ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3991/2012

Asupra recursului de față, în baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 567/R Curtea de Apel Timișoara a respins ca inadmisibil recursul declarat de petentul C.S. împotriva Sentinței penale nr. 2745 din 10 octombrie 2011 a Judecătoriei Timișoara. Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reținut că prin Sentința penală nr. 2745 din 10 octombrie 2011 Judecătoria Timișoara a respins plângerea formulată de petent împotriva rezoluției nr. 739/P/2011 din 20 iulie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș iar potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., sentința astfel pronunțată nu este supusă niciunei căi de atac. Împotriva acestei decizii a declarat un nou recurs petentul, solicitând casarea Deciziei penale nr. 567/R și rejudecând, admiterea plângerii astfel cum a fost formulată.

Recursul este inadmisibil și va respins pentru următoarele considerente: Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice. Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea: căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul II, Capitolul III, Secțiunile I și II C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate. Astfel, potrivit art. 385 1 C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege. Așadar, limitând calea de atac menționată exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, C. proc.

pen. a stabilit principiul unicității acesteia, în raport de care posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă, dreptul la această cale procesuală stingându-se prin exercitare. În cauză, se constată că recurentul a formulat o cerere de recurs împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, noul recurs declarat neîntrunind cerințele textului de lege menționat, încălcând principiul unicității acestei căi de atac și, ca atare, nefiind admisibil. Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele ce preced, constatându-se că, în cauză, petentul a formulat recurs împotriva unei hotărâri pronunțate în soluționarea unui recurs, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul va fi respins, ca inadmisibil. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul C.S. împotriva Deciziei penale nr. 567/R din 5 aprilie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 4 decembrie 2012. Procesat de GGC - AA