ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 882/2015

Asupra cererii de revizuire de față constată următoarele: Prin Decizia nr. 115 din 13 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis recursul declarat de pârâta SC Î.R.L.U. C.F.R. Irlu prin administrator judiciar F. Sprl împotriva sentinței nr. 3716 din 27 martie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 49624/3/2012, în contradictoriu cu intimatul - reclamant P.I.A.. A modificat, în parte, sentința civilă recurată. A înlăturat obligația recurentei - pârâte de a calcula și plăti intimatului - reclamant P.I.A. drepturi salariale prin raportare la salariul minim brut de 700 lei, ulterior datei de 31 decembrie 2010 și obligația de plată a primei de vacanță aferentă anilor 2009 și 2011. A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

A respins cererea intimatului de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate în recurs. Împotriva deciziei a formulat cerere de revizuire P.I.A., întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ. Revizuentul a criticat decizia atacată pentru faptul că instanța nu a manifestat un rol activ, nu a analizat în profunzime toate probele din dosarul cauzei, pronunțând o soluție care-l prejudiciază grav, atât financiar cât și psihic. A mai arătat că există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad, care încalcă autoritatea de lucru judecat, în sensul că au existat litigii cu același obiect, între persoane având aceeași calitate în care s-au admis acțiunile.

A invocat în acest sens și principiul egalității și practica C.E.D.O. Cererea de revizuire este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare în considerarea argumentelor ce succed. Revizuentul și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ., text neaplicabil în speță, în raport de art. 3 din Legea nr. 76/2012, precum și de data înregistrării acțiunii introductive de instanță în sistemul E., respectiv 21 decembrie 2012. Art. 322 pct. 7 C. proc. civ., al cărui conținut a fost preluat în esență prin art. 509 alin. (1) pct. 8 din noul cod, stipulează că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs. Prin urmare, textul cuprinde precizarea, în ceea ce privește hotărârile care pot face obiectul căii extraordinare de atac, că revizuirea este posibilă numai dacă hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Or, în cauză nu se regăsește situația premisă a textului de lege menționat, în sensul existenței triplei identități de obiect, cauză și părți. Se observă astfel că deciziile pretins potrivnice, la care face referire revizuentul, fără a le indica ca atare, nu sunt date în una și aceeași pricină, între aceleași părți, ci în litigii diferite, cu privire la cereri formulate de reclamanți diferiți, neputând fi astfel primite susținerile acestuia privitoare la similitudinea respectivelor cauze.

Prin urmare, chiar dacă respectivele hotărâri au avut același obiect, acestea s-au pronunțat în procese diferite și între persoane diferite. Se reține astfel că prin reglementarea cuprinsă la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze și neobservându-se existența lucrului judecat, s-ar ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispozitive nu se pot concilia, aceste prevederi reprezentând un remediu procesual pentru situația nesocotirii autorității de lucru judecat a unei hotărâri, ceea ce nu este cazul în speță. Se mai constată că deși cererea a fost întemeiată pe prevederile referitoare la existența unor hotărâri potrivnice, analizate anterior, revizuentul a criticat decizia atacată și pentru motive care țin de fondul cauzei și de analizarea probelor.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate fi exercitată numai pentru motivele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ. Or, atare critici nu se circumscriu motivelor de revizuire astfel cum au fost reglementate prin lege, reprezentând nemulțumiri ale părții în raport de modalitatea de soluționare a recursului și de administrarea probatoriului. Prin urmare, raportând cererea de revizuire formulată, la cerințele impuse de dispozițiile art. 322 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în cauza dedusă judecății, aceste condiții nu sunt îndeplinite. Pentru cele ce preced, cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de P.I.A. împotriva Deciziei nr. 115 din 13 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2015.