ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6807/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6807/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Deliberând, în
condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului Dolj sub nr. 5074/63/2011, la data de 2 februarie 2011,
contestatorul M.I.I. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Casa de pensii
a Ministerului Apărării Naționale, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se
dispună anularea Deciziei de pensie nr. X din 31 decembrie 2010 emisă de
intimată și menținerea pensiei stabilite anterior, plata diferențelor de pensie
cu dobânda legală aferentă.
Prin Sentința civilă
nr. 3381 din 9 martie 2011, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și
asigurări sociale, a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din
oficiu, declinând competența de soluționare a contestației în favoarea
Tribunalului București, în temeiul dispozițiilor art. 156 din Legea nr.
19/2000.
După declinare, cauza
a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte
de muncă și asigurări sociale sub nr. 29282/3/2011, la data de 20 aprilie 2011.
La termenul de
judecată din data de 25 iunie 2012, instanța, din oficiu, a invocat excepția
necompetenței teritoriale a Tribunalului București.
Prin Sentința civilă
nr. 6055 din 25 iunie 2012, Tribunalul București a admis excepția necompetentei
teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea
Tribunalului Dolj.
În motivarea
hotărârii, tribunalul a reținut că pricina a fost înregistrată la Tribunalul
Dolj la data de 2 februarie 2011, ori începând cu data de 1 ianuarie 2011 a
intrat în vigoare Legea nr. 263/2010, care la art. 154 alin. (1) prevede că
cererile îndreptate împotriva casei naționale de pensii publice, a caselor
teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează
instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul
reclamantul.
Instanța a constatat
că noul text de lege, respectiv art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010
prevede o competență teritorială exclusivă, respectiv la domiciliul sau sediul
reclamantului, indiferent că cererea de chemare în judecată a fost îndreptată
împotriva casei naționale de pensii publice, a caselor teritoriale de pensii
sau împotriva caselor de pensii sectoriale, norma fiind una imperativă de la
care părțile nu pot face derogare. Cum prezenta acțiune a fost introdusă
inițial la data de 2 februarie 2011 când deja era în vigoare Legea nr.
263/2010, iar reclamantul are domiciliul procesual ales în localitatea Craiova,
județul Dolj, competența teritorială exclusivă revine Tribunalului Dolj, secția
conflicte de muncă și asigurări sociale.
Constatând intervenit
conflictul negativ de competență, Tribunalul București, în conformitate cu art.
22 alin. (3) C. proc. civ. a înaintat cauza Înaltei Curții de Casație și
Justiție în vederea soluționării acestuia.
Cu privire la
conflictul negativ de competență Înalta Curte reține următoarele:
Cererea dedusă
judecății este o contestație împotriva deciziei de recalculare a pensiei în
baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa de
pensii din cadrul Ministerului Apărării Naționale.
Decizia contestată a
fost emisă la data de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la
data de 2 februarie 2011.
La data emiterii
deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156
prevedea că "Cererile îndreptate împotriva casei naționale de pensii și
asigurări sociale sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează
instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul
reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază
teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtului".
Legea nr. 19/2000 a
fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind
sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie
2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.
Prin urmare, la data
sesizării instanței, și anume 2 februarie 2011, era în vigoare Legea nr.
263/2010, care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.
Astfel, potrivit
alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, "Cererile îndreptate
împotriva casei naționale de pensii publice, a caselor teritoriale de pensii
sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei
rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit
alin. (2) al aceluiași articol, "Celelalte cereri se adresează instanței
în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul."
Rezultă că, odată cu
intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare
a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care
sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului
Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, s-a modificat
în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul
reclamantului.
Raportat la
dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de
procedură civilă sunt de imediată aplicare, se reține că norma de competență
aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în
vigoare la data sesizării instanței.
Cum, în speță,
instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale,
iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se
adresează instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă
teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv
Tribunalul Dolj.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în
favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie
2012.
Procesat de GGC - CL