ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 816/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 816/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin contestația

înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă, la data de

15 decembrie 2009, sub nr. 49518/3/2009 contestatorii U.A.A., U.K.L., N.A., M.E.,

C.M. în contradictoriu cu intimatul A.D.S. București au solicitat anularea

deciziei nr. 16066 din 2 decembrie 2009 emisă de intimat, prin care a fost

respinsă notificarea nr. 78 din 13 februarie 2002 prin care s-a solicitat

acordarea de măsuri reparatorii prin restituirea în natură sau în echivalent a

terenului situat în com. Ditrău, și obligarea intimatei să emită o nouă decizie

prin care să restituie în natură sau în echivalent terenul ce face obiectul

notificării, să pună efectiv în posesie pe contestator, să emită înscrisurile

necesare îndeplinirii formalităților de publicitate imobiliară, să suporte

daune morale în sumă de 20.000 Euro și să plătească toate cheltuielile de

judecată.

În motivarea în fapt

a contestației s-a arătat că intimata a fost notificată să restituie un teren

preluat în mod abuziv de către stat, pe care s-a construit circumscripția

sanitar veterinară Ditrău, iar potrivit disp. art. 25 din Legea nr. 10/2001,

intimata are calitate de unitate deținătoare și trebuia să soluționeze

notificarea în termen de 60 de zile de la înregistrarea acesteia sau după caz

de la data depunerii actelor doveditoare, potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001.

S-a mai arătat că

notificarea s-a soluționat în urma pronunțării unor hotărârii judecătorești

prin care intimata a fost obligată să soluționeze notificarea, iar modalitatea

de soluționare a notificării este una nelegală.

Contestatorii au arătat

că este dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului notificat, preluarea

realizându-se de către stat în temeiul Legii nr. 119/1948, la data preluării

terenurilor figurând înscrise în cartea funciară nr. 62436 a localității

Ditrău.

S-a mai arătat că

Statul Român a folosit o porțiune de teren pe care în anul 1970 a construit o clădire și construcții anexe în care s-a constituit sediul circumscripției Sanitar

Veterinar Ditrău.

S-a mai arătat că

autorii contestatorilor din întreaga suprafață de teren de 25640 au înstrăinat

10000 mp, iar în anul 1994 au mai înstrăinat încă 5000 mp, iar în baza Legii nr.

10/2001, Primăria Ditrău le-a restituit restul de teren cu excepția suprafeței de

3733 mp, ocupată de circumscripția Sanitar Veterinar Ditrău.

Referitor la

preluarea imobilului de către stat s-a arătat că preluarea a fost una abuzivă,

terenul fiind naționalizat, iar suprafața necesară activității circumscripția

Sanitar Veterinar Ditrău este de 2385 mp, și nu 3674 mp.

În cauză, tribunalul

a administrat pentru părți proba cu înscrisuri, iar în cadrul probei cu

înscrisuri s-a depus de către intimată și dosarul administrativ constituit în

urma notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001.

La termenul de

judecată din 22 aprilie 2010 tribunalul a admis excepția lipsei dovezii

calității de reprezentant pentru reclamantul N.A. constatându-se că cererea de

chemare în judecată a fost semnată doar de către mandatarul C.R. și de către

reclamanta C.M.

Prin sentința civilă nr.

960 din 24 iunie 2010 Tribunalul București - Secția IV-a civilă, a admis în

parte cererea formulată de reclamanții contestatori U.A.A., U.K.L., M.E., C.M.,

în contradictoriu cu intimata pârâtă A.D.S. București și a anulat decizia

contestată nr. 160666 din 02 decembrie 2009 emisă de către intimata A.V.A.S.

A fost obligată

intimata să emită decizie prin care să propună măsuri reparatorii prin

echivalent constând în compensarea cu alte bunuri sau servicii, cu acordul

persoanelor îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor

speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv pentru terenul în suprafață de 2385 mp și să

restituie în natură terenul în suprafață de 1291 mp imobilele fiind situate în

comuna Ditrău, și să pună în posesie pe reclamanți pentru suprafața de teren

restituită în natură.

