ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6538/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 7592 din 14 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 51649/3/2010, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul M.F.C., fiind obligată pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului să plătească reclamantului prima de vacanță aferentă concediului de odihnă pe anul 2010, egală cu un salariu brut din luna februarie 2010, actualizată cu indicele de inflație de la scadență, până la data introducerii acțiunii - 27 octombrie 2010. A fost respinsă cererea de actualizare cu indicele de inflație până la data achitării efective, ca neîntemeiată.

Prin Decizia nr. 1072 din 8 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.F.C. împotriva Sentinței civile nr. 7592 din 14 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul București în primă instanță. A fost admis recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva aceleiași sentințe, care a fost modificată în sensul că a fost respinsă acțiunea, ca neîntemeiată. La data de 8 martie 2012 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. 1890/1/2012, cererea de revizuire a deciziei din 8 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, formulată de revizuentul M.F.C., în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 din C. proc.

civ. În motivarea cererii de revizuire, s-a arătat că există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad, în una și aceeași pricină, între AVAS și salariați ai acestei instituții, având ca obiect drepturi bănești, reprezentând prima integrală de vacanță, aferentă concediului de odihnă pe anul 2010, solicitate potrivit art. 248, art. 281 și art. 287 C. muncii, contractului individual de muncă și contractului colectiv de muncă înregistrat în 11 februarie 2009. În acest sens, recurentul a arătat că hotărârea irevocabilă pronunțată în dosarul său este potrivnică cu cele pronunțate în Dosarul nr. 13031/3/2011 privind pe P.C. și în Dosarul nr. 15239/3/2010 privind pe reclamanta P.D., prin care reclamanților le-au fost acordate drepturile bănești solicitate.

Astfel, revizuentul a susținut că în cele trei cauze invocate, obiectul cererii de chemare în judecată a fost același, temeiul juridic a fost identic și toate părțile reclamante au calitatea de persoane îndreptățite la acordarea primei de vacanță actualizată. Ulterior, la data de 24 octombrie 2012, revizuentul și-a completat motivele cererii de revizuire, învederând că pentru unii dintre salariații AVAS instanța de judecată, respectiv Curtea de Apel București, a dispus acordarea primei de vacanță aferentă concediului de odihnă pe anul 2010, în timp ce în cazul său a dispus respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Astfel, din 7 dosare soluționate de Curtea de Apel București, inclusiv al său, un număr de 6 dosare au fost soluționate favorabil pentru salariați și într-unul singur, respectiv în cazul revizuentului, soluția a fost devaforabilă, în sensul respingerii pretențiilor solicitate, în mod discriminatoriu.

Prin urmare, revizuentul a apreciat că în cauză sunt incidente prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., fiind îndeplinite toate condițiile legale, astfel: identitatea de părți - salariații ce îndeplineau condițiile pentru a putea beneficia de acordarea primei de vacanță pe de o parte și AVAS pe de alta parte; obiectul - pretenții bănești, respectiv prima de vacanță aferentă concediului de odihnă pe anul 2010; cauza - acordarea primei de vacanță aferentă concediului pe anul 2010; calitatea procesuală a părților - salariații ce îndeplineau condițiile pentru acordarea primei de vacanță aferentă anului 2010, în calitate de reclamanți și AVAS în calitate de pârât. Revizuentul a arătat că, în mod nediscriminatoriu, toți angajații AVAS ce îndeplineau condițiile legale erau îndreptățiți în temeiul legii la acordarea primei de vacanță respective și trebuiau să fie tratați în mod egal de instanța de judecată.

În consecință, revizuentul a apreciat că cererea de revizuire îndeplinește condițiile de admisibilitate și este întemeiată. Examinând cererea de revizuire cu care a fost învestită, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., instanța constată următoarele: La termenul de judecată din 25 octombrie 2012, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității cererii de revizuire, excepție care este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. Această dispoziție legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează.

Potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere: dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri își are suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat și conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu. În speță, se constată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, pentru însăși admisibilitatea cererii de revizuire și anume ca între hotărârile pretins a fi contradictorii să existe identitate de părți, obiect și cauză.

Astfel, revizuentul pretinde că hotărârea atacată pe calea revizuirii este potrivnică cu hotărârile pronunțate în alte cauze, prin care drepturile solicitate, privind acordarea primei de vacanță aferentă concediului de odihnă pe anul 2010, au fost acordate altor colegi, creându-se o situație discriminatorie între membrii aceluiași colectiv de muncă. Prin urmare, în deciziile pretinse a fi contradictorii și decizia a cărei revizuire se solicită, părțile nu sunt identice, chiar dacă există identitate de obiect, astfel că, prin pronunțarea deciziei a cărei revizuire se solicită, nu s-a încălcat principiul lucrului judecat. Or, rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de acest text de lege se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Aplicarea diferită a dispozițiilor legale la situații de fapt asemănătoare poate releva, eventual, premisele unei jurisprudențe neunitare la nivelul instanței indicate în cerere, dar nu reprezintă un caz de revizuire în condițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și, în consecință, nu poate fi cenzurată de prezenta instanță. De aceea, instanța, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru însăși admisibilitatea cererii de revizuire, va dispune respingerea acesteia în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, Cererea de revizuire a Deciziei nr. 1072 din 8 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, formulată de revizuentul M.F.C. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2012. Procesat de GGC - CL