ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4249/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4249/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față, constată următoarele:

Prin Încheierea din data de 11 decembrie 2012

a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a dispus

menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului G.R. zis "B.".

În considerentele

acestei hotărâri s-au reținut următoarele:

Prin Sentința penală

nr. 25 din 10 mai 2012 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov,

inculpatul G.R. zis „B." a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii

de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1)

lit. a) și i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen. și art. 99 și

urm. C. pen., la o pedeapsă de 9 ani închisoare.

În fapt, s-a reținut

în esență că inculpatul G.R. zis „B." împreună cu alți inculpați membri ai

familiei sale, au premeditat agresarea victimei M.R., în scop de răzbunare

pentru lovirea lui G.N., urmărind victima pe str. B. din mun. Săcele, apoi pe

str. A., unde a lovit-o cu o rangă metalică și mai multe obiecte contondente în

zona capului și corpului, în mod direct și repetat, agresiune în urma căreia a

intervenit decesul victimei.

Împotriva sentinței

Tribunalului Brașov, printre alții a făcut apel și inculpatul G.R. zis

"B.", iar la termenul din data de 11 decembrie 2012, Curtea de Apel

Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a luat în discuție și

menținerea stării de arest preventiv a acestuia. Prin Încheierea din data de 11

decembrie 2012 a fost menținută starea de arest preventiv iar împotriva

acesteia, în termenul legal inculpatul a formulat recurs.

Împotriva acestei

încheieri, în termenul legal, recurentul inculpat G.R. zis „B." a declarat

recurs, în criticile formulate, arătând în esență că mai sunt în cauză

inculpați lăsați în libertate și că s-a apreciat, în mod greșit, faptul că

recurentul inculpat s-ar fi sustras de la judecată.

Examinând încheierea

atacată în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, sub toate

aspectele cauzei, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că recursul nu este fondat, pentru

considerentele ce urmează:

Din actele dosarului

se reține că recurentul-inculpat este acuzat de infracțiunea de omor calificat

asupra victimei M.R.

Arestarea preventivă

a fost dispusă în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen., în considerarea

existenței unor indicii serioase în sensul vinovăției persoanei în cauză și a

necesității protejării ordinii publice de prejudiciile cauzate prin

infracțiunea de care era acuzat inculpatul.

Ulterior, măsura

preventivă a fost succesiv menținută față de inculpat prin sentința de

condamnare în primă instanță pronunțată de Tribunalul Brașov precum și în apel

prin încheierea ce formează obiectul recursului de față.

Analizând temeiurile

care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului G.R.

zis "B.", Înalta Curte apreciază că acestea se mențin și în prezent

și impun în continuare privarea de libertate, existând indicii temeinice și

suficiente, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 143 C. proc. pen., că

inculpatul a comis faptele pentru care a fost cercetat și dedus judecății.

Se constată ca fiind

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedeapsa

prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care recurentul inculpat este

cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani, fiind pronunțată în cauză o

hotărâre de condamnare nedefinitivă.

Totodată, Înalta

Curte apreciază că lăsarea în liberate a recurentului inculpatul prezintă un

pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere natura și

gravitatea deosebită a faptei pentru care recurentul inculpat este cercetat,

urmările pe care aceasta le-a produs, dar și sentimentul de insecuritate creat

în rândul populației prin cercetarea în libertate a unor persoane învinuite de

săvârșirea unor infracțiuni contra vieții.

Ca atare, detenția

provizorie este licită, fiind respectate atât exigențele ce decurg din legea

internă, cât și cele prevăzute de art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, impunându-se

menținerea în continuare a acesteia.

Așa fiind, constatând

neîntemeiate criticile formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat G.R. zis

"B." și va dispune obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare

către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul G.R., zis ,,B.", împotriva

Încheierii din 11 decembrie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și

pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 542/1372/2011.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 27 decembrie 2012.

Procesat de GGC - N