ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3831/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3831/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 53 din 6 martie 2012 a Tribunalului Brașov s-a dispus:

În baza art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. pen., condamnarea inculpatului D.I.S. pentru săvârșirea infracțiunii de

loviri cauzatoare de moarte la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C.

pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II a, lit. b) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei închisorii și a pedepsei accesorii, pe durata unui termen

de încercare de 6 ani.

În baza art. 86

3

C. proc. pen. a indicat inculpatului măsurile impuse, iar în baza art. 86

4

,

art. 83 și art. 84 C. pen. a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării

obligațiilor impuse.

A admis, în parte,

acțiunea civilă, alăturată acțiunii penale și, în consecință, a obligat pe inculpatul

D.I.S. să plătească părților civile despăgubiri, după cum urmează:

- câte 5 000 de lei

părților civile P.I., C.A., P.M. și R.G. cu titlu de daune morale;

- suma de 25.000 lei

cu titlu de daune materiale și suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale

părții civile R.M.;

A admis acțiunea

civila formulata de S.C.J.U. Brașov și l-a obligat inculpatul să plătească

acestei părți civile contravaloarea prestațiilor medicale acordate victimei R.V.

în perioada 28 august 2011-01 septembrie 2011, respectiv suma de 4.946,85 lei.

A constatat că

Spitalul Municipal A.T. Făgăraș nu s-a constituit parte civila.

A constatat că

inculpatul a fost reținut 24 de ore.

A dispus ca materialele

de probă ridicate cu ocazia cercetărilor și depuse la Camera de corpuri delicte să rămână atașate dosarului cauzei.

A dispus

prelevarea de probe biologice de la inculpatul D.I.S., potrivit Legii nr. 76

din 8 aprilie 2008 privind organizarea și funcționarea sistemului național de

date genetice judiciare

Inculpatul să

plătească statului suma de 1.240 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță, a reținut în esență că:

Inculpatul D.I.S. și

victima R.V. sunt consăteni, ambii locuind în comuna Mândra, sat Râușor, din

județul Brașov.

În seara zilei de 28

august 2011, inculpatul a mers în barul din localitate, aparținând SC G.B. SRL

spre a se întâlni cu prieteni ai săi. Acolo au venit și cunoștințele sale,

martorii M.G.A., D.D. și A.G.C., începând cu orele 22,00-23,00, cu toții

petrecând și consumând băuturi alcoolice. Cu acea ocazie, de serviciu, în

local, se afla martora R.A.M., aceasta cunoscând persoanele din localitate și

chiar petrecând o parte din timp, la masa lor. La un moment dat, în barul

respectiv a intrat victima R.V., aflată în stare vădită de ebrietate. Aceasta a

început să consume o bere, pe care i-a servit-o, la cerere martora R. În stare

de ebrietate, victima a început să umble printre mese, inclusiv la masa

inculpatului solicitând câte o țigară. Observând starea în care se afla

victima, martora R., în mod repetat, a refuzat de a-l mai servi cu băutură și

i-a cerut expres să iasă din local, conducând-o în acest sens, în afara

barului, victima însă reîntorcându-se de fiecare dată. După câtva timp, victima

s-a așezat pe un scaun din local, unde a adormit câteva momente.

Când s-a trezit,

victima a început din nou să ceară câte o țigară, moment în care a avut loc un

schimb de replici între victimă și inculpat, acesta din urmă arătând-se

deranjat de victima.

Inculpatul a scos

victima din local, lovindu-l încât acesta a leșinat și chiar a sângerat, stând

fără vreun ajutor de seara până dimineața, cât a fost găsită în stare de

inconștiență, cu urme de sânge.

Internat în spital,

cu toate eforturile personalului medical, victima n-a mai putu fi salvată,

decedând.

Mai înainte de

începerea cercetării judecătorești, prezent personal în instanță, inculpatul D.I.S.

a învederat instanței că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de

sesizare și că solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, de care are cunoștință.

