ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1197/2013

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele: Împotriva deciziei penale nr. 2151 din 19 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 5675/86/2008 a formulat contestație în anulare contestatorul S.D., susținând că a fost condamnat de două ori pentru aceleași fapte, atât prin decizia precizată anterior cât și prin decizia nr. 71 din 17 ianuarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 017858/99/2006, a Înaltei Curți de Casație și Justiție. A invocat dispozițiile art. 386 lit. d) C. proc. civ.

Analizând motivul invocat în contestația în anulare dar și decizia penală nr. 2151 din 19 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 5675/86/2008 și decizia nr. 71 din 17 ianuarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 017858/99/2006, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Înalta Curte constată că prezenta contestație în anulare nu este întemeiată și o va respinge ca atare pentru următoarele considerente: În doctrina juridică s-a statuat că procedura de judecată a contestației în anulare este diferențiată în funcție de cauza invocată drept temei al căii de atac. Există două reglementări diferite, după cum contestația se întemeiază pe primele trei cazuri, respectiv art. 386 lit. a), b) și c) C. proc.

pen. și pe motivul prev. de art. 386 lit. d) C. proc. pen. Când contestația s-a introdus pentru un motiv din cele prev. de art. 386 lit. a), b) și c) C. proc. pen. judecarea propriu-zisă a cererii este precedată de o procedură prealabilă de verificare, respectiv de „admiterea în principiu" a contestației care exclude citarea părților. Verificarea făcută de instanță în cadrul admiterii în principiu a contestației în anulare nu poate fi considerată o parte a judecării acesteia, ci o procedură prealabilă, întrucât instanța examinează întrunirea condițiilor legale fără citarea părților și nu în mod contradictoriu, și, de asemenea, în acest cadru nu se administrează probe, iar hotărârea de admitere sau de respingere în principiu nu poate fi atacată cu recurs.

Când contestația în anulare se întemeiază pe cazul prevăzut la art. 386 lit. d) C. proc. pen., procedura prealabilă a admiterii în principiu nu se mai efectuează, după introducerea cererii fixându-se termen de judecată și trecându-se de îndată la judecarea cauzei. Judecarea contestației are loc cu citarea părților interesate în cauză. Dispoziția este evidentă, pentru că citarea părților interesate în prima hotărâre rămasă definitivă nu se impune din moment ce această hotărâre nu poate fi afectată de soluția dată în contestația introdusă. După ascultarea părților și a concluziilor procurorului, instanța, dacă găsește contestația întemeiată, desființează prin decizie, sau după caz, prin sentință ultima hotărâre sau acea parte din ultima hotărâre cu privire la care există autoritate de lucru judecat.

Astfel excepția invocată, inițial în cadrul dezbaterilor, de reprezentantul Parchetului privind inadmisibilitatea prezentei contestații în anulare, este neîntemeiată și o va respinge ca atare întrucât, așa cum s-a precizat anterior, în cazul invocării cazului prev. de art. 386 lit. d) C. proc. pen. nu se efectuează procedura prealabilă a admiterii în principiu. Înalta Curte, va respinge însă prezenta contestație în anulare ca neîntemeiată pentru următoarele considerente: Prin sentința penală nr. 52 din 16 martie 2011 a Tribunalul Suceava așa cum a fost modificată prin decizia penală nr. 74 din 18 octombrie 2011 a Curții de Apel Suceava, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2151 din 19 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 5675/86/2008, s-a admis recursul declarat de inculpatul S.D.

împotriva deciziei penale nr. 74 din 18 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. S-a casat, în parte, decizia penală nr. 74 din 18 octombrie 2011 a Curții de Apel Suceava, și sentința penală nr. 52 din 16 martie 2011 a Tribunalului Suceava, numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului S.D. și în rejudecare: S-a redus pedeapsa de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare aplicată inculpatului S.D. pentru infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză. S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

S-a respins, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.l.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava împotriva aceleiași decizii penale. Ca situație de fapt s-a reținut, în fapt, că inculpatul S.D., prin promisiuni false în sensul condițiilor avantajoase de muncă, salarizare, cazare, masă, a racolat persoane și în Cehia, acestea au fost vândute și exploatate cu încălcarea condițiilor de muncă, salarizare, sănătate, au fost amenințate, li s-au reținut pașapoartele, inculpatul săvârșind infracțiunea de trafic de persoane prev.de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., în condițiile recidivei prev.de art. 37 lit. b) C. pen.

