ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4249/2012

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin Încheierea din data de 11 decembrie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului G.R. zis "B.". În considerentele acestei hotărâri s-au reținut următoarele: Prin Sentința penală nr. 25 din 10 mai 2012 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, inculpatul G.R. zis „B." a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen. și art. 99 și urm. C. pen., la o pedeapsă de 9 ani închisoare. În fapt, s-a reținut în esență că inculpatul G.R.

zis „B." împreună cu alți inculpați membri ai familiei sale, au premeditat agresarea victimei M.R., în scop de răzbunare pentru lovirea lui G.N., urmărind victima pe str. B. din mun. Săcele, apoi pe str. A., unde a lovit-o cu o rangă metalică și mai multe obiecte contondente în zona capului și corpului, în mod direct și repetat, agresiune în urma căreia a intervenit decesul victimei. Împotriva sentinței Tribunalului Brașov, printre alții a făcut apel și inculpatul G.R. zis "B.", iar la termenul din data de 11 decembrie 2012, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a luat în discuție și menținerea stării de arest preventiv a acestuia. Prin Încheierea din data de 11 decembrie 2012 a fost menținută starea de arest preventiv iar împotriva acesteia, în termenul legal inculpatul a formulat recurs.

Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, recurentul inculpat G.R. zis „B." a declarat recurs, în criticile formulate, arătând în esență că mai sunt în cauză inculpați lăsați în libertate și că s-a apreciat, în mod greșit, faptul că recurentul inculpat s-ar fi sustras de la judecată. Examinând încheierea atacată în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele cauzei, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce urmează: Din actele dosarului se reține că recurentul-inculpat este acuzat de infracțiunea de omor calificat asupra victimei M.R. Arestarea preventivă a fost dispusă în temeiul art. 148 lit. f) C. proc.

pen., în considerarea existenței unor indicii serioase în sensul vinovăției persoanei în cauză și a necesității protejării ordinii publice de prejudiciile cauzate prin infracțiunea de care era acuzat inculpatul. Ulterior, măsura preventivă a fost succesiv menținută față de inculpat prin sentința de condamnare în primă instanță pronunțată de Tribunalul Brașov precum și în apel prin încheierea ce formează obiectul recursului de față. Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului G.R. zis "B.", Înalta Curte apreciază că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate, existând indicii temeinice și suficiente, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 143 C. proc.

pen., că inculpatul a comis faptele pentru care a fost cercetat și dedus judecății. Se constată ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care recurentul inculpat este cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani, fiind pronunțată în cauză o hotărâre de condamnare nedefinitivă. Totodată, Înalta Curte apreciază că lăsarea în liberate a recurentului inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere natura și gravitatea deosebită a faptei pentru care recurentul inculpat este cercetat, urmările pe care aceasta le-a produs, dar și sentimentul de insecuritate creat în rândul populației prin cercetarea în libertate a unor persoane învinuite de săvârșirea unor infracțiuni contra vieții.

Ca atare, detenția provizorie este licită, fiind respectate atât exigențele ce decurg din legea internă, cât și cele prevăzute de art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, impunându-se menținerea în continuare a acesteia. Așa fiind, constatând neîntemeiate criticile formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat G.R. zis "B." și va dispune obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.R., zis ,,B.", împotriva Încheierii din 11 decembrie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 542/1372/2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 27 decembrie 2012. Procesat de GGC - N