ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6762/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 695 din 3 noiembrie 2009 a Tribunalului Cluj a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta M.E., precum și cea formulată de reclamanta S.D.E., din Dosarul conexat cu nr. 3956/117/2009, în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca și, în consecință, s-a dispus anularea Dispoziției nr. 3155 din 2 iunie 2009 a Primarului municipiului Cluj-Napoca de respingere a notificării din 21 iunie 2001, formulată de reclamanta M.E. și d-nul L.A.O. și din 14 octombrie 2001, formulată de reclamanta S.D.E. constatându-se calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în sensul prevăzut de art. 4 din Legea nr. 10/2001, respectiv în calitate de nepoți de frate și soră după proprietara tabulară din CF Cluj-Napoca - văduva lui S.E., în cotă de 1/3 parte fiecare.

Pârâtul a fost obligat la emiterea unei noi decizii cu propunere de acordare de despăgubiri cu privire la imobilul situat în Cluj-Napoca, înscris în CF Cluj-Napoca, în condițiile Titlului VII din Legea 247/2005 și în sensul sus arătat. Pârâtul a fost obligat la 2.500 RON cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei S.D.E. Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, prin Decizia nr. 34/A din 17 februarie 2010, a admis apelul declarat de reclamanta M.E. împotriva Sentinței civile nr. 695 din 3 noiembrie 2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în Dosarul nr. 3827/117/2009, pe care a schimbat-o parțial, în sensul că a respins plângerea formulată de reclamanta S.D.E.

împotriva Dispoziției nr. 3155 din 2 iunie 2009 a Primarului mun. Cluj-Napoca. A fost obligat pârâtul la emiterea unei dispoziții doar în favoarea reclamantei M.E. și a numitului L.A.O. și au fost înlăturate dispozițiile privind emiterea dispoziției în favoarea reclamantei S.D.E. și cheltuielile de judecată în favoarea acesteia. A fost respins ca nefondat apelul declarat de Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva aceleiași sentințe. Prin Decizia civilă nr. 6046 din 12 noiembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de reclamanta S.D.E. și de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva Deciziei civile nr. 34 din 17 februarie 2010 a Curții de Apel Cluj, care a fost casată și au fost trimise apelurile spre rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecarea după casare, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, prin Decizia nr. 318/A din 8 decembrie 2011, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta M.E., precum și apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva Sentinței civile nr. 695 din 3 noiembrie 2009 a Tribunalului Cluj, care a fost menținută, și a obligat pe apelanți să-i plătească intimatei S.D.E. suma de 7.564 RON, cheltuieli de judecată în toate instanțele, câte 3.782 RON fiecare. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel, în temeiul art. 315 C. proc. civ., având în vedere îndrumările instanței de recurs, a procedat la verificarea de scripte, în sensul art. 177 din C. proc. civ., cele două categorii de reclamanți contestând testamentul olograf invocat de cealaltă parte.

S-a dispus efectuarea unei expertize a scrisului, raportat la dispozițiile art. 179 C. proc. civ., având ca obiective stabilirea împrejurării dacă, în testamentul din data de 13 martie 1957, invocat de reclamanta M.E., scrisul din cuprinsul, data și semnătura acestuia aparțin aceleiași persoane și dacă acest scris este al defunctei raportat la singurul script de comparație necontestat de părți, care este semnătura acesteia din cuprinsul registrului de stare civilă de la dosar. În ceea ce privește testamentul din 12 iulie 1957, s-a solicitat stabilirea împrejurării dacă acesta a fost scris datat și semnat de aceeași defunctă raportat la același script de declarație necontestat. Expertiza scrisului a stabilit că niciunul dintre cele două testamente nu a fost scris, datat și semnat de defuncta proprietară tabulară, astfel că instanța de apel a înlăturat aceste înscrisuri din probațiune.

