Decizia nr. 1919/2018 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă

Prin acțiunea înregistrată, la data de 5 noiembrie 2015, pe rolul Tribunalului Bistrița -Năsăud, secția I civilă, sub dosarul nr. x/2015, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să oblige pârâta să plătească reclamantei cu titlu de daune materiale și morale a sumei de 1.478.492 RON, ce provine din următoarea structură: 113.861 RON, formați din 89.233 RON contabilizați în contul 4551 (asociați conturi curente), plus 24.628 RON contabilizați în contul 462 (creditor B.), în balanța S.C.C. S.R.L. Feldru, la data la care s-a dispus insolventa - ianuarie 2005; 142.362 RON, contabilizați în contul 462 (creditor B.) în balanța S.C. D. S.R.L. Bistrița; 46.000 RON, daune ce acoperă cheltuielile ocazionate de dosarul penal 3672/2005 și daune morale ca urmare a prejudiciului adus onoarei și demnității sale, prin modificarea în sens defavorabil a percepției publice, după sentința de condamnare a ei de către Tribunalul Bistrița-Năsăud la un an de închisoare; actualizarea cu indicele de inflație (daune compensatorii) a sumei de 113.861 RON (blocată în conturile S.C. C. S.R.L. Feldru din septembrie 2004); actualizarea cu indicele de inflație (daune compensatorii) a sumei de 142.362 RON, blocată în conturile S.C. D. S.R.L. Bistrița din 28.06.2010; 1.090.224 RON, suma ce-i revine în calitatea de acționar unic avută la S.C. C. S.R.L. Feldru, după achitarea creditorilor din tabloul definitiv consolidat al creanțelor (ca urmare a punerii în valoare a expertizei din dosarul nr. x/2009 *, soluționat pe excepții în contencios administrativ fiscal); 86.045 RON, sumă ce-i revine în calitatea de acționar și administrator al S.C. D. S.R.L. Bistrița, după achitarea creditorilor din tabloul definitiv, consolidat al creanțelor (ca urmare a punerii în valoare a expertizei din dosarul x/2009), soluționat în recurs tot pe excepții; daune moratorii (la nivelul dobânzii de refinanțare BNR), pentru toate sumele ce vor fi constatate de către instanță, ca fiind prejudiciu produs persoanei sale, prin abuzul de putere și procesele-verbale de control întocmite cu rea-credință de către angajații DGRFP Cluj, ce au dus la falimentarea celor două societăți, al căror asociat a fost. Prin cererea precizatoare, depusă la dosar la data de 4 decembrie 2015, reclamanta A. a reiterat acțiunea principală, în dezvoltarea căreia a arătat că nu este afectat fondul acțiunii. În drept, au fost invocate prevederile art. 16 din Constituția României, art. 998 și 999 C. civ., art. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004, jurisprudența CEDO, ÎCCJ și a Curții Constituționale. La data de 19 noiembrie 2015, pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, lichidatorul judiciar E. SPRL a formulat cerere de intervenție în interesul falitei lor S.C. C. S.R.L. Feldru și S.C. D. S.R.L.. La data de 5 mai 2016, precizată ulterior la data de 5 iunie 2016, F. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, ca urmare a faptului că a fost administrator statutar al S.C. C. S.R.L.. Totodată, a fost împuternicită A. pentru reprezentarea intereselor sale.

Prin sentința civilă nr. 422/F/2016 din 28 septembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția I civilă a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei A. și excepția lipsei de interes a reclamantei A., excepții invocate de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud. A fost admisă în parte excepția prescrierii dreptului material la acțiune al reclamantei A., excepție invocată de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud, în ce privește cererea având obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 46.000 RON daune morale și daune ce acoperă cheltuielile ocazionate în dosarul penal nr. x/2005 și respinsă această cerere ca fiind prescris dreptul material la acțiune și respinsă excepția în ce privește restul pretențiilor. Au fost respinse ca neîntemeiate toate celelalte pretenții din acțiunea civilă formulată de reclamanta A.. Au fost respinse ca neîntemeiate atât cererea de intervenție principală formulată de intervenienta F., cât și cererea de intervenție principală formulată de lichidatorul judiciar E., în numele falitei Societatea "D." SRL Bistrița.

Împotriva sentinței civile nr. 422/F/2016 din 28 septembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția I civilă, reclamanta A. și intervenienta F. au declarat apel, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj, secția I civilă. Prin decizia nr. 246/A/2017 din 3 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A. și de intervenienta F..