Odată cu cererea

inculpatului de aplicare a disp. art. 320

1

C. proc. pen., părțile

civile prin avocat au formulat, în baza art. 334 C. proc. pen., cerere de

schimbare a încadrării juridice dată faptei, prin actul de sesizare din art. 183

C. pen. în art. 174 raportat la art. 175 lit. d) C. pen.

Tribunalul constatând

că probele administrate în cauză nu sunt de natură a contura elementele

constitutive ale infracțiunii de omor calificat, în forma prevăzută de art. 174

raportat la art. 175 lit. d) C. pen., respectiv nu au condus la concluzia că

inculpatul, profitând de starea de neputință a victimei de a se apăra, a

aplicat acesteia lovituri cu intenția de a-i suprima viața, a respins cererea

de schimbare a încadrării juridice prin încheierea de ședință din data de 21

februarie 2012. S-a arătat că, în speță, trebuie făcută distincția între actele

exercitate de inculpat cu intenția directă de a aplica o corecție victimei și

moartea acesteia ca urmare praeterintenționată, precum și acțiunea de lovire cu

intenția de a suprima viața, care, aici, lipsește.

Întrucât, înainte de

începerea cercetării judecătorești, prezent personal în instanță, inculpatul D.I.S.

a recunoscut în totalitate faptele reținute în actul de sesizare și a solicitat

ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală

de care are cunoștință, precum și față de faptul că probele au fost legal

administrate, instanța a admis cererea întemeiată pe art. 320

1

C.

proc. pen. și a reținut că fapta inculpatului, identificat fără dubiu, constă

în aceea că în data de 28 august 2011, în jurul orelor 03,30, aflat în zona

localului SC G.B. SRL din localitatea Rîușor, județul Brașov, a lovit victima R.V.,

cauzându-i leziuni traumatice, care au dus la decesul acesteia, faptă care

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovituri cauzatoare de

moarte, prev. de art. 183 C. pen.

Văzând dispozițiile art.

320

1

C. proc. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de textul de

lege, dar și dispozițiile art. 72 C. pen., instanța a pronunțat soluția din

dispozitivul hotărârii.

Împotriva acestei

sentințe, au declarat apeluri părțile civile R.M., P.I., C.A., P.M. și R.G.

Părțile civile au

criticat hotărârea pentru greșita încadrare juridică dată faptei sub aspectul laturii

penale, cât și pentru insuficientele cuantumuri ale despăgubirilor acordate sub

aspectul laturii civile a infracțiunii comise.

Curtea de Apel

Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 68/ AP

din 5 iunie 2012 a admis apelul declarat de partea civilă R.M. împotriva

sentinței penale nr. 53/ S din 06 martie 2012 a Tribunalului Brașov, a extins

efectele apelului și pentru inculpatul D.I.S., a desființat hotărârea în ce

privește cuantumul daunelor morale acordate acestei părți, greșita aplicare a art.

7 din Legea nr. 76/2008, a obligării inculpatului la cheltuieli de spitalizare

către partea civilă S.C.J.U. Brașov și la cheltuieli judiciare și rejudecând,

în aceste limite:

A majorat cuantumul

daunelor morale acordate părții civile R.M. de la 10.000 lei la 25.000 lei și l-a

obligat pe inculpat la plata acestora.

A înlăturat

dispoziția privind prelevarea de probe biologice, de la inculpat.

A constatat achitarea

de către inculpat a cheltuielilor de spitalizare în cuantum de 4.946,85 lei și

a cheltuielilor judiciare de la fond în cuantum de 1.240 lei.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

A respins apelurile

declarate de P.I., C.A., P.M. și R.G. împotriva aceleiași hotărâri.

A obligat pe cei

amintiți, la câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

Restul cheltuielilor

judiciare au fost lăsate în sarcina statului.

