ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 745/2013

Asupra recursuri de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Încheierea din 22 ianuarie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 2425/54/2012, între altele, a fost menținută starea de arest, a inculpatului T.I.V. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că la data de 27 decembrie 2012 a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova nr. 151/P/2012 prin care au fost trimiși în judecată inculpații T.I.V. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 257 C. pen. combinat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., patru infracțiuni prev. de art. 288 alin. (2) C. pen.

raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 18 1 din Legea nr. 78/2000 și o infracțiune prev. de art. 242 alin. (3) C. pen.; B.A.C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000 și C.D.D. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 61 din Legea nr. 78/2000. În fapt se reține că în perioada 2011 - 2012, inculpatul T.I.V. - grefier la Curtea de Apel Craiova, prevalându-se de relații pe care pretindea că le-ar avea cu magistrații judecători de la Curtea de Apel Craiova, a pretins diverse sume de bani din care a primit efectiv 29.500 euro, de la V.V., B.M., C.V., Ș.M., B.A.C., N.D., D.M., D.S.M., S.L., P.C.R., C.M., l.R.M. și A.A.

(investigator sub acoperire), susținând că banii vor ajunge la magistrații care vor adopta soluții favorabile acestora sau unor apropiați ai lor, sau că va interveni chiar pe lângă medici legiști din cadrul Institutului Național de Medicină Legală, sau pe lângă lucrătorii Serviciului de Permise și înmatriculări Auto. De asemenea se mai reține că a tehnoredactat și semnat la rubrica „Grefier șef", contrafăcând semnătura persoanei autorizate a unui număr de trei certificate de grefă: 1590 din 09 iulie 2012,17430 din 09 iulie 2012,1590 din 05 octombrie 2012 și a sustras și falsificat raportul medico-legal nr. A6/5998/2011 din Dosarul nr. 10212/215/2011 aflat pe rolul Curții de Apel Craiova și care îl privea pe inculpatul D.C.

în sensul că ultima pagina a acestui raport are un alt conținut decât raportul original de expertiză, ultimă pagină care consfințește în concluziile raportului că acest inculpat nu ar fi avut discernământ în momentul săvârșirii faptelor pentru care a fost trimis în judecată.

S-a constat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică ținând cont de natura și gravitatea faptelor pentru care acesta este trimis în judecată (infracțiuni care aduc atingere unor relații sociale incompatibile cu orice intervenție reală sau imaginară de natură a știrbi prestigiul autorității judiciare dar și de a-i perturba normala desfășurare ca urmare a sustragerii unor documente și înlocuirea acestora cu altele ce ar putea avea consecințe asupra înlăturării răspunderii penale a unor persoane ce avea calitatea de inculpați) împrejurările concrete și modalitatea în care acesta a comis faptele raportat la procesele-verbale de certificare a înregistrărilor și interceptărilor telefonice, planșe foto și video, proces-verbal de prindere în flagrant, proces-verbal de percheziție domiciliară, declarațiile martorilor, respectiv prevalându-se de calitatea sa de grefier în cadrul Curții de Apel Craiova și pretinzând că are o anumită influență asupra magistraților Secției penale a Curții de Apel Craiova, a pretins și primit în mai multe rânduri și de la mai multe persoane sume de bani în schimbul unor soluții favorabile pentru acele persoane sau pentru rudele acestora, activitate infracțională desfășurată pe o durată destul de îndelungată, modul elaborat în care a acționat,

falsificând chiar trei certificate de grefă și un raport de expertiză medico - legal ce se afla într-un dosar penal cu scopul de a înlătura răspunderea penală a unei persoane trimise în judecată prin modificarea concluziilor medicilor legiști privind discernământul acelei persoane, măsura preventivă a arestării fiind nu numai necesară dar și proporțională cu scopul urmărit prin dispunerea acesteia. S-a apreciat astfel că menținerea inculpatului în stare de arest preventiv este necesară pentru a asigura o bună desfășurare a procesului penal, apreciindu-se ca insuficiente aplicarea altor măsuri preventive neprivative de libertate întrucât lăsarea în libertate a inculpatului ar genera un sentiment de neîncredere în capacitatea autorităților judiciare de a acționa eficient împotriva fenomenului infracțional, în speță corupției.

De asemenea, prima instanță a constatat că există deci un interes public care impune privarea de libertate în continuare a inculpatului mai ales că durata detenției preventive începând cu 09 noiembrie 2012, nedepășind până în prezent un termen rezonabil. împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul T.I.V. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul T.I.V. nu este fondat, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 300 2 C. proc. pen. în cauzele în care inculpatul este arestat instanța sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive iar conform art. 160 b alin. (3) din același cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța prin încheiere motivată dispune menținerea stării de arest.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că arestarea inculpatului T.I.V. a fost dispusă în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen. pentru pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 257 C. pen. combinat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., patru infracțiuni prev. de art. 288 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 18 1 din Legea nr. 78/2000 și o infracțiune prev. de art. 242 alin. (3) C. pen. S-a reținut că în perioada 2011 - 2012, inculpatul T.I.V. -grefier la Curtea de Apel Craiova, prevalându-se de relații pe care pretindea că le-ar avea cu magistrații judecători de la Curtea de Apel Craiova, a pretins diverse sume de bani din care a primit efectiv 29.500 euro, de la V.V., B.M., C.V., Ș.M., B.A.C., N.D., D.M., D.S.M., S.L., P.C.R., C.M., l.R.M.

