ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1856/2013

M.I.D. ;

P.D. ;

L.C.I. ;

P.O.;

C.E. ;

J.P. Pentru a pronunța această încheiere instanța a constatat că prin rechizitoriul nr. 1 D/P/2013 emis de către Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Neamț la data de 27 martie 2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: 1. M.I.D., pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unei grupări infracționale organizate, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, acte de terorism, prev. de art. 32 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004, instigare la distrugere, prev. art. 25,raportat la art. 217 alin. (1) și (4) C. pen., instigare la omor calificat, prev. De art. 25 rap, la art. 174, 175 alin. (1) lit. a) și e) C. penal și nerespectarea regimului materiilor explozive, prev. de art. 280 alin. (1), (3), (4) C. pen., totul cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen.; 2. P.D., fost H., pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unei grupări infracționale organizate prev. de art. 8, din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 lit. b) pct. 1, acte de terorism, prev. de art. 32 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004, instigare la distrugere prev. art. 25,raportat la art. 217 alin. (1) și (4) C. pen., instigare la omor calificat, prev. de art. 25, rap. la art. 174, 175 alin. (1) lit. a) și e) C. pen. și nerespectarea regimului materiilor explozive, prev. de art. 280 alin. (1), (3), (4) C. penal, totul cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen.; 3. P.O., pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la o asociere infracțională, prev. de art. 8, cu referire la art. 2 lit. b) din Legea 39/2003, acte de terorism, prev. de art. 32 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004, tentativă la distrugere, prev. de art. 20 rap. la art. 217 alin. (1) și (4) C. pen., tentativă la omor calificat, prev. de art. 20, rap. la art. 174, 175 alin. (1) lit. a) și e) C. pen. și nerespectarea regimului materiilor explozive, prev. de art. 280 alin. (1), (3), (4) C. pen., totul cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) și a art. 37 lit. a) C. pen.; 4. C.E., pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la o asociere infracțională, prev. de art. 8, cu referire la art. 2 lit. b) pct. 1 din Legea 39/2003, acte de terorism, prev. de art. 32 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004, tentativă la distrugere prev. de art. 20, rap. la art. 217 alin. (1) și (4) C. pen. penal, tentativă la omor calificat, prev. de art. 20, rap. la art. 174, 175 alin. (1) lit. a) și e) C. pen., nerespectarea regimului materiilor explozive, prev. de art. 280 alin. (1), (3), (4) C. pen., deținere de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000, totul cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen.; 5. L.C.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la o asociere infracțională, prev. de art. 8, cu referire la art. 2 lit. b pct. 1 din Legea 39/2003, acte de terorism, prev. de art. 32 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004, tentativă la distrugere, prev. de art. 20, rap. la art. 217 alin. (1) și (4) C. pen., tentativă la omor calificat, prev. de art. rap. la art. 174, 175 alin. (1) lit. a) și e) C. pen., nerespectarea regimului materiilor explozive, prev. de art. 280 alin. (1), (3), (4) C. pen., deținere de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000, introducere în țară de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, totul cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen.; 6. J.P., pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la o asociere infracțională, prev. de art. 8, cu referire la art. 2 lit. b) pct. 1 din Legea 39/2003, acte de terorism, prev. de art. 32 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004, tentativă la distrugere prev. de art. 20, rap. La art. 217 alin. (1) și (4) C. pen., tentativă la omor calificat, prev. De art. 20, rap. la art. 174, 175 alin. (1) lit. a) și e) C. pen. și nerespectarea regimului materiilor explozive, prev. de art. 280 alin. (1), (3), (4) C. pen., totul cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. Pentru a dispune menținerea stării de arest a inculpaților,Curtea a reținut că infracțiunile pentru care aceștia sunt cercetați, prin natura lor, relevă un pericol cert pentru ordinea și securitatea publică și, pe de altă parte, nu pot fi nesocotite realitățile sociale, căci ordinea publică trebuie înțeleasă și ca reacție a cetățenilor în raport de comiterea faptelor de natura penală de o astfel de gravitate și care pot avea consecințe deosebite pentru o întreagă colectivitate. S-a constatat că, în raport de numărul actelor materiale infracționale presupus a fi fost săvârșite, împrejurările concrete în care se presupune că au fost comise infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, de gradul de participare a inculpaților la comiterea faptelor, activitatea lor infracțională, așa cum rezultă din probele administrate până în acest stadiu procesual, de persoana acestora, există temeiuri suficiente pentru a constata că menținerea detenției provizorii este licită, respectându-se legislația internă și prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, dar și că stadiul procesual în care se află cauza impune pe viitor administrarea unui probatoriu amplu, complex, încât nu se impune admiterea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar. Lăsarea în libertate a inculpaților, a menționat instanța de fond, prezintă în continuare un pericol concret și real pentru ordinea publică, inclusiv prin crearea unui sentiment de neîncredere în buna desfășurare a justiției și, neîndoielnic,există indicii