ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 892/2019

Ședința publică din data de 17 aprilie 2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la 16 septembrie 2015 sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE TIMIȘ, solicitând instanției de judecată ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că au fost îndeplinite obligațiile prevăzute la art. 7 lit. o) din contractul nr. x/30.04.2009 și la art. 6 alin. (14) din contractul nr. x/30.04.2010, pe care le-a încheiat cu pârâta; să se dispună anularea celor două sancțiuni și să fie obligată pârâta la restituirea sumei de 9.181,55 RON, (actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală), reprezentând suma reținută în mod abuziv de către aceasta, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1242 din 16 februarie 2016, Judecătoria Timișoara, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, pe rolul căruia cauza a fost înregistrată la 02 martie 2016.

Prin sentința civilă nr. 765/2016 din 19 aprilie 2016, Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Comisiei de Arbitraj.

Prin hotărârea arbitrală nr. 78 din 30 iunie 2016, pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj în dosarul nr. x/2016, a fost admisă în parte cererea de arbirare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva pârâtei CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE TIMIȘ. S-a constatat că au fost îndeplinite obligațiile prevăzute la art. 7 lit. o) și art. 6 alin. (14) din contractul nr. x/30.04.2009 de furnizare de medicamente cu și fără contribuție personală în tratamentul ambulatoriu, precum și a unor materiale sanitare specifice care se acordă pentru tratamentul ambulatoriu al bolnavilor incluși în unele programe naționale de sănătate cu scop curativ, în cadrul sistemului de asigurări de sănătate și, pe cale de consecință, s-a dispus anularea celor două sancțiuni și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 9.182,55 RON, fără actualizarea acesteia cu indicele de inflație și dobânda legală. A fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței arbitrale, CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE TIMIȘ a formulat acțiune în anulare, înregistrată la data de 19 aprilie 2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 3757 din 17 octombrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței funcționale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția Civilă.

Prin încheierea nr. 2F din 08 februarie 2018, Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a scos cauza de pe rol și a înaintat cererea, spre soluționare, Curții de Apel București, secția Civilă care soluționează litigii cu profesioniști.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secției a VI-a sub nr. x/2018 la 14.03.2013.

Prin sentința civilă nr. 37 din 19 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a fost respinsă acțiunea în anulare formulată de CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE TIMIȘ împotriva hotărârii arbitrale nr. 78 din 30 iunie 2016, pronunțate de Comisia Centrală de Arbitraj în dosarul nr. x/2016.

CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE TIMIȘ a declarat recurs împotriva acestei decizii, motivele fiind, în sență, următoarele:

Hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material: art. 2 alin. (1) lit. c), art. 2 alin. (1) lit. b), art. 11 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ; Ordinul nr. 178/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind activitatea structurilor de control din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, în vigoare la data efectuării controlului; art. 99 lit. n) secțiunea 2 capitolul 3 din H.G. nr. 262/2010 pentru aprobarea contractului cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2010; art. 7 alin. (2) din Anexa nr. 30 la Ordinul comun MSP/CNAS nr. 416/428/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2009; art. 7 alin. (2) din Anexa nr. 30 la Ordinul nr. 265/408/2010; art. 7 pct. 14 cap. V Anexa nr. 31 din Ordinul comun MSP/CNAS nr. 265/408/2010 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2010 și prevederile art. 7 pct. 14 din contractul nr. x/2010 încheiat între părți.

Sentința recurată este rezultatul aplicării greșite a legii materiale, a lipsei analizării și interpretării probatoriului administrat, or această situație echivalează cu lipsa de motivare a hotărârii atacate, deoarece prima instanță avea obligația de a arăta în sentința recurată considerentele care au format propria convingere în sensul respingerii acțiunii în anulare.

Recurenta susține excepția tardivității formulării acțiunii inițiale de către S.C. A. S.R.L., respinsă de Comisia Centrală de Arbitraj și de Curtea de Apel București.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice. De asemenea, art. 2 alin. (1) lit. b) din aceeași lege prevede că este "autoritate publică - orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică".

Raportat la aceste dispoziții legale, raportul de control nr. x/02.11.2010 și anexa nr. 11025/23.03.2012 la raportul de audit public intern nr. 9/18.05.2011 sunt acte administrative. Raportul de control a fost emis în baza Ordinului nr. 178/2008, fiind act administrativ, aspect ignorat de prima instanță.

Așadar, având în vedere dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă (...)", or suma de 9.181,55 RON provine din cele două acte administrative enunțate mai sus.

Societatea a formulat o contestație la data de 08.02.2013, înregistrată sub nr. x iar acțiunea inițială a fost introdusă la data de 16.09.2015, peste termenul legal prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei, recurenta arată că a încheiat cu S.C. A. S.R.L. contracte de furnizare de medicamente cu și fără contribuție personală în tratamentul ambulatoriu, precum și a unor materiale sanitare specifice care se acordă pentru tratamentul în ambulatoriu bolnavilor incluși în unele programe naționale de sănătate cu scop curativ, în cadru sistemului de asigurări de sănătate, înregistrate sub nr. x/30.04.2009 și nr. y/30.04.2010.

