ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1206/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 25 martie 2013, a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, cauza cu nr. 2301/2/2013, având ca obiect punerea în executare a mandatului european de arestare, emis la data de 19 februarie 2013 de către autoritățile judiciare ungare împotriva numitului T.F.A., pentru săvârșirea infracțiunii de fraudă, prevăzută și pedepsită de art. 318 C. pen. ungar, pentru a dispune cu privire la luarea măsurii arestării persoanei solicitate.

După depistarea și identificarea mai sus numitului, procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin ordonanța de reținere din 25 martie 2013, a dispus reținerea acestuia, pentru 24 de ore, de la 25 martie 2013 până la 26 martie 2013. Prin încheierea de ședință din 26 martie 2013, (Dosar nr. 2301/2/2013), s-a dispus arestarea persoanei solicitate T.F.A., pentru o perioadă de 5 zile, începând cu data de 26 martie 2013, până la 30 martie 2013. La dosarul cauzei, a fost atașat mandatul european de arestare din 2013 emis de Tribunalul Central din Pești împotriva lui T.F.A., din cuprinsul căruia rezultă că acesta este cercetat conform moțiunii nr. B.V. 53/2013/1-1 al Parchetului din Budapesta, districteleV și XII.

Curtea i-a adus la cunoștință persoanei solicitate conținutul mandatului european de arestare, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă. Cu ocazia audierii, persoana solicitată a declarat că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Ungaria, întrucât nu are cunoștință de faptele ce i-au fost prezentate. Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma documentelor anexate, precum și a dispozițiilor legale incidente cauzei, Curtea a reținut faptul că în fapt, numitul T.F.A. împreună cu alții (N.R. și complicii săi, S.G.O. și T.F.A.) au venit în Budapesta/Ungaria pentru a fura de la turiști.

La data de 15 noiembrie 2012, în jurul orei 16:15, S.G.O., ținând în mână o hartă, s-a apropiat de victimele, B.K.F. și A.K., solicitându-le informații orientative. Atunci, N.R. și T.F.A. s-au apropiat de aceștia și pretinzând că sunt ofițeri de poliție, i-au verificat. Le-au spus că îi verifică datorită unui schimb ilegal de bani. Le-au cerut victimelor să le predea portofelele. A.K. l-a dat portofelul său, de unde inculpații au sustras suma de 210 euro, înapoindu-l apoi victimei. B.K.F. i-a predat portofelul său gol, astfel încât inculpații nu au putut fura nimic din acesta. S.G.O. și-a ajutat complicii acoperind faptele și supraveghind zona. Inculpații au fost prinși asupra faptelor de către patrula de poliție.

S.G.O. a fost prins de poliție, dar complicii săi au reușit să fugă de la fața locului. La data de 19 februarie 2013, a fost emis de către autoritățile judiciare din Ungaria, un mandat european de arestare pe numele persoanei solicitate T.F.A. Curtea a constatat că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate îndeplinește condițiile de formă și conținut prevăzute de Legea nr. 302/2004, că infracțiunile ce fac obiectul cercetării penale dispuse de către autoritățile judiciare din Ungaria, sancționate de legea statului respectiv cu o pedeapsă privativă de libertate a cărei durată maximă este mai mare de 5 ani, nu este supusă verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări, condiție care este însă oricum îndeplinită, întrucât faptele sunt incriminate și de legea penală română și, totodată, că nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare.

Curtea a mai constatat că persoana solicitată, cunoscând consecințele juridice ale consimțământului său, a arătat că nu este de acord cu predarea către autoritățile ungare și cu arestarea sa, în vederea acestei predări. În raport de considerentele arătate, instanța a apreciat că nu există temeiuri de refuz a punerii în executare a mandatului european de arestare, astfel că, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare din 2013, emis la data de 19 februarie 2013, de către Tribunalul Central din Pest, Ungaria, față de persoana solicitată T.F.A., cetățean român precum și predarea acestuia către autoritățile judiciare ungare, în condițiile respectării regulii specialității.

A luat act că persoana solicitată nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare ungare. A dispus arestarea persoanei solicitate T.F.A., pe o durată de 24 zile, de la 31 martie 2013 la 23 aprilie 2013, în vederea predării către autoritățile ungare. A constata că persoana solicitată a fost reținută la 25 martie 2013 și apoi arestată provizoriu, pe 5 zile, de la 26 martie 2013 la 30 martie 2013, inclusiv. Împotriva sentinței penale nr. 145 din 29 martie 2013, a declarat recurs persoana solicitată T.F.A., criticând hotărârea atacată pentru netemeinicie și ne/egalitate, arătând în esență că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare ungare și că nu are cunoștință despre faptele ce îi sunt imputate.

Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele cauzei, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce urmează: Astfel cum este definit în art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat mebru al Uniunii Europene, solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedespe ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Executarea unui astfel de mandat are la bază principiul recunoașterii și încrederii reciproce, astfel cum este prevăzut în Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002. În fapt, Înalta Curte constată că persoana solicitată este cercetată de autoritățile judiciare ungare cu privire la împrejurarea că aceasta, împreuna cu doi complici, pretinzând că sunt ofițeri de poliție, au sustras victimelor A.K. și B.K.F., sub pretextul verificării unor bancnote care ar fi fost rezultatul unui schimb ilegal de bani, suma de 210 euro. Cei trei au fost prinși asupra faptelor de către o patrulă de poliție, persoana solicitată T.F.A. și unul dintre complici reușind să fugă de la fața locului.

Sub rezerva prevedrilor art. 97 din Legea nr. 302/2004, în temeiul art. 96 din aceeași lege, faptele pentru care este urmărită persoana solicitată, nu trebuie să îndeplinească condiției dublei incriminări dar, cu toate acestea, verificând situația de fapte descrisă în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate T.F.A. se constată că acestea sunt incriminate și de legea română. Poziția persoanei solicitate că nu ar fi ea autoarea faptelor ce îi sunt imputate, excede prezenta procedură având în vedere faptul că, în speță, scopul executării mandatului european de arestare este tocmai acela al efectuării urmăririi penale de către autoritățile judiciare ungare și a stabili dacă într-adevăr persoana solicitată este unul dintre autorii faptei și pe cale de consecință se impune tragerea sa la răspundere pentru faptele imputate.

În ceea ce privește predarea către autoritățile judiciare ungare a persoanei solicitate, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 103 alin. (6)-(8) din Legea nr. 302/2004, în cauză neexistând niciunul dintre impedimentele prevăzute de art. 98 din aceeași lege, pentru a putea fi manifestat refuz din partea autorităților din România cu privire la predarea persoanei solicitate. Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul formulat de persoana solicitată T.F.A. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată T.F.A. împotriva sentinței penale nr. 145 din 29 martie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 2301/2/2013. Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 520 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 5 aprilie 2013.