A fost anulată

cererea formulată de reclamantul N.A., pentru lipsa dovezii calității de

reprezentant și s-a respins cererea având ca obiect restituirea în natură a

întregului imobil, acordarea de daune morale, acordarea cheltuielilor de

judecată, ca neîntemeiate.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a constatat următoarele:

Prin decizia

contestată nr. 160666 din 2 decembrie 2009 a fost soluționată notificarea nr. 78

din 13 februarie 2002 prin care s-a solicitat de către notificatori restituirea

în natură sau măsuri reparatorii pentru imobilul firmei „moștenitorii lui F.A.,

terenul și anexele situate în comuna Ditrău, str. Morii, jud. Harghita, terenul

fiind înscris în Cf nr. 11046, numere topografice 31092/1 și 31097/1, în sensul

respingerii notificării, întrucât în opinia intimatei nu s-a făcut dovada

îndeplinirii disp. art. 2 și art. 23 din Legea nr. 10/2001, respectiv nu s-a

făcut dovada preluării abuzive și a dreptului de proprietate.

În raport de disp.

art. 23 și art. 2 din Legea nr. 10/2001, față de actele depuse în dovedirea

notificării s-a făcut dovada preluării abuzive a imobilului și a dreptului de

proprietate în patrimoniul autorilor contestatorilor, transmis pe cale

succesorală, contestatorii fiind îndreptățiți la măsuri reparatorii prin

echivalent, constând în compensarea cu alte bunuri sau servicii, cu acordul

persoanelor îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor

speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv pentru terenul în suprafață de 2.385 m.p.,

impunându-se restituirea în natură a terenului în suprafață de 1295 mp situat

în comuna Ditrău, str. Morii, jud. Harghita CF 11046 Ditrau nr. Topo 90 și 91/1/4

și punerea în posesie a reclamanților pentru suprafața de teren restituită în

natură.

Prin dispoziția nr. 1

din 4 ianuarie 2002 emisă de către Primăria comunei Ditrău, jud. Harghita au

fost restituite notificatorilor imobilele preluate de la autorul acestor F.A.,

în suprafață totală de 10.640 mp, situate în comuna Ditrău, str. Morii,

înscrise în CF nr. 11046, nr. topo 31092/1-31097/1.

La punerea în posesie

pentru terenul pentru care s-a emis dispoziția arătată s-a constatat că pe

suprafața de teren de 3.733 mp, se află circumscripția Sanitar Veterinară

Ditrău, iar punerea în posesie nu s-a putut realiza.

În ceea ce privește

dovada dreptului de proprietate asupra imobilului notificat, prin copiile

cărților funciare nr. 11046, nr. topo 31092/1-31097/1, s-a dovedit dreptul de

proprietate în patrimoniul autorilor reclamantei, respectiv lotul III are o

suprafață de 10.640 mp, proprietar tabular fiind F.E., căsătorită cu, N.Z. și F.I.,

căsătorită cu, U.B.

În cartea funciară

figurează pentru lotul nr. I nr. topo. 90 și 91/1/4 în suprafață de 3.674 mp,

compus din teren și dispensar veterinar și casă, administrația domeniului

statului, bunul fiind trecut în proprietatea privată a statului.

Din expertiza

cadastrală întocmită pentru identificarea terenului, rezultă că din măsurători

în posesia Direcția Sanitară Veterinară se află suprafața de teren de 3.674 mp,

iar din adresele de la filele 246 și 254 din dosar, a rezultat că, terenul

necesar desfășurării activității Direcția Sanitară Veterinară, este în

suprafață de 2.385 mp.

Prin adresa nr. 975

din 1 martie 2005 emisă de Direcția Sanitară Veterinară, către Agenția

Domeniului Statului, a fost comunicată suprafața terenului care deservește

Activitatea Sanitară Veterinară, ca fiind de 2.385 mp.

Referitor la

construcțiile edificate pe teren, a rezultat că pe teren se găsește un

dispensar veterinar și casă de locuit, șopron, grajd, fântână, șopron, în

suprafață totală construită fiind de 342,45 mp, construcțiile fiind edificate

de către stat anterior anului 1990.

Referitor la

preluarea imobilului de către stat, s-a reținut că în baza Legii nr. 119/1948

s-a naționalizat complexul industrial „moștenitorii lui F.A.”, iar la momentul

naționalizării acesta era format din terenuri în suprafață de 28.000 mp,

fabrică de cherestea, clădiri pentru producție, anexe, depozite, moară,

magazii, iar la momentul naționalizării imobilul era înscris în CF 6436 a localității Ditrău, sub numerele topo 31902/1 și 31907/1 depusă în dovedirea contestației,

situație juridică ce rezultă chiar din adresa comunicată de către Primăria

comunei Ditrău către Direcția Sanitară Veterinară Harghita.