Verificând hotărârea

atacată, în raport de prevederile art. 378 C. proc. pen., instanța de apel a

constatat că apelul părții civile R.M. este întemeiat, în timp ce apelurile

promovate de celelalte părți civile sunt lipsite de temei.

S-a apreciat că starea

de fapt a fost corect reținută de instanță, în deplină concordanță cu probele

administrate în cauză, după cum corectă a fost apreciată și încadrarea juridică

a faptei în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, fiind dovedit că

inculpatul a aplicat victimei o singură lovitură în urma căreia a căzut și s-a

lovit cu capul de caldarâm, încât decesul a intervenit, ca urmare a

praeterintenției.

În speță, a apreciat

instanța de apel, s-a decis corect și faptul că sunt aplicabile disp. art. 320

1

C. proc. pen., în baza conceptului european de „justiție negociată” luat din

sistemul anglosaxon.

În aceea ce privește acțiunea

civilă, instanța de apel a observat că mama victimei, R.M., a suferit un

prejudiciu moral prin moartea fiului, dar și sprijinul pe care acesta i-l

acorda, prin munca în gospodărie. În consecință, a arătat că se impune

majorarea sumei acordate acestei părți civile, pentru compensarea pierderii

suferite în sumă de 25.000 lei, având în vedere și disponibilitatea

inculpatului de a despăgubi pe partea civilă.

S-a precizat că este

adevărat că, pierderea unei vieți și mai ales suferința unei mame care își

pierde fiul indiferent de vârsta acestora, nu poate fi compensată sau evaluată

în bani, dar a considerat că suma amintită este pe deplin justificată și impune

admiterea apelului acestei părți.

Având în

vedere că inculpatul a fost obligat către S.C.J.U. Brașov la plata sumei de

4.946,85 lei și a cheltuielilor judiciare la fond în sumă de 1.240 lei, sume pe

care le-a achitat s-a menționat că se impune extinderea efectelor apelului și

față de inculpat și a se constata sumele plătite.

În ceea

ce privește recoltarea probelor biologice, potrivit art. 7 din Legea nr. 76/2008,

având în vedere dispozițiile art. 3 alin. (4) lit. b) și pct. 9 din Anexa 1,

referitoare la recoltarea probelor biologice, instanța a constatat că aceste

dispoziții nu sunt aplicabile în speță. Așa fiind, în aplicarea efectului

extensiv al apelului, a arătat că se va înlătura dispozițiile privind prelevarea

probelor biologice de la inculpat.

Referitor

la frații victimei, părțile civile P.I., C.A., P.M. și R.G., instanța de apel a

reținut că acestea nu locuiau cu inculpatul, nu erau în relații foarte

apropiate și deși este evident că au avut și ei o suferință, s-a constatat că

sumele acordate de prima instanță sunt suficiente, astfel că apelurile acestora

s-a considerat că trebuie respinse.

Împotriva

acestei din urmă decizii, în termen legal au declarat recursuri părțile civile R.M.,

P.I., C.A., P.M. și R.G.

În

motivarea recursurilor au criticat, sub aspectul laturii penale, greșita

încadrare juridică, solicitându-se încadrarea faptei în dispozițiile art. 174 alin.

(1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen., dar și sub aspectul laturii

civile, cuantumul redus al daunelor morale acordat. În subsidiar, s-a solicitat

reindividualizarea pedepsei și executarea în stare de detenție.

Recursurile

sunt nefondate.

Contrar celor

susținute de recurenți, din actele și probele dosarului, Curtea constată că, în

speță, instanța de apel a evaluat în mod judicios și, cu respectarea legii,

situația de fapt, vinovăția inculpatului și întinderea prejudiciilor.

