ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 754/2017

Deliberând asupra cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 18 septembrie 2015 pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecata pârâții S.C. B. S.R.L., C., D. și S.C. E. S.R.L., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța în cauza să se declare inopozabilitatea față de reclamantă a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/18.03.2014 la Societatea Profesionala Notariala F. din Reșița, având ca obiect imobilul înscris în CF x Reșița, sub A1.1- A 1.6 și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/8.04.2014 la Societatea Profesionala Notariala F. din Reșița, având ca obiect imobilul înscris în CF x Reșița sub A 1; s-a solicitat și obligarea pârâților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecata.

Prin întâmpinările depuse la dosar, intimații-pârâți S.C. B. S.R.L., C., D. și S.C. E. S.R.L. au invocat excepția insuficientei timbrări a acțiunii, susținând că valoarea totală a bunurilor imobile ce fac obiectul cererii de chemare în judecată este dată de suma valorii celor două contracte, respectiv 287.844,85 RON.

Prin sentința civilă nr. 1279 din 7 decembrie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Caraș-Severin a respins ca prescrisă acțiunea revocatorie formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva pârâților S.C. B. S.R.L., S.C. E. S.R.L. C. și D..

Tototdată, a respins excepția netimbrării invocată de către pârâți prin întâmpinare.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat apel, care a fost soluționat prin decizia civilă nr. 465 din 1 iunie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în sensul admiterii apelului, cu consecința anulării hotărârii apelate și trimiterii cauzei spre rejudecare Tribunalului Caraș-Severin.

La data de 26 iulie 2016, recurenții-pârâți C. și D. au formulat recurs împotriva deciziei evocate anterior, acesta fiind întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cuprinsul acestuia, recurenții-pârâți au solicitat admiterea căii extraordinare de atac astfel cum a fost formulată, casarea deciziei atacate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare Curții de Apel Timișoara.

Recurenții-pârâți au susținut că, în mod greșit, instanța de apel a reținut că termenul de prescripție al acțiunii revocatorii față de societatea reclamantă a început să curgă abia la momentul când a luat cunoștință despre suspendarea activității societății B. S.R.L., respectiv la data de 4 februarie 2015.

Se mai arată că, prin notarea în cartea funciară a celor două contracte de vânzare-cumpărare ce formează obiectul litigiului, acestea nu au fost acte ascunse, devenind astfel opozabile erga omnes, deci și pentru reclamantă. În opinia recurenților, acesta este momentul de la care împotriva reclamantei a început să curgă termenul de prescripție de un an în vederea promovării acțiunii revocatorii.

În consecință, recurenții susțin că interpretarea dată de instanța de apel este greșită cu privire la momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție de un an în cazul acțiunii revocatorii, raportat la data înscrierii în cartea funciară a vânzărilor a căror inopozabilitate se solicită prin cererea introductivă și data suspendării activității societății. Se mai arată că, în speță, prin decizia pronunțată se aduce o gravă atingere regimului juridic al publicității imobiliare, regim juridic care prin argumentele instanței reținute în hotărârea recurată devine practic inoperabil, iar cartea funciară nu mai are rolul erga omnes consfințit în acest sens de către legiuitor.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, în raport cu valoarea obiectului litigiului, respectiv a acțiunii revocatorii, reprezentat de imobile a căror valoare totală este de 287.844,85 RON, astfel cum au indicat pârâții prin întâmpinarea depusă în apel. În plus, s-a arătat că imobilul construcție a fost înstrăinat la prețul de 141.300 RON, iar terenul la prețul de 146.544,85 RON. În consecință, s-a susținut că obiectul litigiului este evaluabil în bani, iar valoarea acestuia, astfel cum s-a arătat anterior este inferioară pragului prevăzut de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., motiv pentru care s-a solicitat admiterea excepției inadmisibilității recursului. Pe fondul cauzei, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului.

Totodată, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a solicitat cheltuieli de judecată în cuantum de 2.672,04 RON, depunând la dosar dovezi în acest sens .

Recurenții-pârâți au formulat răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat respingerea excepției inadmisibilității recursului, susținând că aceasta este neîntemeiată. Pe fondul cauzei, recurenții au solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este inadmisibil, prin raportare la valoarea litigiului.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 14 februarie 2017 a Înaltei Curți, a fost încuviințat, în unanimitate, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La data de 3 martie 2017 recurenții-pârâți C. și D. au depus la dosar punct de vedere asupra raportului, prin care au susținut că recursul este admisibil în principiu, solicitând în consecință admiterea acestuia astfel cum a fost formulat.

În continuare, analizând recursul declarat de recurenții-pârâți C. și D., prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte îl va respinge ca inadmisibil pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs are ca obiect decizia civilă nr. 465 din 1 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, prin care instanța de apel a admis apelul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L., în sensul anulării hotărârii apelate și trimiterii cauzei spre rejudecare Tribunalului Caraș-Severin.

Cererea de chemare în judecată a vizat inopozabilitatea față de reclamantă a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/18.03.2014, prețul imobilului stabilit de părți în contract fiind de 141.300 RON și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/8.04.2014, prețul imobilului din contract fiind de 146.544,85 RON.

Recursul este o cale extraordinară de atac și poate fi exercitat numai în cazurile prevăzute de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., respectiv pot fi atacate cu recurs numai hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În cauză, decizia atacată nu este susceptibilă de reformare pe calea exercitării recursului, având în vedere următoarele considerente:

Art. XVIII din Legea nr. 2/2013 prevede că: "(1) dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019.

(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș Severin la data de 18 septembrie 2015.

În speță, din analiza obiectului cererii rezultă că instanța a fost învestită cu o acțiune în declararea inopozabilității contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/18.03.2014 și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/8.04.2014, acțiunea fiind evaluabilă în bani, după criteriile stabilite la art. 101 C. proc. civ., valoarea obiectului acțiunii fiind de 287.844,85 RON, aceasta situându-se astfel sub limita valorii prag de 1.000.000 RON prevăzută de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Conform art. 457 C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 129 din Constituția României, părțile interesate pot exercita căile de atac, în condițiile legii procesuale.

Corespunzător acestor prevederi, legea procesual civilă stabilește hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de reformare sau retractare.

Prin urmare, admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de legea procesuală.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâții D. și C..

În temeiul dispozițiilor art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a obliga recurenții-pârâți D. și C. la plata către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a sumei de 2672,04 RON reprezentând cheltuieli de judecată, dovedite cu factura nr. x din 21 septembrie 2016 și extrasul de cont emis de G. care atestă plata facturii, aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâții D. și C. împotriva deciziei civile nr. 465 din 1 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Obligă recurenții-pârâți D. și C. să achite intimatei-reclamante S.C. A. S.R.L. suma de 2672,04 RON cheltuieli de judecată.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 mai 2017.