ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1422/2018

Ședința publică din data de 25 aprilie 2018

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 1589 din 26 octombrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 2122 din 22 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă. S-a constatat că recursul incident declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva aceleiași decizii a rămas fără efect.

Contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei mai sus menționate, invocând ca temei de drept art. 503 și urm. din C. proc. civ.

În motivarea cererii, contestatorul a arătat, în esență, că inadmisibilitatea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 2122 din 22 decembrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, a fost stabilită pornindu-se de la valoarea obiectului acțiunii, astfel cum aceasta a fost reliefată la dosarul instanței de fond.

În condițiile în care suma respectivă a fost calculată de reclamant pentru intervalul 15.05.2007 - 25.12.2015, eroarea materială s-a produs prin stabilirea incorectă a valorii obiectului acțiunii.

În contextul recursului, urmare a invocării de către intimata-pârâtă a excepției inadmisibilității respectivei căi de atac, recurentul a prezentat, prin răspunsul la întâmpinare, o evaluare a obiectului acțiunii, arătând că valoarea acestuia este de 1.627.255 RON. Această sumă a fost determinată prin raportare la întreaga perioadă de derulare a contractului de credit nr. x din 15.05.2007, ce constituie obiectul acțiunii.

A anexat răspunsului la întâmpinare și modalitatea detaliată de calcul, care ar fi fost necesar să fie avută în vedere la analiza admisibilității recursului, prin prisma valorii obiectului acțiunii.

Ignorarea de către completul de filtru a acestui aspect a condus la producerea erorii materiale în privința stabilirii admisibilității recursului, o dovadă concludentă în acest sens fiind reprezentată de lipsa oricărei referiri, în considerentele deciziei nr. 1589/2017, la modul de calcul prezentat de acesta. Mai mult decât atât, în decizia respectivă lipsește orice mențiune cu privire la faptul că recurentul a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de intimata B. S.A.

Pe de altă parte, eroarea materială a completului de filtru rezidă și în ignorarea aspectului că, la momentul pronunțării deciziei nr. 1598/2017, respectiv la data de 26.10.2017, sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., fusese declarată neconstituțională prin decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017.

Concret, eroarea materială produsă este reprezentată de faptul că pronunțarea deciziei nr. 1598/2017 s-a făcut prin aplicarea unui text de lege care, la momentul respectiv, nu mai producea efecte juridice. În acest sens, art. 147 alin. (1) din Constituția României stabilește, în privința legilor și ordonanțelor în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, că acestea "își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept".

Această eroare nu poate fi acoperită prin raționamentul expus în considerentele deciziei nr. 1598/2017, întemeiat pe dispozițiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., care prevăd:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Prin întâmpinarea formulată, intimata S.C. B. S.A. a solicitat respingerea contestației în anulare, în principal ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.

Examinând contestația în anulare în raport de excepția inadmisibilității, a cărei analiză este prioritară în respectarea dispozițiilor art. 248 alin. (1) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite excepția, pentru următoarele considerente:

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare și nesuspensivă de executare, prin care se cere instanței ce a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și condițiile prevăzute de lege, să își anuleze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.

Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

Potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:

Este necesar a se preciza că decizia nr. 1589 din 26 octombrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, prin care s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 2122 din 22 decembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă și s-a constatat că recursul incident declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva aceleiași decizii a rămas fără efect, a fost dată cu respectarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. potrivit cărora:

"În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac".

Așa fiind, câtă vreme instanța de recurs a constatat și a reținut în mod expres în considerentele hotărârii inadmisibilitatea recursului declarat cu nerespectarea prevederilor art. 457 C. proc. civ., promovarea unei contestații în anulare raportat la dispozițiile art. 503 alin. (1) și (2) C. proc. civ. nu-și găsește justificarea legală.

Excepția inadmisibilității căii de atac este prioritară oricăror cereri sau motive de casare, întrucât, pentru a da eficienta principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Prin promovarea contestației în anulare, contestatorul tinde în realitate să se treacă peste inadmisibilitatea constatată ca urmare a neîndeplinirii cerințelor legale de promovare și de susținere a căii de atac a recursului, ceea ce nu este permis, având în vedere rațiunile anterior expuse.

Prin art. 129 din Constituția României, cu referire la art. 126 din legea fundamentală, a fost statuat principiul potrivit căruia părțile interesate pot apela la protecția judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparțial de către instanțele competente, legiuitorul impunând în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procedurale în condițiile legii.

Totodată, aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.

Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1589 din 26 octombrie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, ca inadmisibilă.

Raportat la dispozițiile art. 453 alin. (1) din noul C. proc. civ., va obliga contestatorul A. la plata sumei de 4.474,87 RON către intimata B. S.A., cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1589 din 26 octombrie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, ca inadmisibilă.

Obligă contestatorul A. la plata sumei de 4.474,87 RON către intimata B. S.A., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 aprilie 2018.