ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 882/2015

Asupra cererii de revizuire

de față constată următoarele:

Prin Decizia nr. 115 din 13 ianuarie 2015 a Curții

de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale, s-a admis recursul declarat de pârâta SC Î.R.L.U. C.F.R. Irlu

prin administrator judiciar F. Sprl împotriva sentinței nr. 3716 din 27 martie

2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale, în Dosarul nr. 49624/3/2012, în contradictoriu cu intimatul

- reclamant P.I.A.. A modificat, în parte, sentința civilă recurată. A

înlăturat obligația recurentei - pârâte de a calcula și plăti intimatului -

reclamant P.I.A. drepturi salariale prin raportare la salariul minim brut de

700 lei, ulterior datei de 31 decembrie 2010 și obligația de plată a primei de

vacanță aferentă anilor 2009 și 2011. A menținut celelalte dispoziții ale

hotărârii atacate. A respins cererea intimatului de acordare a cheltuielilor de

judecată efectuate în recurs.

Împotriva deciziei a

formulat cerere de revizuire P.I.A., întemeiată pe prevederile art. 509 alin.

(1) pct. 8 din noul C. proc. civ.

Revizuentul a

criticat decizia atacată pentru faptul că instanța nu a manifestat un rol

activ, nu a analizat în profunzime toate probele din dosarul cauzei, pronunțând

o soluție care-l prejudiciază grav, atât financiar cât și psihic.

A mai arătat că

există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad, care

încalcă autoritatea de lucru judecat, în sensul că au existat litigii cu același

obiect, între persoane având aceeași calitate în care s-au admis acțiunile.

A invocat în acest

sens și principiul egalității și practica C.E.D.O.

Cererea de revizuire

este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare în considerarea argumentelor

ce succed.

Revizuentul și-a

întemeiat cererea pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc.

civ., text neaplicabil în speță, în raport de art. 3 din Legea nr. 76/2012,

precum și de data înregistrării acțiunii introductive de instanță în sistemul

E., respectiv 21 decembrie 2012.

Art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., al cărui conținut a fost preluat în esență prin art. 509 alin. (1) pct.

8 din noul cod, stipulează că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în

instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o

instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă există hotărâri

definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite,

în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de

instanțe de recurs.

Prin urmare, textul

cuprinde precizarea, în ceea ce privește hotărârile care pot face obiectul căii

extraordinare de atac, că revizuirea este posibilă numai dacă hotărârile

potrivnice sunt date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una

și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Or, în cauză nu se

regăsește situația premisă a textului de lege menționat, în sensul existenței

triplei identități de obiect, cauză și părți. Se observă astfel că deciziile pretins

potrivnice, la care face referire revizuentul, fără a le indica ca atare, nu sunt

date în una și aceeași pricină, între aceleași părți, ci în litigii diferite,

cu privire la cereri formulate de reclamanți diferiți, neputând fi astfel

primite susținerile acestuia privitoare la similitudinea respectivelor cauze.

Prin urmare, chiar

dacă respectivele hotărâri au avut același obiect, acestea s-au pronunțat în

procese diferite și între persoane diferite.

Se reține astfel că prin

reglementarea cuprinsă la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. s-a urmărit crearea

unei căi de rezolvare a situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai

multe cauze și neobservându-se existența lucrului judecat, s-ar ajunge la

hotărâri potrivnice ale căror dispozitive nu se pot concilia, aceste prevederi

reprezentând un remediu procesual pentru situația nesocotirii autorității de

lucru judecat a unei hotărâri, ceea ce nu este cazul în speță.

Se mai constată că

deși cererea a fost întemeiată pe prevederile referitoare la existența unor

hotărâri potrivnice, analizate anterior, revizuentul a criticat decizia atacată

și pentru motive care țin de fondul cauzei și de analizarea probelor.

Fiind o cale

extraordinară de atac, revizuirea poate fi exercitată numai pentru motivele

limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.

Or, atare critici nu

se circumscriu motivelor de revizuire astfel cum au fost reglementate prin

lege, reprezentând nemulțumiri ale părții în raport de modalitatea de

soluționare a recursului și de administrarea probatoriului.

Prin urmare, raportând

cererea de revizuire formulată, la cerințele impuse de dispozițiile art. 322 C.

proc. civ., Înalta Curte constată că, în cauza dedusă judecății, aceste

condiții nu sunt îndeplinite.

Pentru cele ce

preced, cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de P.I.A. împotriva Deciziei nr. 115

din 13 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze

privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 martie 2015.