ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.01.2018

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 161/2018

HOTĂRÂRE
25.01.2018
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 161/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2018

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând să se dispună:

Prin sentința nr. 1351/14.10.2016 Tribunalul Vâlcea a admis cererea și a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare intitulat "chitanță", întocmit la data de 07.10.2008, cu repunerea părților în situația anterioară încheierii antecontractului, în sensul obligării pârâtului la restituirea către reclamant a imobilului și a obligării reclamantului la restituirea către pârât a avansului în cuantum de 20.000 EURO. Totodată, a fost obligat pârâtul la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum total de 21.600 RON, din care suma de 11.600 RON reprezintă taxă judiciară de timbru iar suma de 10.000 RON reprezintă onorariul avocațial.

La data de 17.11.2016, pârâtul B. a formulat apel împotriva sentinței nr. 1351/14.10.2016, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Pitești, secția I Civilă prin decizia civilă nr. 1464/2017 din 10 mai 2017 a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâtul B. și apelul incident formulat de reclamantul A., împotriva sentinței civile nr. 1351 din 14 octombrie 2016, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2015.

Împotriva deciziei civile nr. 1464/2017 din 10 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I Civilă a declarat recurs pârâtul B. dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriul înregistrat la 17.07.2017 la Curtea de Apel Pitești.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În temeiul acestor dispoziții legale, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurată și trimiterea cauzei spre rejudecare.

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, în sensul că recursul este inadmisibil.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 14 decembrie 2017, comunicarea acestuia părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată ca este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care instanța de apel a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul B. împotriva sentinței civile nr. 1351 din 14 octombrie 2016 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, pe care a menținut-o.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri prevăzute de lege.

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac - și cele pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

Art. 98 alin. (1) și (2) din același cod stabilește că determinarea competenței materiale, în cazul cererilor evaluabile în bani, se face în funcție de valoarea obiectului principal de cerere, pentru stabilirea valorii neavându-se în vedere accesoriile pretenției principale, precum dobânzile, penalitățile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenței, și nici prestațiile periodice ajunse la scadență în cursul judecății.

Prețuirea valorii obiectului se face, potrivit art. 194 lit. c) din C. proc. civ. de către reclamant, prin cererea de chemare în judecată.

În cauza de față se constată că, cererea de chemare în judecată este evaluabilă în bani, având ca obiect rezoluțiunea promisiunii de vânzare-cumpărare denumită Chitanța, încheiată la data de 07.10.2008 pentru neexecutarea de către pârât a obligației de plată integrală a prețului pentru imobilul situat în Rm. Vâlcea, str. x constând în casă P+M, cu număr cadastral x și teren aferent în suprafață de 821 mp, cu număr cadastral x, ambele înscrise în cartea funciară nr. x a municipiului Rm. Vâlcea și repunerea în situația anterioară prin obligarea pârâtului să-i fie restituit reclamantului imobilul situat în Rm. Vâlcea, str. x constând în casă cu parte și mansardă, cu număr cadastral x și teren aferent în suprafață de 821 mp, cu număr cadastral x, ambele înscrise în cartea funciară nr. x a municipiului Rm. Vâlcea.

Înalta Curte constată că prin antecontractul sub semnătură privată intitulat chitanță întocmit la data de 07.10.2008, reclamantul C. vinde pârâtului B. imobilul dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare autetificat sub nr. x/19.09.2007, în antecontract prețul imobilului fiind stabilit la suma de 180.000 Euro.

La data introducerii acțiunii, 26.10.2015, valoarea de 180.000 Euro reprezenta 798.174 RON.

Potrivit art. VIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv ".

Termenul prevăzut de textul legal sus menționat a fost prorogat prin O.U.G. nr. 95/2016 până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

Având în vedere dispozițiile legale sus evocate, Înalta Curte constată că valoarea pretențiilor solicitate prin acțiune este inferioară pragului de 1.000.000 RON, menționat de art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel încât decizia pronunțată de Curtea de Apel Pitești nu este supusă controlului de legalitate prevăzut în calea extraordinară a recursului.

Așa fiind, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care urmează ca recursul declarat de recurentul - pârât B. împotriva deciziei civile nr. 1464/2017 din 10 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, să fie respins ca inadmisibil.

Înalta Curte, constatând că sunt îndeplinite cerințele art. 1063 alin. (4) C. proc. civ., întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție prin încheierea de la 7 decembrie 2017 a respins cererea formulată de petentul B. privind suspendarea executării silite a sentinței civile nr. 1351 din 14 octombrie 2016 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I Civilă, definitivă prin decizia civilă nr. 1464/2017 din 10 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I Civilă, în dosarul nr. x/2015, urmează să admită din oficiu cererea și să dispună restituirea cauțiunii achitată de către petentul B. în cuantum de 1.000 RON.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul - pârât B. în contradictoriu cu reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1464/2017 din 10 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Dispune restituirea cauțiunii în cuantum de 1000 RON consemnată de către recurentul B. la D. SUCURSALA RÂMNICU VÂLCEA cu recipisa de consemnare nr. x din 09.11.2017.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2018.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2021-02-18
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 383/2021
te și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că re
ÎCCJ 2019-06-13
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1311/2019
Ședința publică din data de 13 iunie 2019 Asupra cererii de recurs de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Olt sub nr. x/26.10.2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. prin
ÎCCJ 2024-01-23
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 87/2024
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2024 Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secția Civilă la dat
ÎCCJ 2025-01-21
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 145/2025
Asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1.Obiectul cererii de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată la data 14.12.2021 pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. x/118/2021, reclamanții A și B, în contra
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, decizie (scj.ro #153052)
pierdută este într-atât de importantă, încât, în lipsa ei, vânzarea-cumpărarea nu s-ar fi încheiat. Astfel, dacă ponderea pe care terenul pierdut o are în ansamblul celor transmise prin contractul de vânzare-cumpărare nu justifică rezoluțiu
Sursă