La 27.10.2010 s-a efectuat o acțiune de control la intimată pentru a se verifica activitatea desfășurată de aceasta în perioada 01.01.2009-31.08.2012.

Sumele încasate necuvenit de la fond se recuperează de la furnizorii de servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale care au avut sau au relații contractuale cu casele de asigurări de sănătate, în termenul de prescripție de 3 ani, așa cum prevede punctul 2.9.3 din Anexa la Ordinul nr. 178/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind activitatea structurilor de control din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, în vigoare la data efectuării controlului.

Valorificarea acțiunilor de control se face prin întocmirea de către echipa de control a unui raport de control, fapt care s-a și concretizat prin întocmirea raportului nr. x/02.11.2010.

Constatările din anexa la raportul de audit nr. 9/18.05.2011 și din raportul de control nr. x/02.11.2010 sunt temeinice și legale, întrucât intimata, în lunile iulie și august 2010 a eliberat prescripții medicale fără a fi anulate D.C.I.-urile care nu au fost eliberate în fața primitorilor, pe toate exemplarele prescripțiilor medicale, astfel nefiind respectate prevederile art. 99 lit. n) secțiunea 2 capitolul 3 din H.G. nr. 262/2010 pentru aprobarea Contractului cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2010, precum și dispozițiile art. 7 pct. 14 cap. V Anexa nr. 31 din Ordinul comun MSP/CNAS nr. 265/408/2010 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2010 și prevederile art. 7 pct. 14 din contractul nr. x/2010 încheiat între părți.

A fost diminuată cu 10% suma cuvenită pentru lunile iulie 2010 și august 2010, perioada în care s-a înregistrat nerespectarea obligațiilor contractuale, având în vedere prevederile art. 109 alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 262/2010, dispozițiile art. 10 alin. (2) lit. a) din Anexa nr. 31 din Ordinul nr. 265/408/2010 și art. 10 alin. (2) lit. a) din contractul nr. x/30.04.2010.

Ordinul nr. 178/2008 prevede la punctul 5.2.3.4.:

"la întocmirea raportului de control se vor respecta următoarele reguli:

c) măsurile propuse trebuie să fie în concordanță cu prevederile legale în vigoare. De asemenea, acestea trebuie să fie în concordanță cu constatările și concluziile din raport. Măsurile propuse vor fi proporționale cu faptele, fezabile și oportune".

După întocmirea raportului, echipa de control l-a înaintat spre aprobare. Președintele-director general al C.A.S. Timiș a aprobat raportul de control.

În ceea ce privește reținerea sumei de 6.440,73 RON, intimata a încălcat prevederile art. 7 alin. (2) din Anexa nr. 30 la Ordinul comun MSP/CNAS nr. 416/428/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condițiile acordări asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2009, respectiv dispozițiile art. 7 alin. (2) din Anexa nr. 30 la Ordinul nr. 265/408/2010.

Așadar, suma de 9.182,55 RON a fost corect reținută, rapoartele de control emise de C.J.A.S. Timiș fiind temeinice și legale.

Înalta Curte a dispus efectuarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost întocmit și comunicat părților, care au fost invitate să depună puncte de vedere cu privire la raport.

Intimata a depus un asemenea punct de vedere.

Analizând recursul declarat, Înalta Curte reține următoarele:

Prezentul recurs este formulat împotriva sentinței civile nr. 37 din 19 martie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 din noul C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

Dispozițiile art. 613 alin. (4) din noul C. proc. civ., raportat la alin. (3) al aceluiași articol, prevăd că numai hotărârea prin care curtea de apel a admis acțiunea în anulare și a anulat hotărârea arbitrală este supusă recursului, în acest sens apreciind și Curtea Constituțională în decizia nr. 100/2017 din 07.03.2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 532 din 07 iulie 2017, prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 613 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin Legea nr. 17/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și a unor acte normative conexe, care a intrat în vigoare la data de 24 martie 2017, a fost modificat art. 613 alin. (4) din noul C. proc. civ., în sensul că "(4) Hotărârea curții de apel prin care se soluționează acțiunea în anulare este supusă recursului".

Conform prevederilor art. 24 din noul C. proc. civ., "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

Legea civilă nu retroactivează, legiuitorul optând pentru regula previziunii, potrivit căreia faza judecății, în întregul ei, este guvernată de dispozițiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

Raportat la faptul că cererea arbitrală a fost înregistrată în anul 2016 pe rolul Comisiei Centrale de Arbitraj, la momentul înregistrării acțiunii fiind în vigoare dispozițiile art. 613 alin. (3) și alin. (4) C. proc. civ., potrivit căruia hotărârile curții de apel sunt supuse recursului numai în cazul admiterii acțiunii în anulare, împotriva sentinței civile nr. 37 din 19 martie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Așa fiind, decizia ce formează obiectul prezentei cauze are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 din C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) din noul C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE TIMIȘ împotriva sentinței civile nr. 37 din 19 martie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 aprilie 2019.