În condițiile în care nu s-a făcut dovada existenței unui testament valabil, s-a reținut că succesiunea defunctei trebuie să urmeze regulile devoluțiunii succesorale legale, așa cum a stabilit prima instanță. Prin urmare, soluția primei instanțe fiind legală și temeinică, raportat la starea de fapt stabilită în urma administrării probelor dispuse de instanța de recurs, în temeiul art. 296 C. proc. civ., ambele apeluri au fost respinse ca nefondate, singurul motiv pentru care s-a dispus casarea fiind acela al verificării veridicității testamentelor de care s-au prevalat cele două categorii de reclamanți. În ceea ce privește motivele din apelul pârâtului referitoare la cheltuielile de judecată, s-a constatat că, așa cum rezultă din considerentele deciziei pronunțate prima dată în apel, acestea nu au fost analizate pe fond.

Față de împrejurarea că apelul acestui pârât a fost respins raportat la fondul cauzei, s-a apreciat că în mod corect a reținut prima instanță culpa sa procesuală, actele privind dovada calității de persoană îndreptățită fiind depuse anterior soluționării notificării. Instanța de apel a constatat că nu se impune diminuarea cuantumului acestora, fiind vorba de onorariu avocațial de 2.500 RON, care este pe măsura valorii litigiului și muncii depuse de avocatul acestei reclamante, conform criteriilor rezultând din dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Constatând culpa procesuală, în temeiul art. 298 raportat la art. 274 alin. (1) C. proc. civ., curtea de apel i-a obligat pe apelanți să-i plătească intimatei S.D.E.

suma de 7.564 RON, cheltuieli de judecată în toate instanțele, respectiv în ambele apeluri și în recurs, câte 3.782 RON fiecare, reprezentând onorariu avocațial și contravaloarea transportului. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul a criticat hotărârea recurată sub aspectul cheltuielilor de judecată, arătând că în mod greșit s-a reținut culpa sa procesuală. Astfel, a susținut că reclamanții nu au depus la dosar actele solicitate în temeiul dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001 și că, raportat la actele existente la momentul soluționării notificării prin emiterea dispoziției, soluția de respingere a fost corectă.

Prin urmare, recurentul-pârât Primarul municipiului Cluj-Napoca a arătat că nu se află în culpă procesuală și că se impune exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată. Examinând decizia în limita criticilor formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat prin cererea de recurs, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată". Așadar, din momentul în care se angajează un raport procesual, partea care a avut câștig de cauză și care a fost pusă în situația de a face cheltuieli de judecată are dreptul, la cerere, la restituirea acelor cheltuieli.

Totodată, se constată că, într-adevăr, temeiul acordării cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa procesuală. Cum în rejudecarea după casare, pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca a căzut în pretenții, în sensul că apelul său a fost respins, fiind menținută sentința tribunalului, prin care fusese admisă acțiunea formulată împotriva sa, se justifică obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată aferente căilor de atac ale apelului și recursului, efectuate de intimata S.D.E. Aceasta deoarece rejudecarea cauzei presupune și reanalizarea cererilor privitoare la cheltuielile de judecată, întrucât numai după soluționarea pretențiilor deduse judecății se poate stabili care este partea care datorează celeilalte cheltuielile de judecată, ca fiind partea căzută în pretenții în înțelesul art. 274 C. proc.

civ. Cât privește susținerea recurentului-pârât în sensul că soluția dată notificării era corectă la acea dată, față de actele doveditoare atașate, aceasta nu este întemeiată, atâta timp cât instanța de apel a constatat culpa sa procesuală, apelul său fiind respins raportat la fondul cauzei, precum și faptul că actele privind dovada calității de persoană îndreptățită au fost depuse anterior soluționării notificării. Ca atare, nu există niciun temei pentru a se reține că s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., astfel cum pretinde recurentul. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat. Totodată, făcând aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va obliga pe recurent la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezentul recurs, în cuantum de 500 RON, către intimata M.E., reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva Deciziei nr. 318/A din 8 decembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă. Obligă recurentul Primarul municipiului Cluj-Napoca la plata sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata M.E. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2012. Procesat de GGC - CL