ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1816/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 2317 din data 14 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București în Dosarul nr. 19670/4/2012, s-a dispus admiterea excepției tardivității plângerii, invocată de apărătorul ales al intimaților B.I. și Ț.T., iar în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) raportat la art. 278 1 alin. (1) și (2) C. proc. pen., s-a respins plângerea formulată de petiționarul C.C. împotriva ordonanței procurorului din 12 iulie 2011 și a ordonanței nr. 2937/II-2/2011 din data de 12 decembrie 2011 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 4 București în Dosarul nr. 9730/P/2009, în contradictoriu cu intimații B.I.

și Ț.T., ca tardiv formulată. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul a fost obligat la plata sumei de 40 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, prin ordonanța din 12 iulie 2011 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 4 București în Dosarul nr. 9730/P/2009, confirmată prin ordonanța nr. 2937/II-2/2011 din data de 12 decembrie 2011 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 4 București, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților C.C., B.I. și Ț.T., fiind aplicată acestora sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 800 de RON pentru infracțiunea de loviri sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., apreciindu-se că faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

S-a reținut că la termenul din data de 06 septembrie 2012, apărătorul ales al intimaților B.I. și Ț.T. a invocat excepția tardivității plângerii petiționarului împotriva soluției procurorului de netrimitere în judecată. Cu privire la acest aspect, instanța a reținut că, potrivit art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare.

De asemenea, s-a reținut că, potrivit art. 278 1 alin. (2) C. proc. pen., în cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut de art. 277, termenul prevăzut în alin. (1) curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul, criticând-o pentru nelegalitate, recursul fiind respins, ca inadmisibil, prin decizia penală nr. 2171 din 12 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, avându-se în vedere exigențele alin. (10) al art. 278 1 C. proc.

pen. Împotriva acestei decizii, la data de 13 noiembrie 2013, C.C. a formulat contestație în anulare, invocând nemulțumiri legate de soluțiile pronunțate în cauză. Prin decizia penală nr. 98R din 17 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul C.C. împotriva deciziei penale nr. 2171 din 12 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, contestatorul fiind obligat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare. S-a reținut în acest sens că motivele invocate de contestator nu se regăsesc printre cele expres și limitativ prevăzute în dispozițiile art. 386 C. proc.

pen. Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul C.C., criticând-o pentru nelegalitate și ne temeinicie. La termenul de judecată din data de 27 mai 2013, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității recursului. Concluziile reprezentantului Ministerului Public și ale recurentului contestator au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri. Examinând cauza, Înalta Curte constată că recursul declarat de contestator este inadmisibil pentru următoarele considerente: Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc.

pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice. C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor. Dispozițiile art. 385 1 C. proc. pen. prevăd că sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești nedefinitive, fiind indicate expres și limitativ hotărârile care sunt supuse recursului. În speță, contestatorul a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 98R din 17 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, hotărâre care, însă, este definitivă.

Astfel, dacă s-ar recunoaște promovarea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituție, ceea ce este inadmisibil. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul C.C.. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul contestator va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGI

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul C.C. împotriva deciziei penale nr. 98R din 17 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 mai 2013.