ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1288/2018

Ședința publică din data de 19 aprilie 2018

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtului B. să-i achite suma care i se cuvine de pe urma asocierii in participațiune incheiată pentru realizarea blocului de locuințe din localitatea Florești, str. x jud. Cluj, inscris in CF col. 50063-C1 Floresti, corespunzator aportului sau in cadrul asocierii in participațiune in suma de 240.000 euro.

Prin actiunea înregistrată sub nr. x/2015 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca si conexată la prezentul dosar prin incheierea civilă nr. 8608/24.09.2015, tribunalul a retinut că motivele de fapt si de drept sunt identice, valoarea obiectului cererii fiind diferită. În cadrul acestui dosar reclamanta a pretins suma de 70.000 RON cu titlu de profit de pe urma asocierii in participațiune incheiată cu B. pentru realizarea blocului de locuințe din localitatea Florești, str. x jud. Cluj, inscris in CF col. nr. 50063/C1 Floresti.

Prin sentința civilă nr. 783/2016 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr. x/2014, a fost admisă in parte cererea de chemare în judecata formulată de reclamanta A. in contradictoriu cu pârâtul B. si inregistrată in dosarul nr. x/2014 si in consecință, a fost obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 628.232,02 RON reprezentând suma care i se cuvine reclamantei de pe urma asocierii in participatiune corespunzătoare aportului său stabilit la suma de 457.800 RON echivalentul sumei de 140.000 euro la data de 21.08.2007.

A fost respinsă ca neintemeiată cererea de chemare in judecată formulată de reclamanta A. in contradictoriu cu pârâtul B. si inregistrată in dosarul nr. x/2015 având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 70.000 RON cu titlu de profit de pe urma asocierii in participatiune.

Au fost compensate partial cheltuielile de judecată efectuate in dosarul nr. x/2014 si obligat pârâtul să achite in favoarea reclamantei suma de 10687 RON reprezentand: 9887 RON parte din taxa de timbru achitată si 800 RON parte din onorariul expertului.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel B. și A..

Curtea de Apel Cluj, secția a II-a Civilă prin decizia civilă nr. 351/2017 din 12 iunie 2017 a respins apelul declarat de B. împotriva sentinței civile nr. 783 din 24.03.2016 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr. x/2014.

A admis în parte apelul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 783 din 24.03.2016 pronunțată de Tribunalul Specializat în dosar nr. x/2014 pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:

A admis acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B. și, în consecință:

A obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 340.616 euro în echivalent în RON la data plății, reprezentând suma care i se cuvine reclamantei de pe urma asocierii în participațiune corespunzătoare aportului său stabilit la suma de 240.000 euro.

A schimbat încheierea civilă nr. 8608/2015 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. x/2015 în sensul că a admis excepția litispendenței între acțiunea din dosarul nr. x/2015 și acțiunea care face obiectul dosarului nr. x/2015

A respins petitul având ca obiect înlăturarea unor considerente din cuprinsul sentinței atacate.

A obligat pe intimatul apelant B. să plătească apelantei A. suma de 1650 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariul expertului achitate în această etapă procesuală.

Împotriva deciziei civile nr. 351/2017 din 12 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a Civilă a declarat recurs recurentul-pârât B. dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriul înregistrat la 10.08.2017 la Curtea de Apel Cluj.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

În temeiul acestor dispoziții legale, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

O primă critică adusă deciziei recurată se referă la încălcarea regulilor de procedură de către instanța de apel, respectiv a dispozițiilor art. 244 C. proc. civ.

Recurentul a solicitat în conformitate cu aceste dispoziții instanței de apel stabilirea unui termen în vederea dezbaterii fondului în ședința publică, însă instanța a acordat cuvântul în dezbaterea apelului.

Dispozițiile nerespectate de către instanța de apel reprezintă o garanție procesuală oferită de art. 6 din Convenția privind Drepturile Omului, care privesc asigurarea contradictorialității și a dreptului la apărare.

În consecință, hotărârea recurată este lovită de nulitate fiind dată cu nerespectarea normelor imperative ale art. 244 C. proc. civ.

