ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3831/2012

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 53 din 6 martie 2012 a Tribunalului Brașov s-a dispus: În baza art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 320 1 C. pen., condamnarea inculpatului D.I.S. pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte la pedeapsa de 4 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, lit. b) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii și a pedepsei accesorii, pe durata unui termen de încercare de 6 ani. În baza art. 86 3 C. proc. pen. a indicat inculpatului măsurile impuse, iar în baza art. 86 4 , art. 83 și art. 84 C. pen.

a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării obligațiilor impuse. A admis, în parte, acțiunea civilă, alăturată acțiunii penale și, în consecință, a obligat pe inculpatul D.I.S. să plătească părților civile despăgubiri, după cum urmează: - câte 5 000 de lei părților civile P.I., C.A., P.M. și R.G. cu titlu de daune morale; - suma de 25.000 lei cu titlu de daune materiale și suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale părții civile R.M.; A admis acțiunea civila formulata de S.C.J.U. Brașov și l-a obligat inculpatul să plătească acestei părți civile contravaloarea prestațiilor medicale acordate victimei R.V. în perioada 28 august 2011-01 septembrie 2011, respectiv suma de 4.946,85 lei.

A constatat că Spitalul Municipal A.T. Făgăraș nu s-a constituit parte civila. A constatat că inculpatul a fost reținut 24 de ore. A dispus ca materialele de probă ridicate cu ocazia cercetărilor și depuse la Camera de corpuri delicte să rămână atașate dosarului cauzei. A dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul D.I.S., potrivit Legii nr. 76 din 8 aprilie 2008 privind organizarea și funcționarea sistemului național de date genetice judiciare Inculpatul să plătească statului suma de 1.240 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță, a reținut în esență că: Inculpatul D.I.S. și victima R.V. sunt consăteni, ambii locuind în comuna Mândra, sat Râușor, din județul Brașov.

În seara zilei de 28 august 2011, inculpatul a mers în barul din localitate, aparținând SC G.B. SRL spre a se întâlni cu prieteni ai săi. Acolo au venit și cunoștințele sale, martorii M.G.A., D.D. și A.G.C., începând cu orele 22,00-23,00, cu toții petrecând și consumând băuturi alcoolice. Cu acea ocazie, de serviciu, în local, se afla martora R.A.M., aceasta cunoscând persoanele din localitate și chiar petrecând o parte din timp, la masa lor. La un moment dat, în barul respectiv a intrat victima R.V., aflată în stare vădită de ebrietate. Aceasta a început să consume o bere, pe care i-a servit-o, la cerere martora R. În stare de ebrietate, victima a început să umble printre mese, inclusiv la masa inculpatului solicitând câte o țigară.

Observând starea în care se afla victima, martora R., în mod repetat, a refuzat de a-l mai servi cu băutură și i-a cerut expres să iasă din local, conducând-o în acest sens, în afara barului, victima însă reîntorcându-se de fiecare dată. După câtva timp, victima s-a așezat pe un scaun din local, unde a adormit câteva momente. Când s-a trezit, victima a început din nou să ceară câte o țigară, moment în care a avut loc un schimb de replici între victimă și inculpat, acesta din urmă arătând-se deranjat de victima. Inculpatul a scos victima din local, lovindu-l încât acesta a leșinat și chiar a sângerat, stând fără vreun ajutor de seara până dimineața, cât a fost găsită în stare de inconștiență, cu urme de sânge.

Internat în spital, cu toate eforturile personalului medical, victima n-a mai putu fi salvată, decedând. Mai înainte de începerea cercetării judecătorești, prezent personal în instanță, inculpatul D.I.S. a învederat instanței că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare și că solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, de care are cunoștință. Odată cu cererea inculpatului de aplicare a disp. art. 320 1 C. proc. pen., părțile civile prin avocat au formulat, în baza art. 334 C. proc. pen., cerere de schimbare a încadrării juridice dată faptei, prin actul de sesizare din art. 183 C. pen. în art. 174 raportat la art. 175 lit. d) C. pen.

Tribunalul constatând că probele administrate în cauză nu sunt de natură a contura elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, în forma prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. d) C. pen., respectiv nu au condus la concluzia că inculpatul, profitând de starea de neputință a victimei de a se apăra, a aplicat acesteia lovituri cu intenția de a-i suprima viața, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice prin încheierea de ședință din data de 21 februarie 2012. S-a arătat că, în speță, trebuie făcută distincția între actele exercitate de inculpat cu intenția directă de a aplica o corecție victimei și moartea acesteia ca urmare praeterintenționată, precum și acțiunea de lovire cu intenția de a suprima viața, care, aici, lipsește.

