ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6358/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 720/2004-A din 21

iunie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Oradea s-a admis ca fondat apelul civil

declarat de apelanta reclamantă P.G.C.C., județul Satu Mare în contradictoriu

cu intimata pârâtă P.O.C., județul Satu Mare împotriva Sentinței civile nr. 196

din 23 februarie 2004 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș, pe care a

schimbat-o în totalitate în sensul că a admis acțiunea formulată de reclamanta

P.G.C.C. împotriva pârâtei P.O.C. și în consecință:

S-a dispus radierea

înscrisului de sub B3 din CF nr. XXX C. privind dreptul de proprietate al

intimatei cu privire la nr. top 4551, 7366, 7367, 7368, 7369, 7370, 2941, 2942,

911, 6553, 1792, 1793, 1794, 1795, 6562 și 914 C.

A fost obligată

partea intimată P.O.C. să plătească părții apelante P.G.C.C. suma de 7.137.500

lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

astfel, instanța de apel a reținut că înscrierea de sub B3 din CF nr. XXX C.

privind dreptul de proprietate al pârâtei intimate dobândit cu "titlu de

succesiune legală" nu este întemeiată, succesiunea fiind o instituție

specifică persoanelor fizice și nu celor juridice, iar pe de altă parte la

dosar nu s-a depus niciun act încheiat cu respectarea prevederilor art. 37 din

Decretul nr. 177 din 04 august 1998, din care să rezulte că bunurile

reclamantei intimate, trecută în ilegalitate, au trecut în proprietatea

intimatei, pentru a considera că aceasta a dobândit cu bună credință dreptul de

proprietate - art. 26 din Decretul-Lege nr. 115/1938.

Împotriva acestei

decizii a formulat la data de 03 iunie 2011 cerere de revizuire intimata P.O.C.,

solicitând admiterea cererii și schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul

de a respinge apelul declarat de P.G.C.C. împotriva Sentinței civile nr. 196

din 23 februarie 2004 pronunțată în dosar nr. 2058/2003 a Judecătoriei Negrești

Oaș.

A invocat revizuenta

că la data soluționării apelului nu a putut aduce decât dovada emisă de

Ministerul Administrației și Internelor - Agenția Națională de Cadastru și

Publicitate Imobiliară Satu Mare din 02 februarie 2000, cu nr. 137, din care

rezultă că nu le poate furniza încheierea nr. 65/1949 care a stat la baza

intabulării în CF XXX C., întrucât nu mai există.

Învederează instanței

că în data de 18 mai 2011, Episcopia Ortodoxă Română a Maramureșului și

Sătmarului, prin Adresa nr. 592/2011, le-a adus la cunoștință și le-a trimis

pentru arhivare documentele de arhivă preluate de la Episcopiile Ortodoxe

Române de la Oradea și Suceava privitoare la Parohia Ortodoxă Română C., iar

printre documentele primite a găsit acte privitoare la trecerea în 1934 - 1937

a tuturor enoriașilor P.G.C. la confesiunea ortodoxă.

Examinând cererea de

revizuire prin prisma motivelor și a probelor depuse la dosar, instanța a

reținut următoarele:

Revizuenta P.O.C.

și-a fundamentat cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 720/2004 pronunțată

de Curtea de Apel Oradea în apel, pe motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 C.

proc. civ., invocând o serie de înscrisuri noi, descoperite după pronunțarea

hotărârii atacate, deținute în arhiva Episcopiei Ortodoxe Oradea și Suceava.

Potrivit dispozițiilor

art. 322 pct. 5 C. proc. civ. se poate cere revizuirea unei hotărâri dacă, după

darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea

potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de

voința părților.

Este vorba despre

situația în care la data pronunțării hotărârii atacate instanța nu a avut în

vedere anumite înscrisuri, deoarece nu i-au putut fi înfățișate de părți din

motive independente de voința lor sau care au fost reținute de partea

potrivnică.

În speță, revizuenta

susține că la data de 18 mai 2011 a intrat în posesia unor acte noi obținute de

la Episcopia Ortodoxă Română a Maramureșului și Sătmarului, respectiv acte

privitoare la trecerea în 1934 - 1937 a tuturor enoriașilor P.G.C.C. la

confesiunea ortodoxă.

Revizuenta nu a

invocat și nici nu a dovedit existența vreunui motiv privind imposibilitatea

obiectivă de a se prevala de aceste acte la instanța de fond sau de apel, cu

atât mai mult cu cât inițierea demersului în vederea obținerii acestora s-a aflat

la latitudinea acesteia, în motivarea cererii de revizuire arătându-se că

înscrisurile noi depuse în prezenta cale de atac existau în arhiva Episcopiei

Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului de unde revizuenta le putea

solicita oricând și le putea prezenta în apărare, nefiind reținute de partea

potrivnică.

Față de cele

reținute, în baza art. 326 raportat la art. 322 pct. 5 C. proc. civ. cererea de

revizuire formulată va fi respinsă ca nefondată, iar în baza art. 274 C. proc.

civ. revizuenta a fost obligată la plata sumei de 2060 RON cheltuieli de

judecată reprezentând onorariu avocațial.

Împotriva Deciziei

civile nr. 218/A din 25 octombrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția I

civilă, a declarat recurs revizuenta P.O.C., care a susținut următoarele

motive:

S-a reținut de către

instanță că nu au invocat și nu au dovedit existența vreunui motiv privind

imposibilitatea obiectivă de a se prevala de aceste acte în 2004. Mai mult, că

nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în c.f.

XXX C. și nici că rectificarea în cartea funciară a avut la bază o hotărâre

judecătorească așa cum prevede art. 37 din Decretul nr. 177/1948.

Prin așezarea

arhivelor Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului, au apărut actele pe care

le-au depus la Curtea de Apel Oradea, odată cu cererea de revizuire.

În comuna C. abia în

1996 apar primii credincioși greco-catolici după 1934 - 1937, 1948, la

recensământul din 2002 s-au declarat 128 persoane greco catolici și 2273

ortodocși.

Analizând recursul

declarat prin prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor de recurs

invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nul,

pentru considerentele ce succed:

Potrivit art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității,

motivele de nelegalitate pe care se sprijină recursul și dezvoltarea lor, iar

potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greșită a motivelor de

recurs nu atrage nulitatea acestuia, dacă încadrarea într-unul din motivele de recurs

prevăzute de art. 304 este posibilă.

Per a contrario,

rezultă că, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea

lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de

art. 304 C. proc. civ., sancțiunea care intervine este nulitatea recursului.

A motiva recursul

înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs pentru indicarea unuia

dintre cazurile de casare sau modificare reglementate de art. 304 C. proc.

civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestora în sensul formulării unor

critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivele de recurs

invocate.

Recurenta recunoaște,

prin apărător, că a omis a indica temeiurile cererii sale de recurs, pe care le

indică cu ocazia dezbaterilor pe fond.

Având în vedere că

recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv prevăzut de art. 304

C. proc. civ., cu respectarea cerințelor referitoare la motivarea acestuia,

Înalta Curte va constata nulitatea recursului, conform art. 302 lit. c)

coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de revizuenta P.O.C. împotriva Deciziei civile nr. 218/A din 25

octombrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 octombrie 2012.

Procesat de GGC - GV