ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 745/2013

Asupra recursuri de

față;

În baza actelor și

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 ianuarie 2013 a Curții

de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul

nr. 2425/54/2012, între altele, a fost menținută starea de arest, a

inculpatului T.I.V.

Pentru a pronunța

această soluție instanța a reținut că la data de 27 decembrie 2012 a fost

înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial

Craiova nr. 151/P/2012 prin care au fost trimiși în judecată inculpații T.I.V.

pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 257 C. pen. combinat cu art. 6

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., patru infracțiuni

prev. de art. 288 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr.

78/2000 și art. 18

1

din Legea nr. 78/2000 și o infracțiune prev. de

art. 242 alin. (3) C. pen.; B.A.C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.

61 din Legea nr. 78/2000 și C.D.D. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.

26 C. pen. raportat la art. 61 din Legea nr. 78/2000.

În fapt se reține că

în perioada 2011 - 2012, inculpatul T.I.V. - grefier la Curtea de Apel Craiova,

prevalându-se de relații pe care pretindea că le-ar avea cu magistrații

judecători de la Curtea de Apel Craiova, a pretins diverse sume de bani din

care a primit efectiv 29.500 euro, de la V.V., B.M., C.V., Ș.M., B.A.C., N.D.,

D.M., D.S.M., S.L., P.C.R., C.M., l.R.M. și A.A. (investigator sub acoperire),

susținând că banii vor ajunge la magistrații care vor adopta soluții favorabile

acestora sau unor apropiați ai lor, sau că va interveni chiar pe lângă medici

legiști din cadrul Institutului Național de Medicină Legală, sau pe lângă

lucrătorii Serviciului de Permise și înmatriculări Auto.

De asemenea se mai

reține că a tehnoredactat și semnat la rubrica „Grefier șef", contrafăcând

semnătura persoanei autorizate a unui număr de trei certificate de grefă: 1590

din 09 iulie 2012,17430 din 09 iulie 2012,1590 din 05 octombrie 2012 și a

sustras și falsificat raportul medico-legal nr. A6/5998/2011 din Dosarul nr.

10212/215/2011 aflat pe rolul Curții de Apel Craiova și care îl privea pe

inculpatul D.C. în sensul că ultima pagina a acestui raport are un alt conținut

decât raportul original de expertiză, ultimă pagină care consfințește în

concluziile raportului că acest inculpat nu ar fi avut discernământ în momentul

săvârșirii faptelor pentru care a fost trimis în judecată.

S-a constat că

lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică

ținând cont de natura și gravitatea faptelor pentru care acesta este trimis în

judecată (infracțiuni care aduc atingere unor relații sociale incompatibile cu

orice intervenție reală sau imaginară de natură a știrbi prestigiul autorității

judiciare dar și de a-i perturba normala desfășurare ca urmare a sustragerii

unor documente și înlocuirea acestora cu altele ce ar putea avea consecințe

asupra înlăturării răspunderii penale a unor persoane ce avea calitatea de

inculpați) împrejurările concrete și modalitatea în care acesta a comis faptele

raportat la procesele-verbale de certificare a înregistrărilor și

interceptărilor telefonice, planșe foto și video, proces-verbal de prindere în

flagrant, proces-verbal de percheziție domiciliară, declarațiile martorilor,

respectiv prevalându-se de calitatea sa de grefier în cadrul Curții de Apel

Craiova și pretinzând că are o anumită influență asupra magistraților Secției

penale a Curții de Apel Craiova, a pretins și primit în mai multe rânduri și de

la mai multe persoane sume de bani în schimbul unor soluții favorabile pentru

acele persoane sau pentru rudele acestora, activitate infracțională desfășurată

pe o durată destul de îndelungată, modul elaborat în care a acționat,

falsificând chiar trei certificate de grefă și un raport de expertiză medico -

legal ce se afla într-un dosar penal cu scopul de a înlătura răspunderea penală

a unei persoane trimise în judecată prin modificarea concluziilor medicilor

legiști privind discernământul acelei persoane, măsura preventivă a arestării

fiind nu numai necesară dar și proporțională cu scopul urmărit prin dispunerea

acesteia.