precise, în sensul unei necesități reale și de interes public, care, în pofida prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpații, prevalează regulii privind libertatea individuală. Instanța a constatat că probatoriul administrat până la acest moment demonstrează și probează existența unui pericol evident pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților - pericol ce este apreciat, în speță, prin raportare la toate datele și elementele cauzei penale de față, respectiv, natura și gravitatea faptelor despre care se prezumă că au fost săvârșite de inculpați, activitatea infracțională în care se prezumă că au fost implicați - acțiuni de violență extremă folosite împotriva unei persoane determinate sau asupra unor potențiale victime colaterale, în scopul uciderii acestora, într-o manieră care să intimideze și să producă în rândul opiniei publice un puternic sentiment de oroare - aspecte ce reclamă necesitatea unei reacții ferme și eficiente a autorităților judiciare în privința persoanelor cercetate pentru fapte de natura celor în discuție, în sensul stopării ori eliminării fenomenului infracțional. În cauza de față, a mai arătat prim instanță, faptele comise de inculpatul M.I.D., care a constituit o grupare infracțională, din care făceau parte ceilalți inculpați, în scopul comiterii unor infracțiuni grave, respectiv, infracțiuni de terorism, instigare la comiterea unor infracțiuni de omor calificat, distrugere calificată și nerespectarea regimului materiilor explozive, încălcând normele de conviețuire socială, atentând la viața și integritatea corporală a mai multor persoane prin efectul pe care-l putea produce detonarea încărcăturii explozive amplasate sub autoturismul părții vătămate M.B., care putea duce, așa cum concluzionează raportul de expertiză tehnică, la suprimarea mai multor vieți omenești, cât și la distrugeri importante de bunuri materiale pentru imobilele și mașinile aflate în apropiere, sunt de o gravitate deosebită. Împotriva acestei încheieri, inculpații M.I.D., P.D., L.C.I., P.O., C.E. și J.P. au declarat, în termen legal, prezentul recurs. Inculpatul P.D., prezent în fața instanței și asistat de apărător desemnat din oficiu, a arătat că își retrage recursul. Inculpații M.I.D., L.C.I., P.O., C.E. și J.P. au solicitat casarea încheierii atacate și, în principal revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar .înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. Analizând recursurile declarate de inculpații M.I.D., L.C.I., P.O., C.E. și J.P. atât potrivit susținerilor orale ale apărătorilor cât și în raport cu conținutul actelor și lucrărilor de la dosar, dar și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile declarate sunt nefondate, pentru considerentele se vor arăta în continuare: Art. 23 din Constituția României garantează libertatea individuală și siguranța persoanei. Din prevederile acestui text constituțional - art. 23 - rezultă interesul evident pe care l-a manifestat legiuitorul constituțional în legătură cu reglementarea clară și precisă a măsurii arestării preventive. Acest lucru este rezultatul faptului că libertatea individuală se integrează în valorile supreme garantate prin art. 1 din Constituție, că arestarea preventivă este o măsură care afectează grav această libertate, că prezumția de nevinovăție este unul dintre principiile constituționale. Prin urmare, art. 23 din Constituție conferă arestării preventive o configurație juridică de sine stătătoare, separabilă de restul operațiunilor firești, judiciare. Constituția reglementează arestarea ca măsură ce se supune unor reguli generale, care protejează libertatea persoanei și permite justiției să se deruleze. În conformitate cu stipulațiile art. 5, paragraful 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, ratificată de România, orice persoană are dreptul la libertate și nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa. Proclamând dreptul la libertate, Convenția consacră implicit principiul după care nici o persoană nu trebuie să fie lipsită de libertate în mod arbitrar. De la această regulă există excepția privării licite de libertate, circumscrisă cazurilor prevăzute, în mod expres și limitativ, de stipulațiile art. 5, paragraful 1 lit. c) din C.E.D.O. Potrivit textului invocat, o persoană poate fi privată de libertate dacă a fost arestată sau reținută în vederea aducerii sale în fata autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia. În materia privării de libertate, Convenția trimite, în esență, la legislația națională și la aplicabilitatea dreptului intern. Legalitatea sau regularitatea detenției obligă ca arestarea preventivă a unei persoane și menținerea acestei măsuri să se facă în conformitate cu exigențele de fond și de procedură prevăzute de legea națională care, la rândul lor, trebuie să fie compatibile cu dispozițiile Convenției și să asigure protejarea individului împotriva arbitrariului. Potrivit art. 300 2 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive. Potrivit art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. Pornindu-se de la temeiurile care au fost avute în vedere la menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, se reține că, potrivit art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 din același cod și dacă inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, se poate dispune măsura arestării preventive a inculpatului. Condițiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen. se referă la existența probelor sau a indiciilor temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. În cauză, se constată că există indicii, obținute prin intermediul mijloacelor de probă, cu respectarea dispozițiilor legale pentru obținerea acestora, care conduc la existența unor bănuieli legitime ferme că inculpații ar fi săvârșit faptele pentru care sunt cercetați. Astfel, se constată că, în raport de actele dosarului, prima condiție prevăzută de textul de lege menționat, referitoare la săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, este îndeplinită, avându-se în vedere infracțiunile reținute în sarcina acestora și anume: - inculpatul M.I.D. - constituire a unei grupări infracționale, instigare la distrugere, instigare la omor calificat, nerespectarea regimului materiilor explozive; - inculpatul P.O.