Întrucât, înainte de începerea cercetării judecătorești, prezent personal în instanță, inculpatul D.I.S. a recunoscut în totalitate faptele reținute în actul de sesizare și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală de care are cunoștință, precum și față de faptul că probele au fost legal administrate, instanța a admis cererea întemeiată pe art. 320 1 C. proc. pen. și a reținut că fapta inculpatului, identificat fără dubiu, constă în aceea că în data de 28 august 2011, în jurul orelor 03,30, aflat în zona localului SC G.B. SRL din localitatea Rîușor, județul Brașov, a lovit victima R.V., cauzându-i leziuni traumatice, care au dus la decesul acesteia, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen.

Văzând dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, dar și dispozițiile art. 72 C. pen., instanța a pronunțat soluția din dispozitivul hotărârii. Împotriva acestei sentințe, au declarat apeluri părțile civile R.M., P.I., C.A., P.M. și R.G. Părțile civile au criticat hotărârea pentru greșita încadrare juridică dată faptei sub aspectul laturii penale, cât și pentru insuficientele cuantumuri ale despăgubirilor acordate sub aspectul laturii civile a infracțiunii comise. Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 68/ AP din 5 iunie 2012 a admis apelul declarat de partea civilă R.M.

împotriva sentinței penale nr. 53/ S din 06 martie 2012 a Tribunalului Brașov, a extins efectele apelului și pentru inculpatul D.I.S., a desființat hotărârea în ce privește cuantumul daunelor morale acordate acestei părți, greșita aplicare a art. 7 din Legea nr. 76/2008, a obligării inculpatului la cheltuieli de spitalizare către partea civilă S.C.J.U. Brașov și la cheltuieli judiciare și rejudecând, în aceste limite: A majorat cuantumul daunelor morale acordate părții civile R.M. de la 10.000 lei la 25.000 lei și l-a obligat pe inculpat la plata acestora. A înlăturat dispoziția privind prelevarea de probe biologice, de la inculpat. A constatat achitarea de către inculpat a cheltuielilor de spitalizare în cuantum de 4.946,85 lei și a cheltuielilor judiciare de la fond în cuantum de 1.240 lei.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate. A respins apelurile declarate de P.I., C.A., P.M. și R.G. împotriva aceleiași hotărâri. A obligat pe cei amintiți, la câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat. Restul cheltuielilor judiciare au fost lăsate în sarcina statului. Verificând hotărârea atacată, în raport de prevederile art. 378 C. proc. pen., instanța de apel a constatat că apelul părții civile R.M. este întemeiat, în timp ce apelurile promovate de celelalte părți civile sunt lipsite de temei. S-a apreciat că starea de fapt a fost corect reținută de instanță, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, după cum corectă a fost apreciată și încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, fiind dovedit că inculpatul a aplicat victimei o singură lovitură în urma căreia a căzut și s-a lovit cu capul de caldarâm, încât decesul a intervenit, ca urmare a praeterintenției.

În speță, a apreciat instanța de apel, s-a decis corect și faptul că sunt aplicabile disp. art. 320 1 C. proc. pen., în baza conceptului european de „justiție negociată” luat din sistemul anglosaxon. În aceea ce privește acțiunea civilă, instanța de apel a observat că mama victimei, R.M., a suferit un prejudiciu moral prin moartea fiului, dar și sprijinul pe care acesta i-l acorda, prin munca în gospodărie. În consecință, a arătat că se impune majorarea sumei acordate acestei părți civile, pentru compensarea pierderii suferite în sumă de 25.000 lei, având în vedere și disponibilitatea inculpatului de a despăgubi pe partea civilă. S-a precizat că este adevărat că, pierderea unei vieți și mai ales suferința unei mame care își pierde fiul indiferent de vârsta acestora, nu poate fi compensată sau evaluată în bani, dar a considerat că suma amintită este pe deplin justificată și impune admiterea apelului acestei părți.

Având în vedere că inculpatul a fost obligat către S.C.J.U. Brașov la plata sumei de 4.946,85 lei și a cheltuielilor judiciare la fond în sumă de 1.240 lei, sume pe care le-a achitat s-a menționat că se impune extinderea efectelor apelului și față de inculpat și a se constata sumele plătite. În ceea ce privește recoltarea probelor biologice, potrivit art. 7 din Legea nr. 76/2008, având în vedere dispozițiile art. 3 alin. (4) lit. b) și pct. 9 din Anexa 1, referitoare la recoltarea probelor biologice, instanța a constatat că aceste dispoziții nu sunt aplicabile în speță. Așa fiind, în aplicarea efectului extensiv al apelului, a arătat că se va înlătura dispozițiile privind prelevarea probelor biologice de la inculpat.