Astfel, din derularea

evenimentelor, se desprinde cu claritate că inculpatul a aplicat victimei o

singură lovitură, în urma căreia aceasta a căzut și s-a lovit cu capul de caldarâm,

iar leziunea ce a generat moartea s-a datorat rănii produse în cădere. Acest

aspect este confirmat de raportul medical de necropsie a victimei, ce a relevat

că moartea a fost violentă, s-a datorat hemoragiei meningee, consecința unui

traumatism cranio-cerebral cu hematom subdural de emisfer drept, cu dilacerare

cerebrală, consecința fracturii de bază craniană. Se mai arată în acest raport că

leziunile traumatice s-au putut produce prin: lovire a regiunii faciale (ochi

stâng și buza superioară) cu corp dur, urmată de cădere și lovirea capului de

un plan dur. Între leziunile traumatice cranio-cerebrale și deces există

legătură de cauzalitate directă.

Este evident că

inculpatul nici nu a urmărit, nici nu a prevăzut moartea victimei și acceptat

acest rezultat, aspecte specifice intenției directe și respectiv indirecte de a

ucide.

Pe de altă parte,

inculpatul a cerut ajutorul martorului D.D. (filele 41-43 dosar de urmărire

penală) să ducă victima acasă sau la spital însă, martorul a refuzat, la fel și

martorul A.G.C. (filele 44-47 dosar de urmărire penală).

Inculpatul a acordat

victimei primul ajutor, așa cum s-a priceput, în sensul că l-a stropit cu apă, solicitând

în acest sens ajutorul martorilor care se aflau în bar, aspect ce este

confirmat de depozițiile martorilor audiați în cauză, inclusiv martorii

indicați de părțile civile, respectiv M.G.A. (filele 34-40 dosar de urmărire

penală) și R.A.M. (filele 50-54 dosar de urmărire penală).

Inculpatul a precizat

că nu a putut suna la 112, deoarece nu mai avea minute disponibile pe cartelă

și în acest sens, este posibil ca acesta să nu fi cunoscut împrejurarea că

apelul la numărul de urgență este gratuit.

Față de aceste

împrejurări se constată că fapta inculpatului se circumscrie infracțiunii de

loviri sau vătămări cauzatoare de moarte și nu celei de omor, deoarece probele

confirmă că lipsește intenția, directă sau indirectă, specifică infracțiunii de

omucidere, acesta săvârșind fapta cu praeterintenție, astfel că solicitarea

părților civile de schimbare a încadrării juridice este lipsită de suport.

Instanțele,

în mod corect au reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante și au

procedat la individualizarea tratamentului penal conform art. 72 C. pen. și art.

320

1

C. proc. pen., prin reducerea limitelor speciale de pedeapsă cu

o treime.

Pedeapsa

aplicată inculpatului, de 4 ani închisoare este suficientă și de natură a

conduce la realizarea scopului general și special al prevenției penale, având

în vedere vârsta sa, împrejurarea că nu este cunoscut cu antecedente penale, și

prin urmare nu se impune majorarea pedepsei și nici schimbarea modalității de

executare ori majorarea termenului de încercare, obligațiile impuse

inculpatului pe perioada termenului de încercare fiind o garanție în sensul

reeducării acesteia.

Critica

privind cuantumul redus al daunelor morale la plata cărora a fost obligat

inculpatul nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de casare prev. de art.

385

9

C. proc. pen., întrucât stabilirea acestora ține exclusiv de

aprecierea pe care instanța de apel a dat-o suferinței provocate părților

vătămate prin suprimarea vieții victimei.

Față

de cele arătate, instanța de recurs va trebui să privească recursurile

declarate de R.M., P.I., C.A., P.M. și R.G. împotriva deciziei penale nr. 68/ AP

din 5 iunie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori,

ca nefondate și să le respingă ca atare, menținându-se, astfel hotărârea

atacată.

Văzând

și reglementările privind plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de părțile civile R.M., P.I., C.A., P.M. și R.G. împotriva deciziei penale nr. 68/

AP din 5 iunie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori,

privind pe inculpatul D.I.S.

Obligă recurentele părți civile la plata

sumei de câte 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de câte 10 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu pentru inculpat, onorariu care în cuantum total de 50 lei,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21

noiembrie 2012.