- aderare la o asociere infracțională, acte de terorism, tentativă la distrugere, tentativă la omor calificat, și nerespectarea regimului materiilor explozive; - inculpatul C.E., aderare la o asociere infracțională, acte de terorism, tentativă la distrugere, tentativă la omor calificat, nerespectarea regimului materiilor explozive, deținere de droguri de risc; - inculpatul L.C.I. - aderare la o asociere infracțională, acte de terorism, tentativă la distrugere, tentativă la omor calificat, nerespectarea regimului materiilor explozive, deținere de droguri de risc, introducere în țară de droguri de risc; - inculpatul J.P. - asociere infracțională, acte de terorism, tentativă la distrugere, tentativă la omor calificat și nerespectarea regimului materiilor explozive, Cu privire la cea de a doua condiție a art. 148 lit. f) C. proc. pen. „există probe că lăsat în libertate prezintă un period pentru ordinea publică” - se constată că și aceasta este îndeplinită în cauză. Evaluând pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților M.I.D., L.C.I., P.O., C.E. și J.P., înalta Curte apreciază că acesta rezultă din circumstanțele reale de comitere precum și din modalitatea de comitere, astfel de fapte de putând avea consecințe deosebite pentru o întreagă colectivitate, acțiunile lor ce constituie infracțiunile de terorism și inițierea și constituirea unei asocieri în vederea săvârșirii unor astfel de fapte, prezentând cu grad extrem de ridicat de pericol social, datorită gravelor urmări pe care le pot produce. Pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia și în starea de neliniște, în sentimentul de insecuritate în rândul societății, generate de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni grave sunt cercetate și judecate în stare de libertate. De asemenea, Curtea a mai constatat că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor particulară și prin reacția publicului, pot determina o stare de pericol pentru comunitate, justificând astfel luarea măsurii arestării preventive, cel puțin pentru o anumită durată de timp. Noțiunea de pericol pentru ordinea publică nu trebuie înțeleasă doar ca o primejdie concretă și imediată, constând în posibilitatea comiterii unor noi fapte penale grave ori similare, ci ca o stare de neliniște, un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, generată de rezonanța socială negativă, actuală și persistentă a infracțiunilor de violență și a celor săvârșite în conexitate cu acestea. Ca urmare, se apreciază că se justifică sau se susține, în prezent, un pericol real pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpaților, astfel încât, la acest moment procesual, nu se impun măsuri preventive alternative deținerii. De altfel, în jurisprudența sa, însăși Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dezvoltat patru motive fundamentale pentru a justifica arestarea preventivă a unui acuzat suspectat că ar fi comis o infracțiune: pericolul ca acuzatul să fugă (Stogmuller împotriva Austriei, Hotărârea din 10 noiembrie 1969); riscul ca acuzatul, odată repus în libertate, să împiedice administrarea justiției (Wemhoff împotriva Germaniei, Hotărârea din 27 iunie 1968), să comită noi infracțiuni (Matzenetter împotriva Austriei, Hotărârea din 10 noiembrie 1969) sau să tulbure ordinea publică (Letellier împotriva Franței, Hotărârea din 26 iunie 1991 și Hendriks împotriva Olandei , Hotărârea din 5 iulie 2007). În consecință, circumstanțele personale ale inculpaților, situațiile familiale deosebite, nu pot prevala asupra necesității imperioase menținerii măsurii arestării preventive, impusă de nevoia asigurării optimei derulări în continuare a procedurilor și, în același timp, menită să răspundă cerințelor menținerii și protejării ordinii publice la care are dreptul societatea. Așa fiind, înalta Curte constată că, pentru considerentele expuse, se impune a se aprecia că în mod legal a fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților și că nu se justifică luarea față de inculpat a unei măsuri preventive mai puțin restrictive, precum obligarea de a nu părăsi țara. Referitor la recursul inculpatului P.D. avându-se în vedere dispozițiile art. 385 4 alin. 2, cu referire la art. 369 C. proc. pen., potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs, oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat în condițiile arătate în textul de lege menționat, și constatând îndeplinite cerințele respective, înalta Curte urmează a lua act de voința recurentului P.D. valabil exprimată. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 385 15 alin. (1), pct. 1, lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile inculpaților, M.I.D., L.C.I., P.O., C.E. și J.P., ca nefondate. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat după cum urmează: - inculpatul M.I.D., la plata sumei de 225 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. - inculpatul P.D., la plata sumei de 200 lei, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției; - inculpați L.C.I., P.O., C.E. și J.P. la plata sumei de câte 300 lei, din care suma de câte 100 lei pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariul pentru apărătorii desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.