ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3991/2012

Asupra recursului de

față,

în baza lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 567/R Curtea de Apel

Timișoara a respins ca inadmisibil recursul declarat de petentul C.S. împotriva

Sentinței penale nr. 2745 din 10 octombrie 2011 a Judecătoriei Timișoara.

Pentru a decide

astfel, Curtea de Apel a reținut că prin Sentința penală nr. 2745 din 10

octombrie 2011 Judecătoria Timișoara a respins plângerea formulată de petent

împotriva rezoluției nr. 739/P/2011 din 20 iulie 2011 a Parchetului de pe lângă

Tribunalul Timiș iar potrivit dispozițiilor art. 278

1

alin. (10) C.

proc. pen., sentința astfel pronunțată nu este supusă niciunei căi de atac.

Împotriva acestei

decizii a declarat un nou recurs petentul, solicitând casarea Deciziei penale

nr. 567/R și rejudecând, admiterea plângerii astfel cum a fost formulată.

Recursul este

inadmisibil și va respins pentru următoarele considerente:

Dând eficiență

principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită,

privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum

și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea

fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea

procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru

persoane aflate în situații identice.

Revine așadar, părții

interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii

procesual penale, prin exercitarea: căilor de atac apte a provoca un control

judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor

din Partea specială, Titlul II, Capitolul III, Secțiunile I și II C. proc.

pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora

potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate

hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia

acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere

reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art.

385

1

C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare pe calea

recursului, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de

lege.

Așadar, limitând

calea de atac menționată exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de

lege, C. proc. pen. a stabilit principiul unicității acesteia, în raport de

care posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă,

dreptul la această cale procesuală stingându-se prin exercitare.

În cauză, se constată

că recurentul a formulat o cerere de recurs împotriva unei hotărâri

nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, noul recurs

declarat neîntrunind cerințele textului de lege menționat, încălcând principiul

unicității acestei căi de atac și, ca atare, nefiind admisibil.

Or, recunoașterea

unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual

penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest

motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele

ce preced, constatându-se că, în cauză, petentul a formulat recurs împotriva

unei hotărâri pronunțate în soluționarea unui recurs, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul va fi respins, ca inadmisibil.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petentul C.S. împotriva Deciziei penale nr.

567/R din 5 aprilie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul

petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 4 decembrie 2012.

Procesat de GGC - AA