ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 616/2017

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, sub nr. x/2013, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. să se dispună constatarea existenței dreptului de proprietate asupra unui număr de 32.874 acțiuni deținute de reclamant la S.C. B. S.A..

Prin sentința nr. 201 din 25 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Galați, secția a II-a civilă s-a respins acțiunea în constatarea existenței dreptului de proprietate asupra unui număr de 32.874 acțiuni formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. Galați. A fost admisă excepția lipsei interesului reclamantului A. pentru promovarea capătului 2 de cerere. A fost respinsă acțiunea în constatarea nulității cesiunii de acțiuni formulată de reclamantul A.. A fost respinsă cererea de intervenție accesorie formulată de S.C. C. S.A. Galați și S.C. C. S.A. Brăila în favoarea reclamantului A. ca nefondată. Prin încheierea din 10 septembrie 2015 a Tribunalului Galați a fost admisă cererea formulată de S.C. B. S.A. Galați privind completarea dispozitivului sentinței nr. 201 din 25 iunie 2015 a Tribunalului Galați și s-a dispus completarea dispozitivului cu obligarea reclamantului A. către pârâta S.C. B. S.A. Galați la plata sumei de 4.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 317/A din 21 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către reclamantul A. și intervenientele S.C. C. S.A. Galați și S.C. C. S.A. Brăila împotriva sentinței civile nr. 201 din 25 iunie 2015 a Tribunalului Galați. Totodată, apelanții au fost obligați la plata sumei de 4.500 RON către intimata S.C. B. S.A..

Împotriva deciziei nr. 317/A din 21 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, reclamantul A. a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1), pct. 6, 7 și 8 C. proc. civ., prin care s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul - reclamant A. a arătat că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii, străine de natura cauzei, întrucât în realitate instanța de apel nu s-a pronunțat și nu a analizat existența sau inexistența dreptului său de acționar. Instanța nu s-a raportat la dreptul de acționar al cedentei ci la drepturile accesorii ce decurg din acest drept, respectiv la cele de emitere și repartizare de acțiuni, apreciind instanța că nefiind emise și repartizate acțiunile pentru S.C. D. S.A. Galați atunci A. nu avea ce transmite. Recurentul - reclamant A. a mai arătat că există două hotărâri definitive potrivnice, respectiv hotărârea ce face obiectul prezentului recurs și decizia civilă nr. 384/R din 10 octombrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Galați, în dosarul nr. x/2001, prin care cedentului S.C. D. S.R.L. i-a fost recunoscut dreptul de acționar la S.C. B. S.A. Galați, născut prin contractul de asociere nr. x/1995. S-a mai susținut de către recurentul - reclamant A. faptul că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material. Astfel, a fost neglijată puterea dreptului de proprietate asupra acțiunilor, care este un drept imprescriptibil, absolut, cu obligația generală a celorlalți de respectare a acestui drept. Eronat au reținut instanțele faptul că S.C. D. S.R.L. avea de ales, ori să fie acționar ori să solicite banii investiți în acțiuni. De altfel, în mod clar prin decizia civilă nr. 384/R/2001 a Curții de Apel Galați a fost respinsă solicitarea de restituire a împrumutului, reținându-se calitatea de acționar a societății, calitate pe care din acel moment S.C. D. S.R.L. a îmbrățișat-o, comportându-se ca atare. Prin contrazicerea unei situații deja stabilite încă din anul 2001, printr-o hotărâre judecătorească, instanțele anterioare au încălcat atât normele interne cât și cele comunitare, fiind de natură a prejudicia părțile care au fost de bună - credință. În final, s-a mai susținut că instanța de apel a nesocotit prevederile legale în materie, aplicabile cesiunii acțiunilor sau transmiterea legală a unui drept, nesocotire ce a dus la soluționarea eronată a cauzei, hotărâre ce încalcă dreptul de proprietate.

Prin încheierea din camera de consiliu din 8 noiembrie 2016, a fost încuviințat, în unanimitate, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata S.C. B. S.A. a invocat excepția inadmisibilității recursului, întrucât decizia atacată de reclamantul A. nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind aplicabile prevederile art. XVIII din Legea nr. 2/2013. Totodată, intimata S.C. B. S.A. a solicitat cheltuieli de judecată în cuantum de 4.000 RON, conform înscrisurilor doveditoare.

La data de 7 decembrie 2016, recurentul-reclamant A. a depus la dosar punct de vedere la raport, prin care a învederat instanței faptul că decizia atacată este supusă recursului întrucât valoarea obiectului cauzei depășește pragul prevăzut de art. 483 alin. (2) C. proc. civ. și art. XVIII din Legea nr. 2/2013. Sub acest aspect, s-a arătat că valoarea acțiunilor a fost actualizată la data de 31 august 2013, la suma de 1.051.968 RON, depășind cu 5,2 % pragul de 1.000.000 RON.

La data de 25 decembrie 2016, intimata S.C. B. S.A. a depus la dosar un punct de vedere la raport reiterând excepția inadmisibilității recursului.

Înalta Curte a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ., reținând următoarele: Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal. Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, dar și în art. 457 C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai în apelului. Conform prevederilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 1 ianuarie 2017 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. În cauză, în raport cu prevederile art. 98 și art. 106 C. proc. civ. și actele de la dosar, se constată că valoarea obiectului litigiului stabilită de reclamant la data introducerii cererii de chemare în judecată este reprezentată de valoarea acțiunilor a căror constatare a existenței dreptului asupra acestora s-a solicitat, respectiv suma de 82.185 RON, potrivit celor trei contracte de cesiune încheiate între S.C. C. S.A. Brăila și A. la data de 31 octombrie 2004. Momentul care interesează în stabilirea valorii obiectului cererii este acela al sesizării instanței. Conform art. 98 C. proc. civ., valoarea obiectului pricinii în primă instanță a avut în vedere valoarea prețului cesiunii, fără includerea valorii determinate prin actualizarea cu indicele de inflație, iar părțile nu au contestat această modalitate de determinare a valorii obiectului litigiului, conform art. 98 (3) C. proc. civ.. Totodată, modificarea cuantumului valorii acțiunilor la suma de 1.051.968 RON, la data de 31 august 2013, deci ulterior învestirii instanței, nu deschide calea de atac a recursului, cum greșit susține recurentul, fiind incidente dispozițiile art. 106 C. proc. civ. Prin urmare, decizia împotriva căreia a fost exercitată prezenta cale de atac, fiind definitivă, nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, și față de cele mai sus expuse, în baza prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil. În baza dispozițiilor art. 453 C. proc. civ., recurentul-reclamant A. va fi obligat către intimata-pârâtă S.C. B. S.A. să achite suma de 4.000 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanței din data de 5 iunie 2016, Seria x nr. x, aflată la dosar.