Potrivit

dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001 „actele doveditoare ale dreptului

de proprietate ori, după caz, ale calității de asociat sau acționar al persoanei

juridice, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate

și, după caz, înscrisurile care descriu construcția demolată și orice alte

înscrisuri necesare evaluării pretențiilor de restituire decurgând din prezenta

lege, pot fi depuse până la data soluționării notificării”, ori, în cauză, s-au

depus cărțile funciare în care figurează înscris autorul contestatorilor cu

privire la imobilul ca face obiectul notificării, iar potrivit dispozițiilor art.

24 din același act normativ „în absența unor probe

contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se

prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a

dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării

abuzive”.S-a dat eficiență și acestei ultime dispoziții legale, deoarece s-a

făcut dovada actului normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura

preluării abuzive de către stat și deci, se poate reține și aplicabilitatea

alin. (2) al art. 24, potrivit cu care „în aplicarea prevederilor alin. (1) și

în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau

de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura

preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar”.

Se poate reține în

cauză că este dovedită calitatea contestatorilor de persoane îndreptățite la

măsuri reparatorii, respectiv măsuri reparatorii prin echivalent constând în

compensarea cu alte bunuri sau servicii, cu acordul persoanelor îndreptățite

sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul

stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv

pentru terenul în suprafață de 2385 m.p., putând fi restituit în natură terenul

în suprafață de 1.291 mp imobilele fiind situate în comuna Ditrău, str. Morii,

jud. Harghita CF 11046 Ditrau nr. Topo 90 și 91/1/4.

Având în vedere că

referitor la construcțiile edificate pe teren, a rezultat că pe teren se

găsește un dispensar veterinar și casă de locuit, șopron, grajd, fântână,

șopron, în suprafață totală construită fiind de 342,45 mp, construcțiile fiind

edificate de către stat anterior anului 1990, iar pentru exploatarea normală a

acestor construcții este necesară suprafața de teren de 2.385 mp., pentru

această suprafață de teren se impune propunerea de măsuri reparatorii prin

echivalent, potrivit prevederilor art. 10 din Legea nr. 10/2001, urmând a se

restitui suprafața de teren de 1.291 mp. neafectată de construcții și care nici

nu este necesară exploatării dispensarului veterinar.

Referitor la cererea

având ca obiect obligarea la plata de daune morale, acest capăt de cerere a

fost întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 în general, ori prevederile

acestui act normative nu reglementează posibilitatea acordării de daune morale,

iar pe de altă parte chiar dacă s-ar reține o soluție contrară, contestatorii

nu au dovedit prejudicial moral suferit, deși sarcina probei le aparținea.

În privința capătului

de cerere accesoriu având ca obiect obligarea la plata cheltuielilor de

judecată s-a reținut că nu au fost depuse dovezi din care să rezulte cuantumul

cheltuielilor de judecată pretinse, astfel că în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc.

civ cererea este neîntemeiată.

Împotriva acestei

sentințe, la data de 2 decembrie 2010, a declarat apel

pârâta Agenția

Domeniilor Statului care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București -

Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 1

februarie 1011.

Prin motivele de apel

apelanta – pârâtă a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței

atacate în ceea ce privește anularea deciziei nr. 160666 din 02 decembrie 2009

emisă de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

S-a invocat că

sentința civilă nr. 960 din 24 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul București în

dosarul nr. 49518/3/2009 este netemeinică și nelegală fiind pronunțată cu

aplicarea greșită a prevederilor legale.

S-a arătat că,

notificarea nr. 78 din 13 februarie 2002, formulată în baza dispozițiilor Legii

nr. 10/2001, a fost depusă cu respectarea prevederilor art. 22 din Legea nr. 10/2001,

respectiv în termenul legal stabilit de legea specială și cu îndeplinirea

condiției de formă prevăzută la art. 22, alin. (3), respectiv comunicarea prin

executor judecătoresc și anume, Biroul Executorilor Judecătorești "S.S.".

