ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 154/2018
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 154/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2018
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 13.05.2016 și înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna sub nr. x/2016, reclamanții A., B., C., D. și E. au chemat în judecată pe pârâta S.C. F. S.A. și intervenientul G. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei S.C. F. S.A. la plata de daune morale și materiale după cum urmează:
- 1.000.000 RON daune morale pentru A., soția persoanei decedate
- 1.000.000 RON daune morale și 1/4 din salariul mediu pe economie de la data producerii accidentului până la împlinirea vârstei de 18 ani pentru B., fiul persoanei decedate
- 500.000 RON daune morale și 2.000 RON daune materiale pentru C., mama persoanei decedate
- 300.000 RON daune morale și 652 RON daune materiale pentru D., fratele persoanei decedate
- 300.000 RON daune morale pentru E., fratele persoanei decedate.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1381,1391 C. civ., art. 49, 50 și 54 din Legea nr. 136/1995.
La data de 14.09.2016, reclamanții și-au modificat cererea de chemare în judecată solicitând citarea în calitate de pârât a Fondului de Garantare a Asiguraților.
În acest sens, reclamanții au micșorat cuantumul sumelor solicitate cu titlu de daune după cum urmează:
- 450.000 RON daune morale pentru A., soția persoanei decedate
- 437.812,5 RON daune morale și 1/4 din salariul mediu pe economie de la data producerii accidentului până la împlinirea vârstei de 18 ani pentru B., fiul persoanei decedate
- 448.000 RON daune morale și 2.000 RON daune materiale pentru C., mama persoanei decedate
- 300.000 RON daune morale și 652 RON daune materiale pentru D., fratele persoanei decedate
- 300.000 RON daune morale pentru E., fratele persoanei decedate.
Prin sentința civilă nr. 167/23.02.2017 Tribunalul Covasna a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraților invocată de acesta prin întâmpinare; a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată și ulterior precizată de reclamanții A., B., C., D. și E. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților cu sediul în București și, în consecință a obligat pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților la plata următoarelor sume:
- către reclamanta A. suma de 200.000 RON cu titlu de daune morale
- către reclamantul B. suma de 200.000 RON cu titlu de daune morale și suma de 12.187,50 RON cu titlu de daune materiale
- către reclamanta C. suma de 200.000 RON cu titlu de daune morale și suma de 2.000 RON cu titlu de daune materiale
- către reclamantul D. suma de 70.000 RON cu titlu de daune morale și suma de 652 RON cu titlu de daune materiale
- către reclamantul E. suma de 70.000 RON cu titlu de daune morale
A respins acțiunea formulată de către reclamanți în contradictoriu cu pârâta S.C. F. S.A. .
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Fondului de Garantare a Asiguraților prin care a solicitat schimbarea în sensul respingerii acțiunii.
Curtea de Apel Brașov, secția Civilă prin decizia civilă nr. 1040/Ap din 08 iunie 2017 a respins apelul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 167/23 februarie 2017 pronunțate de Tribunalul Covasna, pe care a păstrat-o.
Împotriva deciziei civile nr. 1040/Ap din 08 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriul înregistrat la 06.07.2017 la Curtea de Apel Brașov.
Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ.
În temeiul acestor dispoziții legale, recurenta a solicitat admiterea recursului, decizia recurată fiind nelegală și netemeinică, cuprinzând motive contradictorii, fiind pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material prin interpretarea eronată a normelor legale.
În consecință, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurată și trimiterea cauzei spre rejudecare.
A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, în sensul că recursul este inadmisibil.
Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 22 noiembrie 2017, comunicarea acestuia părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată ca este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care instanța de apel a respins apelul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 167/23 februarie 2017 pronunțate de Tribunalul Covasna, pe care a menținut-o.
Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri prevăzute de lege.
În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac - și cele pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.
În cauza de față se constată că, cererea de chemare în judecată este evaluabilă în bani, fiind formulată de mai mulți reclamanți, având mai multe capete principale de cerere, prin care s-a solicitat obligarea pârâților la plata următoarelor sume:
- 1.000.000 RON daune morale pentru A., soția persoanei decedate
- 1.000.000 RON daune morale și 1/4 din salariul mediu pe economie de la data producerii accidentului până la împlinirea vârstei de 18 ani pentru B., fiul persoanei decedate
- 500.000 RON daune morale și 2.000 RON daune materiale pentru C., mama persoanei decedate
- 300.000 RON daune morale și 652 RON daune materiale pentru D., fratele persoanei decedate
- 300.000 RON daune morale pentru E., fratele persoanei decedate.
Potrivit art. VIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv ".
Termenul prevăzut de textul legal sus menționat a fost prorogat prin O.U.G. nr. 95/2016 până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.
Potrivit art. 98 C. proc. civ. "(1)Competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere. (2) Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenției principale, precum dobânzile, penalitățile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenței, și nici prestațiile periodice ajunse la scadență în cursul judecății".
Potrivit prevederilor art. 99 alin. (2) C. proc. civ. dacă prin cererea de chemare în judecată au fost formulate mai multe capete principale de cerere care fie sunt întemeiate pe aceeași cauză, fie sunt întemeiate pe cauze diferite, dar între care există o strânsă legătură, instanța competentă să le soluționeze pe toate se determină ținându-se cont de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
În ceea ce privește precizarea acțiunii formulată de reclamanți prin care au micșorat cuantumul pretențiilor formulate, Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 106 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căreia instanța legal investită potrivit dispozițiilor privitoare la competență după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior investirii, intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect.
Având în vedere dispozițiile legale sus evocate, Înalta Curte constată că valoarea pretențiilor solicitate prin acțiune este inferioară pragului de 1.000.000 RON, menționat de art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel încât decizia pronunțată de Curtea de Apel Brașov nu este supusă controlului de legalitate prevăzut în calea extraordinară a recursului.
Deși pretențiile sunt întemeiate pe aceeași cauză, nu se cumulează cuantumul acestora, art. 99 alin. (2) C. proc. civ. făcând trimitere la acea pretenție care atrage competența instanței mai mare în grad, deci pretenția formulată printr-un singur capăt principal de cerere.
Așa fiind, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.
În ceea ce privește Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 582 partea I, din data de 20 iulie 2017, Înalta Curte constată următoarele:
Față de data pronunțării deciziei recurate, respectiv 8 iunie 2017, prezentul recurs nu intră sub incidența modificărilor generate de decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, potrivit căreia " Curtea constată că, efect al constatării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condițiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013."
Așa fiind, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care urmează ca recursul declarat de recurentul-pârât FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR împotriva deciziei civile nr. 1040/Ap din 08 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă să fie respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR împotriva deciziei civile nr. 1040/Ap din 08 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți A., B., C., D. și E., intimata-pârâtă S.C. F. S.A. și intimatul-intervenient G..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2018.