Împotriva deciziei nr. 246/A/2017 din 3 mai 2017 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă au declarat recurs reclamanta A. și intervenienta F., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În motivarea recursului s-a arătat de către recurente că, în fața instanței de apel au justificat și argumentat existența prejudiciului aferent societății D. S.R.L. prin expertiza din contencios administrativ fiscal necontestată de către pârâtă, prejudiciul cert și indubitabil suferit de asociata A. ca urmare a falimentării acestei societăți fiind de 155.129 RON, fără a se lua în calcul daunele morale în valoare de 50.000 RON pentru cei 14 ani purtați prin instanțe și executări silite din patrimoniul familiei. Cu privire la prejudiciul aferent societății C., expertiza a cuantificat valoarea acestuia la suma de 1.128.128 RON, daunele morale solicitate fiind în cuantum de 46.000 RON. În final, conform calculelor recurentelor, prejudiciul personal cert și indiscutabil al asociatei A. este de 565.321 RON, alcătuită din 155.129 RON de la D. și 410.192 RON de la C., iar cel al asociatei F. este de 193.375 RON, ca asociat unic după anul 2004. Referitor la fapta ilicită, deși instanța de apel a constatat că nu există, dosarul penal relevă faptul că DGFP B.Năsăud a săvârșit fapte culpabile care au adus prejudiciu material societății și moral asociaților. Se mai invocă existența raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, în sensul că procesul-verbal de control și măsurile ce au urmat la adresa societăților al căror acționare au fost recurentele au caracter ilicit hotărât și sancționat prin desființarea lor de către decizia penală nr. 205/2008 a Curții de Apel Cluj, DRGFP B.Năsăud recunoscându-și implicit culpa prin anularea propriilor acte de control. Cu privire la vinovăție, care se regăsește sub două forme, respectiv intenția și culpa, recurentele au arătat că principiul răspunderii întemeiate pe culpă este cel instituit de art. 1357 C. civ., care prevede că obligația de reparare a culpei revine celui din a cărui greșeală a fost cauzat prejudiciul și art. 1359 C. civ., care dispune că revine și aceluia care a generat paguba prin neglijență sau imprudență. Deși instanța de apel a reținut că prejudiciul nu ar fi cert și că nu sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale, recurentele învederează că, urmare a falimentelor determinate de procesele-verbale de control din 2004, anulate în 2008, au fost pierdute trei imobile, fiind eronată constatarea instanței de apel că nu ar exista un prejudiciu cert. Considerentul reținut de instanța anterioară potrivit căruia încheierea unor procese-verbale de constatare a unor obligații bugetare în sarcina unei societăți comerciale nu îmbracă forma juridică a unei fapte culpabile și că nu poate avea o astfel de natură juridică este contrazis de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Recurentele au solicitat instanței de recurs constatarea încălcării și aplicării greșite a normelor de drept material, ca urmare a întrunirii elementelor răspunderii civile delictuale.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița Năsăud în numele Direcției Regionale a Finațelor Publice Cluj-Napoca a solicitat în principal constatarea nulității motivelor de recurs întrucât acestea nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei recurate ca fiind temeinică și legală, în apărare intimata-pârâtă expunând situația de fapt a litigiului.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ. Prin încheierea din camera de consiliu din 20 februarie 2018, a fost analizat raportul întocmit în cauză și s-a dispus comunicarea acestuia potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Cererea de ajutor public judiciar formulată de petenta F. a fost respinsă, prin încheierea din 7 noiembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, rămasă definitivă, ca urmare a respingerii căii de atac a reexaminării, prin încheierea de ședință din 17 ianuarie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă. Totodată, cererea de ajutor public judiciar formulată de petenta A. a fost admisă, fiind dispusă eșalonarea plății taxei judiciare de timbru în sumă de 4.629 RON, în 24 de rate egale. La dosar, s-au depus puncte de vedere la raport de către recurentele-reclamanta A. și intervenienta F. și de intimata-pârâtă Administrația Judiciară a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud. Ulterior, s-a acordat termen de judecată la data de 15 mai 2018 pentru admisibilitatea în principiu a recursului. Prin încheierea din 15 mai 2018, s-a constatat că cererea de recurs declarată de reclamanta A. îndeplinește condițiile de admisibilitate, fiind stabilit termen pentru judecarea recursului acesteia, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. Privitor la recursul intervenientei F., din oficiu, a fost invocată excepția netimbrării căii de atac exercitate.

Înalta Curte a luat în examinare excepția netimbrării recursului intervenientei F., în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (2) C. proc. civ., reținând următoarele: În cauză, cum recurenta-intervenientă F. nu a timbrat anticipat recursul, acesteia i s-a comunicat obligația de plată a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 2.486,25 RON, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, obligație asupra căreia nu s-a conformat. Or, prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată. În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiași articol stabilește că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părții i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării. Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată, potrivit dispozițiilor art. 494 raportat la art. 470 alin. (3) C. proc. civ. Constatând că recursul nu a fost timbrat, că recurenta-intervenientă F. nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din actul de procedură ce i-a fost comunicat la data de 13 iulie 2017, obligație asupra căreia nu s-a conformat nici pentru termenul de judecată din 15 mai 2018, Înalta Curte urmează a da eficiență dispozițiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ. și să dispună anularea, ca netimbrat, a recursului declarat de F. împotriva deciziei civile nr. 246/A din 3 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.