Prin notificare

petenții au solicitat restituirea în natură sau măsuri reparatorii sub formă de

despăgubiri bănești, pentru imobilul firmei "moștenitorii lui F.A.,

terenul și anexele, situate în comuna Ditrău, str. Morii, jud. Harghita",

însă, în notificare nu a fost menționată suprafața care se solicită.

Tot în notificare s-a

specificat și faptul că, terenul este ocupat abuziv și nelegal de către

Dispensarul Veterinar al com. Ditrău, fiind înscris în CF nr. Il 046, nr. top

31092/1 la 3 I 09711 a com. Ditrău, jud. Harghita.

În cauză, în

conformitate cu dispozițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001, republicată, s-a

făcut dovada calității de moștenitori în baza certificatului de calitate de moștenitor

(cu moștenitorii defunctei U.I., care sunt U.A. – A., U. – K.L., N.A.),

certificatul de moștenitor din 30 aprilie 1998 de pe urma defunctei N.E., a

căror moștenitoare sunt: C.M. și M.E.

Nu s-a făcut însă

dovada dreptului de proprietate, în conformitate cu dispozițiile art. 23 din

Legea nr. 10/2001 (contractul de vânzare-cumpărare, documentul autentificat sub

nr. 621/1996, planul de situație privind dezmembrarea imobilului înscris în CF nr.

11046 din data de 09 aprilie 1996, lotul III, neavând nicio relevanță, având în

vedere faptul că sunt din anii 1994 și 1996).

Totodată nu s-a făcut

dovada preluării abuzive, în conformitate cu art. 2 din Legea nr. 10/2001,

republicată. În acest sens, au fost depuse Procesul verbal nr. 1 din 22 iunie 1948,

care este pentru alt imobil decât cel notificat, respectiv pentru o fabrică de

cherestea și Anexa 21 la procesul verbal nr. l, care de asemenea se referă la

un alt imobil (întreprindere).

Conform adresei nr. 975

din 01 martie 2005 emisă de către Direcția Sanitar Veterinară și Pentru

Siguranța Alimentelor Harghita, rezultă indubitabil faptul că, suprafața

terenului care deservește activitatea sanitar veterinară este de 2.248 mp, pe

care s-a reconstruit, din fondurile statului, clădirea dispensarului sanitar

veterinar.

Mai mult decât atât,

conform evidențelor direcției de specialitate din cadrul ADS, reiese că pentru

CSV Ditrău - Harghita, există încheiat un contract de concesionare, între

Ministerul Agriculturii și Alimentației și dr. K.F., iar în acest contract suprafața

desfășurată a clădirii este de 137 mp, iar suprafața terenului exclusiv

desfășurată a clădirii este de 2.248 mp. Astfel, Circumscripția Sanitar

Veterinară Ditrău, jud. Harghita, se regăsește în Anexa la O.U.G. nr. 89/2004,

poziția 12, cu următoarele suprafețe: suprafața desfășurată a clădirii - 200

mp; suprafața terenului, exclusiv suprafața ocupată de clădire – 2,248 mp.

În acest sens,

Direcția Sanitar Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor Harghita, prin

adresa nr. 6012 din 08 octombrie 2009, a comunicat ADS faptul că, imobilul

situat în com. Ditrău, str. Morii, jud. Harghita, și anume CSV Ditrău, clădire

și terenuri, figurează în anexa Legii nr. 111/2005 privind aprobarea O.U.G. nr.

89/2004, anexă care cuprinde bunurile imobile care au trecut din administrarea

Ministerului Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale în administrarea ADS.

Mai exact, la poziția 12, CSV Ditrău, nr. inv. MFP 35055, suprafața desfășurată

a clădirii 200 mp și suprafața terenului, exclusiv ocupată de clădire: 2.248 mp

(conform Planului orizontal al dispensarului sanitar veterinar Ditrău și Planul

de situație - intravilanul).

