ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6538/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 7592 din 14

septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte

de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 51649/3/2010, a fost admisă în

parte acțiunea formulată de reclamantul M.F.C., fiind obligată pârâta

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului să plătească reclamantului

prima de vacanță aferentă concediului de odihnă pe anul 2010, egală cu un

salariu brut din luna februarie 2010, actualizată cu indicele de inflație de la

scadență, până la data introducerii acțiunii - 27 octombrie 2010. A fost respinsă

cererea de actualizare cu indicele de inflație până la data achitării efective,

ca neîntemeiată.

Prin Decizia nr. 1072

din 8 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respins ca

nefondat recursul declarat de reclamantul M.F.C. împotriva Sentinței civile nr.

7592 din 14 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul București în primă

instanță.

A fost admis recursul

declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului

împotriva aceleiași sentințe, care a fost modificată în sensul că a fost

respinsă acțiunea, ca neîntemeiată.

La data de 8 martie

2012 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

I civilă, sub nr. 1890/1/2012, cererea de revizuire a deciziei din 8 februarie

2012 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale, formulată de revizuentul M.F.C., în

temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 din C. proc. civ.

În motivarea cererii

de revizuire, s-a arătat că există hotărâri potrivnice, date de instanțe de

același grad, în una și aceeași pricină, între AVAS și salariați ai acestei

instituții, având ca obiect drepturi bănești, reprezentând prima integrală de

vacanță, aferentă concediului de odihnă pe anul 2010, solicitate potrivit art.

248, art. 281 și art. 287 C. muncii, contractului individual de muncă și

contractului colectiv de muncă înregistrat în 11 februarie 2009.

În acest sens,

recurentul a arătat că hotărârea irevocabilă pronunțată în dosarul său este

potrivnică cu cele pronunțate în Dosarul nr. 13031/3/2011 privind pe P.C. și în

Dosarul nr. 15239/3/2010 privind pe reclamanta P.D., prin care reclamanților

le-au fost acordate drepturile bănești solicitate.

Astfel, revizuentul a

susținut că în cele trei cauze invocate, obiectul cererii de chemare în

judecată a fost același, temeiul juridic a fost identic și toate părțile

reclamante au calitatea de persoane îndreptățite la acordarea primei de vacanță

actualizată.

Ulterior, la data de

24 octombrie 2012, revizuentul și-a completat motivele cererii de revizuire,

învederând că pentru unii dintre salariații AVAS instanța de judecată,

respectiv Curtea de Apel București, a dispus acordarea primei de vacanță aferentă

concediului de odihnă pe anul 2010, în timp ce în cazul său a dispus

respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Astfel, din 7 dosare

soluționate de Curtea de Apel București, inclusiv al său, un număr de 6 dosare

au fost soluționate favorabil pentru salariați și într-unul singur, respectiv

în cazul revizuentului, soluția a fost devaforabilă, în sensul respingerii

pretențiilor solicitate, în mod discriminatoriu.

Prin urmare,

revizuentul a apreciat că în cauză sunt incidente prevederile art. 322 pct. 7

C. proc. civ., fiind îndeplinite toate condițiile legale, astfel: identitatea

de părți - salariații ce îndeplineau condițiile pentru a putea beneficia de

acordarea primei de vacanță pe de o parte și AVAS pe de alta parte; obiectul -

pretenții bănești, respectiv prima de vacanță aferentă concediului de odihnă pe

anul 2010; cauza - acordarea primei de vacanță aferentă concediului pe anul

2010; calitatea procesuală a părților - salariații ce îndeplineau condițiile

pentru acordarea primei de vacanță aferentă anului 2010, în calitate de

reclamanți și AVAS în calitate de pârât.

Revizuentul a arătat

că, în mod nediscriminatoriu, toți angajații AVAS ce îndeplineau condițiile

legale erau îndreptățiți în temeiul legii la acordarea primei de vacanță

respective și trebuiau să fie tratați în mod egal de instanța de judecată.

În consecință,

revizuentul a apreciat că cererea de revizuire îndeplinește condițiile de

admisibilitate și este întemeiată.

Examinând cererea de

revizuire cu care a fost învestită, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., instanța constată următoarele:

La termenul de

judecată din 25 octombrie 2012, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția

inadmisibilității cererii de revizuire, excepție care este întemeiată, pentru

următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile sunt limitate la

admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Această dispoziție

legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de

revizuire indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează.

Potrivit

dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri

rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei

hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere:

dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad

sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane,

având aceeași calitate.

Revizuirea pentru contrarietate

de hotărâri își are suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat și

conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea

acestui principiu.

În speță, se constată

că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, pentru însăși

admisibilitatea cererii de revizuire și anume ca între hotărârile pretins a fi

contradictorii să existe identitate de părți, obiect și cauză.

Astfel, revizuentul

pretinde că hotărârea atacată pe calea revizuirii este potrivnică cu hotărârile

pronunțate în alte cauze, prin care drepturile solicitate, privind acordarea

primei de vacanță aferentă concediului de odihnă pe anul 2010, au fost acordate

altor colegi, creându-se o situație discriminatorie între membrii aceluiași

colectiv de muncă.

Prin urmare, în

deciziile pretinse a fi contradictorii și decizia a cărei revizuire se

solicită, părțile nu sunt identice, chiar dacă există identitate de obiect,

astfel că, prin pronunțarea deciziei a cărei revizuire se solicită, nu s-a

încălcat principiul lucrului judecat.

Or, rațiunea

reglementării revizuirii prevăzute de acest text de lege se găsește în

necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat,

când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect,

aceeași cauză și aceleași părți.

Aplicarea diferită a

dispozițiilor legale la situații de fapt asemănătoare poate releva, eventual,

premisele unei jurisprudențe neunitare la nivelul instanței indicate în cerere,

dar nu reprezintă un caz de revizuire în condițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. și, în consecință, nu poate fi cenzurată de prezenta instanță.

De aceea, instanța,

constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art. 322

pct. 7 C. proc. civ., pentru însăși admisibilitatea cererii de revizuire, va

dispune respingerea acesteia în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, Cererea de revizuire a Deciziei nr. 1072 din 8 februarie 2012 a

Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale, formulată de revizuentul M.F.C.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 octombrie 2012.

Procesat de GGC - CL