Referitor la frații victimei, părțile civile P.I., C.A., P.M. și R.G., instanța de apel a reținut că acestea nu locuiau cu inculpatul, nu erau în relații foarte apropiate și deși este evident că au avut și ei o suferință, s-a constatat că sumele acordate de prima instanță sunt suficiente, astfel că apelurile acestora s-a considerat că trebuie respinse. Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal au declarat recursuri părțile civile R.M., P.I., C.A., P.M. și R.G. În motivarea recursurilor au criticat, sub aspectul laturii penale, greșita încadrare juridică, solicitându-se încadrarea faptei în dispozițiile art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen., dar și sub aspectul laturii civile, cuantumul redus al daunelor morale acordat.

În subsidiar, s-a solicitat reindividualizarea pedepsei și executarea în stare de detenție. Recursurile sunt nefondate. Contrar celor susținute de recurenți, din actele și probele dosarului, Curtea constată că, în speță, instanța de apel a evaluat în mod judicios și, cu respectarea legii, situația de fapt, vinovăția inculpatului și întinderea prejudiciilor. Astfel, din derularea evenimentelor, se desprinde cu claritate că inculpatul a aplicat victimei o singură lovitură, în urma căreia aceasta a căzut și s-a lovit cu capul de caldarâm, iar leziunea ce a generat moartea s-a datorat rănii produse în cădere. Acest aspect este confirmat de raportul medical de necropsie a victimei, ce a relevat că moartea a fost violentă, s-a datorat hemoragiei meningee, consecința unui traumatism cranio-cerebral cu hematom subdural de emisfer drept, cu dilacerare cerebrală, consecința fracturii de bază craniană.

Se mai arată în acest raport că leziunile traumatice s-au putut produce prin: lovire a regiunii faciale (ochi stâng și buza superioară) cu corp dur, urmată de cădere și lovirea capului de un plan dur. Între leziunile traumatice cranio-cerebrale și deces există legătură de cauzalitate directă. Este evident că inculpatul nici nu a urmărit, nici nu a prevăzut moartea victimei și acceptat acest rezultat, aspecte specifice intenției directe și respectiv indirecte de a ucide. Pe de altă parte, inculpatul a cerut ajutorul martorului D.D. (filele 41-43 dosar de urmărire penală) să ducă victima acasă sau la spital însă, martorul a refuzat, la fel și martorul A.G.C. (filele 44-47 dosar de urmărire penală).

Inculpatul a acordat victimei primul ajutor, așa cum s-a priceput, în sensul că l-a stropit cu apă, solicitând în acest sens ajutorul martorilor care se aflau în bar, aspect ce este confirmat de depozițiile martorilor audiați în cauză, inclusiv martorii indicați de părțile civile, respectiv M.G.A. (filele 34-40 dosar de urmărire penală) și R.A.M. (filele 50-54 dosar de urmărire penală). Inculpatul a precizat că nu a putut suna la 112, deoarece nu mai avea minute disponibile pe cartelă și în acest sens, este posibil ca acesta să nu fi cunoscut împrejurarea că apelul la numărul de urgență este gratuit.

Față de aceste împrejurări se constată că fapta inculpatului se circumscrie infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte și nu celei de omor, deoarece probele confirmă că lipsește intenția, directă sau indirectă, specifică infracțiunii de omucidere, acesta săvârșind fapta cu praeterintenție, astfel că solicitarea părților civile de schimbare a încadrării juridice este lipsită de suport. Instanțele, în mod corect au reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante și au procedat la individualizarea tratamentului penal conform art. 72 C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., prin reducerea limitelor speciale de pedeapsă cu o treime.

Pedeapsa aplicată inculpatului, de 4 ani închisoare este suficientă și de natură a conduce la realizarea scopului general și special al prevenției penale, având în vedere vârsta sa, împrejurarea că nu este cunoscut cu antecedente penale, și prin urmare nu se impune majorarea pedepsei și nici schimbarea modalității de executare ori majorarea termenului de încercare, obligațiile impuse inculpatului pe perioada termenului de încercare fiind o garanție în sensul reeducării acesteia. Critica privind cuantumul redus al daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de casare prev. de art. 385 9 C. proc. pen., întrucât stabilirea acestora ține exclusiv de aprecierea pe care instanța de apel a dat-o suferinței provocate părților vătămate prin suprimarea vieții victimei.

Față de cele arătate, instanța de recurs va trebui să privească recursurile declarate de R.M., P.I., C.A., P.M. și R.G. împotriva deciziei penale nr. 68/ AP din 5 iunie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, ca nefondate și să le respingă ca atare, menținându-se, astfel hotărârea atacată. Văzând și reglementările privind plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile R.M., P.I., C.A., P.M. și R.G. împotriva deciziei penale nr. 68/ AP din 5 iunie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul D.I.S. Obligă recurentele părți civile la plata sumei de câte 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 10 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, onorariu care în cuantum total de 50 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 noiembrie 2012.