În continuare a mai

învederat pârâta că prin Dispoziția nr. 1/04 ianuarie 2002 emisă de către

Primăria corn. Ditrău, jud. Harghita, s-a restituit în natură imobilele de la F.A.,

moștenitorilor acestuia, imobile situate în corn. Ditrău, str. Morii, înscrise

în CF nr. 11046 nr. top 3109211 la 3109711 în suprafață totală de 10.640 mp,

reprezentând terenul fabricii, precum și clădirile existente, respectiv, hala

pentru gatere, hala pentru mașină, atelier, moară, magazia de cereale, birou,

clădire pentru locuințe și CF nr. 1010 Ditrău, nr. top 8808/9, 8809/2 în

suprafață de 1615 mp. Practic, petenții au primit mai mult decât au solicitat.

De asemenea, din

Procesul verbal de predare - primire din 26 februarie 2002, încheiat în baza

prevederilor Legii nr. 10/2001 și având în vedere Hotărârea nr. 69/2001 a

Consiliului Local Ditrău, precum și dispoziția menționată mai sus, reiese

faptul că se restituie în natură imobilele din speța de față.

Mai mult decât atât,

Primăria com. Ditrău, jud. Harghita, prin adresa nr. 4297 din 05 octombrie 2009,

a comunicat că imobilul revendicat de către petenți a fost soluționat prin

Dispoziția nr. 1/2002 emisă de către Primăria com. Ditrău, jud. Harghita, în

sensul că petenților li s-a restituit în natură imobilele evidențiate în CF nr.

11046 (casa de moară cu două etaje, hala de gatere și terenul aferent în

suprafață de 3.976 mp), iar pentru clădirile demolate și care nu pot fi

restituite, petenții au fost propuși pentru despăgubiri, în baza Dispoziției nr.

126/2009 emisă de către Primăria com. Ditrău, jud. Harghita. De asemenea, se

mai precizează faptul că petenții au revendicat terenurile în baza prevederilor

legilor fondului funciar.

A susținut apelanta

că nu sunt îndeplinite condițiile imperative ale legii speciale, respectiv

dispozițiile art. 2 și art. 23 din Legea nr. 10/2001, în sensul că reclamanții

nu fac dovada preluării abuzive și a dreptului de proprietate, iar potrivit

Dispoziției nr. 1 din 04 ianuarie 2002 emisă de către Primăria com. Ditrău,

jud. Harghita, petenților li s-a restituit în natură imobilele de la F.A.,

moștenitorilor acestuia, imobilele situate în com. Ditrău, str. Morii, înscrise

în CF nr. 11046 nr. top 31092/1-31097/1 în suprafață totală de 10.640 mp.

A apreciat pârâta că,

în mod legal, Agenția Domeniilor Statului a emis o decizie prin care a respins

notificarea nr. 78 din 13 februarie 2002, întrucât, nu s-a făcut dovada

preluării abuzive și a dreptul de proprietate.

În continuare a

menționat apelanta – pârâtă că, în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 4/2006,

precum și în baza Legii nr. 94/2010, cu aplicarea art. 86 din O.U.G. nr. 51/1998,

cu modificările și completările ulterioare, Agenția Domeniilor Statului este

scutită de plata taxelor judiciare de timbru.

La data de 6 iunie 2011,

intimații–reclamanți U.A.A., U.K.L., M.E. și C.M. au depus întâmpinare prin

care au arătat că:

- apelanta – pârâtă a

recunoscut că notificarea nr. 78 din 13 februarie 2002 s-a făcut conform Legii nr.

10/2001 și că petenții au făcut dovada că sunt moștenitorii antecesorilor lor;

- apelanta - pârâtă a

susținut fără a dovedi, că petenții nu au făcut dovada dreptului de proprietate

și a preluării abuzive;

- pe o porțiune din

terenul naționalizat, ce aparținea noii întreprinderii formată după

naționalizare, a fost ridicată clădirea Circumscripției Sanitar Veterinare

Ditrău, între anii 1968 – 1972, fără autorizație de construcție și fără să fi

fost intabulat în cartea funciară;

- la data de 7 iunie 2005,

ADS București și-a înscris în cartea funciară nr. 513 Ditrău, nr. cadastral

412, suprafața de 3.674 mp.;

- pentru imobilele

naționalizate și pentru diferența de suprafață a fost notificată primăria

Ditrău, care a soluționat cererea prin dispoziția Primarului nr. 1/2002;

- suprafața

solicitată a fi restituită prin notificarea nr. 78/2002 adresată ADS București,

este cea pe care a intabulat-o ADS București, adică 3.674 mp. (deși în

realitate a ocupat 3.733 mp. înscrisă în CF 513 Ditrău);

- cu privire la

sintagma folosită de apelanta - pârâtă „nu se face dovada preluării abuzive”,

aceasta s-a realizat conform Legii nr. 119/1948;

- pârâta continuă să

susțină în mod greșit că reclamanții nu au respectat art. 2 și 23 din legea nr.

