ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 118/2018

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea cu valoare redusă înregistrată la 16 iunie 2017, pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.A. a solicitat: obligarea pârâtului B. la plata sumei de 1711,33 RON din care, suma de 1.666,23 RON reprezintă contravaloarea serviciilor furnizate și suma de 45.1lei reprezintă contravaloarea echipamentelor predate; obligarea aceluiași pârât la plata penalităților contractuale de 0,2% pe zi de întârziere, până la plata efectivă a debitului principal și a sumei de 50 RON reprezentând cheltuieli de judecată - taxă judiciară de timbru.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1.025 - 1.032 C. proc. civ. și art. 1.270 C. civ.

La termenul de judecată din 29 august 2017, Judecătoria Cluj-Napoca a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale.

Prin sentința civilă nr. 10134/2017 din 29 august 2017, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reghin.

În motivarea acestei sentințe, Judecătoria Cluj-Napoca a reținut următoarele considerente:

Instanța a constatat că reclamanta are calitatea de profesionist, iar pârâtul are calitatea de consumator, devenind astfel incidente dispozițiile art. 121 și art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Prin raportare la aceste dispoziții legale, instanța a reținut că pârâtul are domiciliul în Municipiul Reghin, motiv pentru care competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Reghin.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reghin.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Reghin la 18 septembrie 2017, sub același număr de dosar.

La termenul de judecată din 11 decembrie 2017, Judecătoria Reghin a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale.

Prin sentința civilă nr. 2110/2017 din 11 decembrie 2017, Judecătoria Reghin a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

În motivarea acestei sentințe, Judecătoria Reghin a reținut, în esență, următoarele considerente:

În baza de date a evidenței populației, pârâtul are domiciliul declarat în Reghin, însă conform declarației sale scrise date la încheierea contractului, locuința sa efectivă este în Cluj-Napoca, unde i s-a prestat de către reclamantă serviciul de telecomunicații, conform contractului. Astfel, prin declarația anterior menționată, pârâtul a arătat că locuiește în Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj. Din verificările efectuate de instanță a rezultat că pârâtul nu mai domiciliază pe raza Municipiului Reghin din anul 2009, mama acestuia declarând verbal că fiul său locuiește în Cluj-Napoca.

În vederea stabilirii competenței teritoriale a instanței este importantă locuința efectivă a pârâtului întrucât, doar în aceste condiții se poate considera că este respectată intenția legiuitorului constând în soluționarea cauzelor de către instanțele de la domiciliul consumatorului pârât.

În speță, pârâtul are domiciliul, respectiv locuiește efectiv în Municipiul Cluj-Napoca. În acest condiții, devine aplicabil art. 121 C. proc. civ. care prevede că, pentru cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator, competența teritorială exclusivă aparține instanței în a cărei circumscripție se află domiciliul consumatorului.

Pentru acest motive, în temeiul art. 132 C. proc. civ., Judecătoria Reghin a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 20 decembrie 2017.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Judecătoria Reghin și Judecătoria Cluj-Napoca - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Potrivit art. 1028 alin. (1) C. proc. civ., "competența de a soluționa cererea în primă instanță aparține judecătoriei", iar potrivit alin. (2), "competența teritorială se stabilește potrivit dreptului comun".

Astfel, în cazul cererilor cu valoarea redusă, competența materială aparține judecătoriei, iar competența teritorială se stabilește potrivit dreptului comun.

Prin raportare la aceste texte de lege, instanța supremă reține că, prin cererea cu valoare redusă formulată în prezenta cauză, se urmărește valorificarea unui drept de creanță născut dintr-un contract încheiat între un profesionist și un consumator.

Or, potrivit dispozițiilor art. 121 teza I C. proc. civ., "cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului".

Astfel, instanța competentă teritorial este cea de la domiciliul consumatorului.

Or, prin noțiunea de "domiciliu" în sens procedural trebuie să se înțeleagă adresa la care partea locuiește efectiv, chiar dacă aceasta figurează cu un alt domiciliu în registrele de evidență a persoanelor.

Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că, deși pârâtul figurează în cartea de identitate cu domiciliul în Reghin, jud. Mureș, acesta a declarat pe propria răspundere că locuiește efectiv în Cluj-Napoca, începând cu anul 2014 .

Mai mult decât atât, din cuprinsul contractului încheiat între părți rezultă că locul de prestare a serviciilor de telecomunicații este la locuința pârâtului din Cluj-Napoca .

Având în vedere că la data formulării cererii cu valoare redusă, domiciliul efectiv al pârâtului era în Municipiul Cluj-Napoca, rezultă că Judecătoria Cluj-Napoca este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea respectivă.

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 1028 și art. 121 teza I prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 ianuarie 2018.