S-a apreciat astfel

că menținerea inculpatului în stare de arest preventiv este necesară pentru a

asigura o bună desfășurare a procesului penal, apreciindu-se ca insuficiente

aplicarea altor măsuri preventive neprivative de libertate întrucât lăsarea în

libertate a inculpatului ar genera un sentiment de neîncredere în capacitatea

autorităților judiciare de a acționa eficient împotriva fenomenului

infracțional, în speță corupției.

De asemenea, prima

instanță a constatat că există deci un interes public care impune privarea de

libertate în continuare a inculpatului mai ales că durata detenției preventive

începând cu 09 noiembrie 2012, nedepășind până în prezent un termen rezonabil.

împotriva acestei

încheieri a declarat recurs inculpatul T.I.V. Analizând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul T.I.V. nu

este fondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 300

2

C. proc. pen. în cauzele în care inculpatul

este arestat instanța sesizată este datoare să verifice în cursul judecății

legalitatea și temeinicia arestării preventive iar conform art. 160

b

alin. (3) din același cod, când constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi

care justifică privarea de libertate, instanța prin încheiere motivată dispune

menținerea stării de arest.

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului se constată că arestarea inculpatului T.I.V. a

fost dispusă în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen. pentru pentru săvârșirea

infracțiunilor prev. de art. 257 C. pen. combinat cu art. 6 din Legea nr.

78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., patru infracțiuni prev. de art.

288 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art.

18

1

din Legea nr. 78/2000 și o infracțiune prev. de art. 242 alin.

(3) C. pen.

S-a reținut că în

perioada 2011 - 2012, inculpatul T.I.V. -grefier la Curtea de Apel Craiova,

prevalându-se de relații pe care pretindea că le-ar avea cu magistrații

judecători de la Curtea de Apel Craiova, a pretins diverse sume de bani din

care a primit efectiv 29.500 euro, de la V.V., B.M., C.V., Ș.M., B.A.C., N.D.,

D.M., D.S.M., S.L., P.C.R., C.M., l.R.M. și A.A. (investigator sub acoperire),

susținând că banii vor ajunge la magistrații care vor adopta soluții favorabile

acestora sau unor apropiați ai lor, sau că va interveni chiar pe lângă medici

legiști din cadrul Institutului Național de Medicină Legală, sau pe lângă lucrătorii

Serviciului de Permise și înmatriculări Auto.

De asemenea se mai

reține că a tehnoredactat și semnat la rubrica „Grefier șef", contrafăcând

semnătura persoanei autorizate a unui număr de trei certificate de grefă: 1590

din 09 iulie 2012, 17430 din 09 iulie 2012, 1590 din 05 octombrie 2012 și a

sustras și falsificat raportul medico - legal nr. A6/5998/2011 din Dosarul nr.

10212/215/2011 aflat pe rolul Curții de Apel Craiova și care îl privea pe

inculpatul D.C. În sensul că ultima pagina a acestui raport are un alt conținut

decât raportul original de expertiză, ultimă pagină care consfințește în

concluziile raportului că acest inculpat nu ar fi avut discernământ în momentul

săvârșirii faptelor pentru care a fost trimis în judecată.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că nu au dispărut temeiurile avute

în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, care se

regăsesc în dispozițiile art. 148 lit. b) și f) C. proc. pen., că există motive

verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit infracțiunile arătate, că pentru

prezervarea ordinii publice se impune continuarea privării de libertate, în

conformitate cu dispozițiile legale evocate.

Deși pericolul pentru

ordinea publică nu se confundă cu pericolul social -ca trăsătură esențială a

infracțiunii - aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru

ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Sub acest

aspect, existența pericolului public poate rezulta, "între altele și din

însuși pericolul social al infracțiunii de care este acuzat inculpatul, de

reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea

comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei

reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.