10/2001, respectiv că nu a fost făcută dovada preluării abuzive și a dreptului

de proprietate;

- aspectul privind

dovada preluării abuzive a fost dovedit cu înscrisurile elaborate la data

naționalizării, respectiv legea nr. 119/1948;

Curtea de Apel București

– Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia

civilă nr. 758A din 20 octombrie 2011, a admis apelul formulat de apelanta -

pârâtă Agenția Domeniilor Statului, împotriva sentinței civile nr. 960 din data

de 24 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în

dosarul nr. 49518/3/2009, în contradictoriu cu intimații - reclamanți U.A.A., U.K.L.,

M.E., C.M. și N.A.

A schimbat în parte

sentința, în sensul că, a respins contestația formulată împotriva deciziei

contestate, ca nefondată.

A menținut celelalte

dispoziții referitoare la anularea cererii reclamantului N.A., la respingerea

cererii având ca obiect restituirea în natură a întregului imobil, la acordarea

de daune morale și de cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel a

reținut următoarele:

Pârâta a criticat

sentința atacată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei din perspectiva

faptului că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 2 și art.

23 din legea nr. 10/2001, în sensul că reclamanții intimați nu au făcut dovada

dreptului de proprietate asupra imobilului și nici dovada preluării abuzive a

acestuia în perioada regimului comunist, învederând totodată faptul că asupra

cererii de acordare a măsurilor reparatorii formulată de reclamanți cu privire

la același imobil, s-a mai pronunțat în temeiul dispozițiilor legii nr. 10/2001

și Primăria Ditrău prin dispoziția nr. 1 din 04 ianuarie 2002 și respectiv

dispoziția 126 din 04 martie 2009.

Din materialul

probatoriu administrat în cele două faze procesuale, se constată că prin

dispoziția nr. 1/2002 emisă de Primăria Ditrău s-a dispus, în conformitate cu

prevederile legii nr. 10/2001 restituirea în natură în favoarea reclamanților a

imobilului situat în comuna Ditrău, str. Morii, înscris în cartea funciară nr.

6436, 11046 și 1010 Ditrău, în suprafață totală de 10640 mp, reprezentând

terenul fabricii, precum și clădirile existente: hala pentru gatere, hala

pentru mașini, atelier, moara, magazia de cereale mică, birou și clădire pentru

locuințe. Prin dispoziția nr. 126/2009 emisă tot de către Primăria Ditrău, s-a

dispus, cu luarea în considerare a celor statuate prin dispoziția anterior

menționată, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent (sub forma

propunerii acestora, în condițiile dispozițiilor titlului VII al legii nr.

247/2005) cu privire la clădirile situate la aceeași adresă poștală evidențiate

în cartea funciară nr. 6436 Ditrău, care nu mai pot fi restituite în natură

întrucât au fost demolate.

Prin decizia

contestată în temeiul prevederilor ar 26 alin. (3) din legea nr. 10/2001, care

formează obiectul prezentei cauze, s-a soluționat (în sensul respingerii)

notificarea nr. 78/2002, prin care s-a solicitat de către reclamanți

restituirea în natură sau acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent

pentru imobilul situat în comuna Ditrău, str. Morii, pe care s-a construit

clădirea dispensarului veterinar, terenul fiind evidențiat în cartea funciară

nr. 11046 Ditrău.