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, recurentul arată că în mod nelegal a respins instanța această excepție, hotărârea nu cuprinde motivele pe acre se sprijină și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Recurentul arată că raportul juridic dintre reclamantă și pârât s-a născut la data de 21 august 2007 când a primit suma de 140.000 Euro, moment la care s-a încheiat și convenția de asociere în participațiune, aspecte reținute cu putere de lucru judecat prin hotărârile pronunțate anterior.

Prin această convenție nu s-a stabilit niciun termen de executare, situație în care instanța de apel trebuia să aplice dispozițiile art. 7 din Decretul nr. 167/1958, din acest punct de vedere hotărârea fiind nelegală, excepția prescripției fiind întemeiată, iar acțiunea trebuia respinsă ca prescrisă.

Instanța de apel trebuia să stabilească momentul nașterii dreptului la acțiune, data curgerii termenului de prescripție.

Chiar în situația în care s-ar accepta că momentul determinării beneficiilor este data nașterii dreptului la acțiune, această dată este 3 mai 2010, moment la care au fost încasate prețurile pentru toate apartamentele.

În consecință, recurentul susține că hotărârea nu este motivată, nefiind stabilită data nașterii dreptului la acțiune.

O altă critică adusă deciziei recurată este reprezentată de încălcarea puterii de lucru judecat în ceea ce privește restituirea sumei de 76.000 Euro.

Din conținutul deciziilor nr. 54/2012 a Curții de Apel Cluj, a sentinței civile nr. 5098/2011 a Tribunalului Comercial Cluj și a deciziei nr. 3958 pronunțată de Înalta Curte rezultă că recurentul a restituit intimatei suma de 76.000 Euro.

Instanța de apel trebuia să dea efect acestor dispoziții și să deducă din suma de 140.000 Euro, suma de 76.000 Euro restituită intimatei.

În ceea ce privește edificarea imobilului și valoarea reală a investițiilor, recurentul face trimitere la proba cu expertiză, administrată în cauză, care potrivit susținerilor recurentului nu a ținut cont de cheltuielile efectiv realizate și la taxele și impozitele datorate potrivit înscrisurilor depuse la dosar.

În acest context, recurentul arată că existau motive temeinice pentru a se dispune efectuarea unei noi expertize, contrar susținerilor instanței de apel, care a soluționat cauza în considerarea unui raport de expertiză prin care nu s-a respins la obiectivele încuviințate.

De asemenea, profitul raportat nu a fost raportat la toate elementele esențiale, respectiv valoarea reală a investițiilor, taxele și impozitele datorate, valoarea reală a prețului încasat urmare vânzării apartamentelor, astfel cum acestea rezultă din cuprinsul Ordonanței din 17 iulie 2017 emisă în dosar nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 01.02.2018 a fost încuviințat, în unanimitate, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

Având în vedere dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, cerința prealabilă privind timbrarea cererii de recurs, chestiune care primează înaintea oricăror alte cereri sau excepții și a reținut următoarele:

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ. "La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii …".

Conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de către instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Conform art. 197 C. proc. civ. în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată în condițiile legii.

În cauză se constată că cererea nu a fost timbrată anticipat și că, recurentul nu s-a conformat nici dispoziției instanței de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 9.594 RON, deși i s-a pus în vedere să depună dovada achitării acesteia, astfel cum rezultă din dovada de comunicare existentă la dosar.

Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, recurentul-pârât B. a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, respinsă prin încheierea de ședință din 07.11.2017.

Reținând că în speță, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de la obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 coroborate cu cele ale art. 197 C. proc. civ. și să dispună anularea, ca netimbrat, a recursului.

Prin urmare, față de cele arătate, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților, instanța este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală și cum în cauză, aceste cerințe se constată a nu fi îndeplinite, se apreciază că, chestiunea prealabilă invocată din oficiu este întemeiată, sens în care va anula, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul-pârât B. în contradictoriu cu pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 351/2017 din 12 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul-pârât B. în contradictoriu cu pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 351/2017 din 12 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2018.