În raport de

probatoriul administrat până la acest moment procesual, inculpatul este acuzat

de săvârșirea unor fapte de o gravitate sporită, creând o stare de insecuritate

socială, modalitatea în care acestea au fost comise, toate acestea justificând

pe deplin, temerea că odată pus în libertate, inculpatul va săvârși și alte

fapte de același gen.

În aceeași ordine de

idei, raportat la infracțiunile presupus săvârșite (infracțiuni care aduc

atingere unor relații sociale incompatibile cu orice intervenție reală sau

imaginară de natură a știrbi prestigiul autorității judiciare dar și de a-i

perturba normala desfășurare ca urmare a sustragerii unor documente și

înlocuirea acestora cu altele ce ar putea avea consecințe asupra înlăturării

răspunderii penale a unor persoane ce avea calitatea de inculpați),

împrejurările concrete și modalitatea în care acesta a comis faptele raportat

la procesele-verbale de certificare a înregistrărilor și interceptărilor

telefonice, planșe foto și video, proces-verbal de prindere în flagrant,

proces-verbal de percheziție domiciliară, declarațiile martorilor, respectiv

prevalându-se de calitatea sa de grefier în cadrul Curții de Apel Craiova și

pretinzând că are o anumită influență asupra magistraților secției penale a

Curții de Apel Craiova, a pretins și primit în mai multe rânduri și de la mai

multe persoane sume de bani în schimbul unor soluții favorabile pentru acele

persoane sau pentru rudele acestora, activitate infracțională desfășurată pe o

durată destul de îndelungată, modul elaborat în care a acționat, falsificând

chiar trei certificate de grefă și un raport de expertiză medico - legal ce se

afla într-un dosar penal cu scopul de a înlătura răspunderea penală a unei

persoane trimise în judecată prin modificarea concluziilor medicilor legiști

privind discernământul acelei persoane, măsura preventivă a arestării fiind nu

numai necesară dar și proporțională cu scopul urmărit prin dispunerea acesteia.

Prin lăsarea în

libertate a inculpatului există și posibilitatea apariției unui ecou negativ în

societate cu privire la capacitatea de reacție a autorităților în asemenea

situații și, în plus, un risc de influențare negativă a modului de derulare a

procesului penal.

Având în vedere

natura și importanța relațiilor sociale pretins încălcate prin activitatea

infracțională bănuit desfășurată, gravitatea diferențiată dar accentuată a

tuturor faptelor presupus a fi comise, pentru care există motive verosimile

care justifică bănuiala că au fost comise de inculpat, modalitatea și

împrejurările concrete în care se presupune că au fost săvârșite acțiunile

ilicite, urmările produse, Înalta Curte apreciază că aceleași temeiuri

justifică privarea în continuare de libertate a inculpatului.

Înalta Curte

apreciază că nu s-a depășit termenul rezonabil al arestării preventive a

inculpatului, în raport de particularitățile concrete ale cauzei, respectiv,

numărul inculpaților, probatoriul care trebuie administrat și complexitatea

cauzei.

De asemenea, Înalta

Curte apreciază că alte măsuri preventive (obligarea de a nu părăsi localitatea

sau țara) nu sunt suficiente și nici eficiente pentru a proteja în mod just

interesul public, având în vedere și împrejurarea că prin conotațiile

particulare ale cauzei, s-a produs o stare de tulburare socială, de natură a

justifica detenția preventivă, inclusiv prin raportare la necesitatea

restabilirii și menținerii încrederii opiniei publice în promptitudinea și

fermitatea reacției autorităților statului la săvârșirea unor astfel de infracțiuni.

În consecință,

temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au

schimbat, iar privarea de libertate este necesară pentru buna desfășurare a

procesului penal.

Față de

considerentele arătate, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și

a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul

declarat de inculpatul T.I.V.

Totodată, în baza

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat T.I.V. va fi obligat la

plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100

RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul T.I.V. împotriva Încheierii din 22

februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori în dosarul 2424/54/2012.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 28 februarie 2013.

Procesat de GGC - LM