Examinând comparativ

cele două demersuri realizate de reclamanți în temeiul legii nr. 10/2001, se

constată că situația juridică a imobilului în litigiu a fost deja clarificată

de către Primăria Ditrău prin cele două dispoziții emise și necontestate,

condiții în care reclamanți au primit deja măsurile reparatorii corespunzătoare

în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001. Pe cale de consecință, reclamanții

nu sunt îndreptățiți să mai primească măsuri reparatorii în temeiul aceleiași

legi de reparație și pentru același imobil. Deși prevederile legii nr. 10/2001

nu consacră expres un astfel de principiu, însă existența lui este

indiscutabilă și rezultă din întreaga economie a dispozițiilor legii nr. 10/2001

și anume principiul unicității reparației acordate pentru un imobil, în sensul

că persoanele îndreptățite pot primi măsuri reparatorii pentru un imobil

preluat abuziv o singură dată, printr-o dispoziție sau deciziei emisă de

unitatea deținătoare. O altă notificare, care să vizeze același imobil adresată

unei alte entități juridice nu poate constitui temei pentru acordarea măsurilor

reparatorii, excepție făcând situația în care prima dispoziție sau deciziei

este anulată de către organul judiciar pe motivul necompetenței unității

emitente. O altă soluție ar conduce la posibilitatea obținerii unei duble

reparații, ceea ce contravine principiului echității (niciun prejudiciu nu

poate fi reparat de două ori), ducând la o îmbogățire fără justă cauză.

Pentru aceste motive,

soluția de respingere a notificării reclamanților dată de apelanta pârâtă prin

decizia contestată este corectă, motiv pentru care se impune menținerea

acesteia (cu argumentarea anterior expusă) și respingerea contestației pe cale

de consecință.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal au declarat recurs reclamanții U.A.A., U.K.L., N.A., M.E.

și C.M., invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc.

civ.

În dezvoltarea

motivului de recurs fundamentat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

s-a susținut că judecata în apel a avut loc cu încălcarea normelor de procedură

privind respectarea principiului contradictorialității, al nemijlocirii

administrării probelor, al oralității, al continuității, al egalității, al

echității, etc., urmarea faptului că nu au fost respectate dispozițiile legale

privind compunerea completului de judecată, membrii acestuia, schimbându-se la

fiecare termen iar instanța nu a analizat înscrisurile depuse.

O altă critică a

vizat greșita reținere a faptului că în cauză au fost formulate două notificări

pentru același imobil, notificări adresate către două entități diferite, în

condițiile în care cele două notificări au privit imobile diferite, acestea

fiind evidențiate diferit în cărțile funciare, în raport și de titularul

dreptului înscris.

Prin dispozițiile

emise de Primăria Ditrău, așa cum au fost modificate și completate, nu s-a

dispus asupra suprafeței de teren în litigiu de 3733 m.p., întrucât aceasta nu

era unitate deținătoare, instanța având obligația să analizeze legalitatea

dispoziției emise de A.D.S. și contestată în prezenta cauză numai din

perspectiva existenței dovezilor privind dreptul de proprietate asupra bunului

care face obiectul notificării și a preluării abuzive, reținerea unei duble

reparații fiind greșită.

Recursul este fondat

pentru următoarele considerente:

Reținerea instanței

de apel privind aplicabilitatea principiului unicității reparației pentru

imobilele preluate în mod abuziv în perioada de referință a Legii nr. 10/2001

este legală, însă instanța a făcut aplicarea acestui principiu bazându-se pe un

material probator insuficient, care nu permite pe deplin stabilirea situației

de fapt pentru verificarea incidenței în cauză a acestui principiu.

Astfel se constată că

prin notificarea nr. 78 din 13 februarie 2002 adresată Agenției Domeniilor

Statului, contestatorii au solicitat restituirea în natură sau măsuri

reparatorii sub formă de despăgubiri bănești pentru imobilul firmei,

„moștenitorii lui F.A., terenul și anexele, situate în comuna Ditrău, str. Morii,

județul Harghita”, fără a menționa suprafața terenului, arătând însă că terenul

este ocupat de către Dispensarul Veterinar al comunei, fiind înscris în C.F. nr.

11046 numere top 31092/1 la 11097/1 al comunei Ditrău.

Din conținutul

notificării rezultă cu evidență că obiectul acesteia a fost reprezentat de

terenul pe care este edificat Dispensarul Veterinar și în raport de înscrierile

în cartea funciară și de dispozițiile Legii nr. 10/2001, calitate procesuală de

soluționare a notificării o are Agenția Domeniilor Statului, care prin emiterea

deciziei nr. 160666 din 2 decembrie 2009 și-a recunoscut această calitate de

entitate investită cu soluționarea notificării.