Transportarea persoanelor traficate A.F., R.N., M.L., M.D., C.G., C.C., de inculpatul S.D., în perioada 4 august și 10 august 2006, a avut loc în concordanță cu solicitarea ce li se adresase de inculpatul S.D., și li s-au achitat numai sumele reprezentând costurile aferente, nicio probă certă neconducând la concluzia că au știut că cei transportați vor munci la „negru", reprezentând îndeplinirea a ceea ce ie ceruse coinculpatul S.D. Astfel, s-a constatat că „M.I." (identificat ulterior în urma cercetărilor ca fiind inculpatul S.D.), la 27 iulie 2006, a publicat în cotidianul „M.", Moldova, un anunț în care insera că intermediază și oferă locuri de muncă în Cehia, în condiții avantajoase, cercetările identificând 8 persoane care au dat curs anunțului, respectiv, M.L., C.B., M.D., A.A., C.S., R.N., Z.G., A.F., toți aceștia din comuna F.M., jud. Suceava.

Prin sentința nr. 63 din 29 ianuarie 2010 Tribunalul lași, așa cum a fost modificată prin decizia penală nr. 16 din 25 ianuarie 2011 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, rămasă definitivă prin decizia nr. 71 din 17 ianuarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 017858/99/2006, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a condamnat pe inculpatul S.D., pentru săvârșirea infracțiunii de „trafic de persoane", prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu modificări ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., în dauna părților vătămate M.D.U., G.V., C.G.H., S.M.A. și S.C.I., M.A. și M.A.V., P.V. și C.C., S.D.U., L.M., S.V., L.S.

și V.I., P.F.D., G.A., G.V.I., N.F., M.D.L., I.C., la pedeapsa de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b), C. pen. pe durata de 4 ani. A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen. pe durata și în condițiile art. 71 alin. (1), (2) C. pen. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 28 august 2006 la 07 septembrie 2007. În baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 145 1 C. proc. civ. a menținut măsura preventiva a obligării de a nu părăsi țara, fără încuviințarea instanței, luata prin încheierea de ședința din 07 septembrie 2007. A menținut atenționarea inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 145 1 alin. (2) raportat la art. 145 alin. (3) C. proc.

civ. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe același inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și a înlăturat aplicarea prevederilor art. 33 lit. a) C. pen. Ca situație de fapt s-a reținut, în fapt, că în anul 2005, inculpatul S.D. a muncit în Cehia, intrând astfel în legătură cu diferite persoane ce angajau forța de muncă „la negru", și ulterior a racolat prin fraudă mai multe părți vătămate, respectiv, M.D.U., G.V., C.G.H., S.M.A.

și S.C.I., M.A., M.A.V., P.V., C.C., S.D.U., L.M., S.V., L.S., V.I., P.F.D., G.A., G.V.I., N.F., M.D.L., I.C., cu domiciliile în județul lași, pe care Ie-a transportat în Cehia, promițându-le acestora un loc de muncă bine plătit.în realitate fiind exploatate la muncă forțată în condiții inumane luându-le pașapoartele și fiind amenințate la plecarea în țară. Examinând cele două decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție care fac obiectul prezentei contestații în anulare prin prisma invocăfii dispozițiilor art. 386 lit. e) C. proc. civ., Înalta Curte constată că din conținutul deciziei penale nr. 2151 din 19 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 5675/86/2008 și din conținutul deciziei nr. 71 din 17 ianuarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 017858/99/2006, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, rezultă că inculpatul S.D.

a fost condamnat pentru fapte diferite, cu privire la persoanele părți vătămate diferite, care aveau domicilii diferite, iar activitatea infracțională s-a desfășurat pe perioade diferite ca interval de timp. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, va respinge, ca neîntemeiată,. contestația în anulare formulată de contestatorul S.D. împotriva deciziei penale nr. 2151 din 19 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 5675/86/2008. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga contestatorul la cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca neîntemeiată, contestația în anulare formulată de contestatorul S.D. împotriva deciziei penale nr. 2151 din 19 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 5675/86/2008. Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 aprilie 2013.