria a arătat că nu a fost investită prin notificarea adresată acesteia cu cerere privind terenul ocupat de Dispensarul Veterinar (iar copia acestei notificări nu a fost depusă), că terenul aparține alte entități care este competentă să soluționeze notificarea și care totuși, prin dispoziția nr. 438/2010 (pentru care nu s-a făcut dovada comunicării legale către contestatori) propune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.

Toate aceste elemente impun cu necesitate stabilirea regimului juridic al terenului pe care este edificat Dispensarul Veterinar; a unității competentă să soluționeze notificarea care a avut ca obiect acest teren; dacă dispozițiile emise de Primărie au avut ca obiect de analiză, în raport de notificare și terenul în litigiu sau dacă, deciziile ulterioare au fost emise tocmai în vederea identificării și delimitării exacte a suprafețelor de teren, urmare a constatărilor reale de fapt și modificărilor intervenite ulterior în evidențele de carte funciară. Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., a se admite recursul, a se casa decizia și sentința și a se trimite cauza spre rejudecare la prima instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții U.A.A., U.K.L., N.A., M.E. și C.M. împotriva deciziei nr. 758A din 20 octombrie 2011 a Curții de Apel București – Secția a III- a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia atacată, precum și sentința nr. 960 din 24 iunie 2010 a Tribunalului București – Secția a IV-a civilă și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2013.