Agenția Domeniilor

Statului a respins notificarea cu o multiplă motivare; că nu sunt îndeplinite

dispozițiile art. 2 și 23 din Legea nr. 10/2001, în sensul că notificatorii nu

au făcut dovada dreptului de proprietate și dovada preluării abuzive și că,

totodată, prin dispoziția nr. 1 din 4 ianuarie 2002 emisă de Primăria Ditrău,

petenților li s-a restituit în natură imobilele de la F.A., înscrise în CF

11046 nr. top 31092/1-31097/1 în suprafață totală de 10640 m.p.

În cursul

soluționării acestei notificări, cu adresa nr. 4297/2009 Primăria Ditrău a

comunicat Agenției Domeniilor Statului că, prin dispoziția nr. 1/2002 au fost

restituite în natură construcțiile care nu au fost demolate și terenul aferent

de 3976 m.p., menționând că terenul ocupat de Dispensarul veterinar în

suprafață de 3733 m.p. nu a putut fi restituit, nefiind în administrarea

Primăriei, fiind proprietatea publică a statului și că, pentru construcțiile

demolate reclamanții au fost propuși pentru despăgubiri pe baza dispoziției nr.

126/2009.

Dispoziția nr. 126/2009

nu a avut ca obiect eventuala notificare a contestatorilor privind terenul în

litigiu deținut de către Agenția Domeniilor Statului, ci cu totul alte bunuri.

Prin dispoziția nr. 1/2002

Primăria Ditrău a dispus restituirea în natură a imobilelor naționalizate de la

autorul contestatorilor, menționând înscrierile din CF nr. 6436 și 11046 nr. top

31092/1-31097/1 în suprafață totală de 10640 m.p., precizând că reprezintă terenul

fabricii și terenul pentru depozit numit kulsatelep, fără referire la terenul

pe care este amplasat Dispensarul Veterinar.

Prin dispoziția nr. 438/2010

Primăria Ditrău a dispus modificarea dispoziției nr. 1/2002, modificarea art. 1

în sensul restituirii în natură a imobilului identificat în CF 11046 nr. top

87,88/1,89, 90 și 91/1, compus din construcții și teren în suprafață de 3976

m.p., precum și a imobilului identificat în CF nr. top 8808/9 și 8809 în

suprafață de 1642 m.p.

Prin aceeași

dispoziție s-a introdus un nou articol prin care, pentru părțile de teren din

numerele top 87, 88/1, 89, 90 și 91/1, care nu se pot restitui în natură, fiind

ocupate de dispensar și persoane fizice, notificatorii vor fi propuși pentru

despăgubiri.

În raport de această

situație de fapt și în mod greșit s-a reținut că situația juridică a imobilului

în litigiu a fost deja lămurită de către Primăria Ditrău prin cele două

dispoziții emise și care nu ar fi fost contestate și că astfel, deja

reclamanții au primit măsurile reparatorii corespunzătoare în temeiul Legii nr.

10/2001, în condițiile în care Primăria a arătat că nu a fost investită prin

notificarea adresată acesteia cu cerere privind terenul ocupat de Dispensarul

Veterinar (iar copia acestei notificări nu a fost depusă), că terenul aparține

alte entități care este competentă să soluționeze notificarea și care totuși,

prin dispoziția nr. 438/2010 (pentru care nu s-a făcut dovada comunicării

legale către contestatori) propune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.

Toate aceste elemente

impun cu necesitate stabilirea regimului juridic al terenului pe care este

edificat Dispensarul Veterinar; a unității competentă să soluționeze

notificarea care a avut ca obiect acest teren; dacă dispozițiile emise de

Primărie au avut ca obiect de analiză, în raport de notificare și terenul în

litigiu sau dacă, deciziile ulterioare au fost emise tocmai în vederea

identificării și delimitării exacte a suprafețelor de teren, urmare a

constatărilor reale de fapt și modificărilor intervenite ulterior în evidențele

de carte funciară.

Având în vedere

aceste considerente, urmează ca în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., a

se admite recursul, a se casa decizia și sentința și a se trimite cauza spre

rejudecare la prima instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanții U.A.A., U.K.L., N.A., M.E. și C.M. împotriva deciziei nr.

758A din 20 octombrie 2011 a Curții de Apel București – Secția a III- a civilă

și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia

atacată, precum și sentința nr. 960 din 24 iunie 2010 a Tribunalului București – Secția a IV-a civilă și trimite cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 februarie 2013.