și A.A. (investigator sub acoperire), susținând că banii vor ajunge la magistrații care vor adopta soluții favorabile acestora sau unor apropiați ai lor, sau că va interveni chiar pe lângă medici legiști din cadrul Institutului Național de Medicină Legală, sau pe lângă lucrătorii Serviciului de Permise și înmatriculări Auto. De asemenea se mai reține că a tehnoredactat și semnat la rubrica „Grefier șef", contrafăcând semnătura persoanei autorizate a unui număr de trei certificate de grefă: 1590 din 09 iulie 2012, 17430 din 09 iulie 2012, 1590 din 05 octombrie 2012 și a sustras și falsificat raportul medico - legal nr. A6/5998/2011 din Dosarul nr. 10212/215/2011 aflat pe rolul Curții de Apel Craiova și care îl privea pe inculpatul D.C.

În sensul că ultima pagina a acestui raport are un alt conținut decât raportul original de expertiză, ultimă pagină care consfințește în concluziile raportului că acest inculpat nu ar fi avut discernământ în momentul săvârșirii faptelor pentru care a fost trimis în judecată. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, care se regăsesc în dispozițiile art. 148 lit. b) și f) C. proc. pen., că există motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit infracțiunile arătate, că pentru prezervarea ordinii publice se impune continuarea privării de libertate, în conformitate cu dispozițiile legale evocate.

Deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social -ca trăsătură esențială a infracțiunii - aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, "între altele și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este acuzat inculpatul, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte. În raport de probatoriul administrat până la acest moment procesual, inculpatul este acuzat de săvârșirea unor fapte de o gravitate sporită, creând o stare de insecuritate socială, modalitatea în care acestea au fost comise, toate acestea justificând pe deplin, temerea că odată pus în libertate, inculpatul va săvârși și alte fapte de același gen.

În aceeași ordine de idei, raportat la infracțiunile presupus săvârșite (infracțiuni care aduc atingere unor relații sociale incompatibile cu orice intervenție reală sau imaginară de natură a știrbi prestigiul autorității judiciare dar și de a-i perturba normala desfășurare ca urmare a sustragerii unor documente și înlocuirea acestora cu altele ce ar putea avea consecințe asupra înlăturării răspunderii penale a unor persoane ce avea calitatea de inculpați), împrejurările concrete și modalitatea în care acesta a comis faptele raportat la procesele-verbale de certificare a înregistrărilor și interceptărilor telefonice, planșe foto și video, proces-verbal de prindere în flagrant, proces-verbal de percheziție domiciliară, declarațiile martorilor, respectiv prevalându-se de calitatea sa de grefier în cadrul Curții de Apel Craiova și pretinzând că are o anumită influență asupra magistraților secției penale a Curții de Apel Craiova, a pretins și primit în mai multe rânduri și de la mai multe persoane sume de bani în schimbul unor soluții favorabile pentru acele persoane sau pentru rudele acestora, activitate infracțională desfășurată pe o durată destul de îndelungată, modul elaborat în care a acționat,

falsificând chiar trei certificate de grefă și un raport de expertiză medico - legal ce se afla într-un dosar penal cu scopul de a înlătura răspunderea penală a unei persoane trimise în judecată prin modificarea concluziilor medicilor legiști privind discernământul acelei persoane, măsura preventivă a arestării fiind nu numai necesară dar și proporțională cu scopul urmărit prin dispunerea acesteia. Prin lăsarea în libertate a inculpatului există și posibilitatea apariției unui ecou negativ în societate cu privire la capacitatea de reacție a autorităților în asemenea situații și, în plus, un risc de influențare negativă a modului de derulare a procesului penal.

Având în vedere natura și importanța relațiilor sociale pretins încălcate prin activitatea infracțională bănuit desfășurată, gravitatea diferențiată dar accentuată a tuturor faptelor presupus a fi comise, pentru care există motive verosimile care justifică bănuiala că au fost comise de inculpat, modalitatea și împrejurările concrete în care se presupune că au fost săvârșite acțiunile ilicite, urmările produse, Înalta Curte apreciază că aceleași temeiuri justifică privarea în continuare de libertate a inculpatului. Înalta Curte apreciază că nu s-a depășit termenul rezonabil al arestării preventive a inculpatului, în raport de particularitățile concrete ale cauzei, respectiv, numărul inculpaților, probatoriul care trebuie administrat și complexitatea cauzei.

De asemenea, Înalta Curte apreciază că alte măsuri preventive (obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara) nu sunt suficiente și nici eficiente pentru a proteja în mod just interesul public, având în vedere și împrejurarea că prin conotațiile particulare ale cauzei, s-a produs o stare de tulburare socială, de natură a justifica detenția preventivă, inclusiv prin raportare la necesitatea restabilirii și menținerii încrederii opiniei publice în promptitudinea și fermitatea reacției autorităților statului la săvârșirea unor astfel de infracțiuni. În consecință, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, iar privarea de libertate este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.

Față de considerentele arătate, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T.I.V. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat T.I.V. va fi obligat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.I.V. împotriva Încheierii din 22 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul 2424/54/2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 28 februarie 2013. Procesat de GGC - LM