ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1197/2013

Asupra contestației

în anulare de față, constată următoarele:

Împotriva deciziei

penale nr. 2151 din 19 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, pronunțată în Dosarul nr. 5675/86/2008 a formulat contestație în anulare

contestatorul S.D., susținând că a fost condamnat de două ori pentru aceleași fapte,

atât prin decizia precizată anterior cât și prin decizia nr. 71 din 17 ianuarie

2012 pronunțată în Dosarul nr. 017858/99/2006, a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A invocat dispozițiile

art. 386 lit. d) C. proc. civ.

Analizând motivul

invocat în contestația în anulare dar și decizia penală nr. 2151 din 19 iunie 2012

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul

nr. 5675/86/2008 și decizia nr. 71 din 17 ianuarie 2012 pronunțată în Dosarul

nr. 017858/99/2006, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Înalta Curte constată

că prezenta contestație în anulare nu este întemeiată și o va respinge ca atare

pentru următoarele considerente:

În doctrina juridică

s-a statuat că procedura de judecată a contestației în anulare este diferențiată

în funcție de cauza invocată drept temei al căii de atac. Există două reglementări

diferite, după cum contestația se întemeiază pe primele trei cazuri, respectiv

art. 386 lit. a), b) și c) C. proc. pen. și pe motivul prev. de art. 386 lit. d)

C. proc. pen.

Când contestația

s-a introdus pentru un motiv din cele prev. de art. 386 lit. a), b) și c) C.

proc. pen. judecarea propriu-zisă a cererii este precedată de o procedură prealabilă

de verificare, respectiv de „admiterea în principiu" a contestației care exclude

citarea părților.

Verificarea făcută

de instanță în cadrul admiterii în principiu a contestației în anulare nu poate

fi considerată o parte a judecării acesteia, ci o procedură prealabilă, întrucât

instanța examinează întrunirea condițiilor legale fără citarea părților și nu în

mod contradictoriu, și, de asemenea, în acest cadru nu se administrează probe, iar

hotărârea de admitere sau de respingere în principiu nu poate fi atacată cu recurs.

Când contestația

în anulare se întemeiază pe cazul prevăzut la art. 386 lit. d) C. proc. pen., procedura

prealabilă a admiterii în principiu nu se mai efectuează, după introducerea cererii

fixându-se termen de judecată și trecându-se de îndată la judecarea cauzei.

Judecarea contestației

are loc cu citarea părților interesate în cauză.

Dispoziția este

evidentă, pentru că citarea părților interesate în prima hotărâre rămasă definitivă

nu se impune din moment ce această hotărâre nu poate fi afectată de soluția dată

în contestația introdusă.

După ascultarea

părților și a concluziilor procurorului, instanța, dacă găsește contestația întemeiată,

desființează prin decizie, sau după caz, prin sentință ultima hotărâre sau acea

parte din ultima hotărâre cu privire la care există autoritate de lucru judecat.

Astfel excepția

invocată, inițial în cadrul dezbaterilor, de reprezentantul Parchetului privind

inadmisibilitatea prezentei contestații în anulare, este neîntemeiată și o va respinge

ca atare întrucât, așa cum s-a precizat anterior, în cazul invocării cazului prev.

de art. 386 lit. d) C. proc. pen. nu se efectuează procedura prealabilă a admiterii

în principiu.

Înalta Curte,

va respinge însă prezenta contestație în anulare ca neîntemeiată pentru următoarele

considerente:

Prin sentința

penală nr. 52 din 16 martie 2011 a Tribunalul Suceava așa cum a fost modificată

prin decizia penală nr. 74 din 18 octombrie 2011 a Curții de Apel Suceava, rămasă

definitivă prin decizia penală nr. 2151 din 19 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 5675/86/2008, s-a admis recursul

declarat de inculpatul S.D. împotriva deciziei penale nr. 74 din 18 octombrie 2011

pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

S-a casat, în

parte, decizia penală nr. 74 din 18 octombrie 2011 a Curții de Apel Suceava, și

sentința penală nr. 52 din 16 martie 2011 a Tribunalului Suceava, numai cu privire

la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului S.D. și în rejudecare:

S-a redus pedeapsa

de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare aplicată inculpatului S.D. pentru infracțiunea

prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) și art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

S-a constatat

că inculpatul este arestat în altă cauză.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

S-a respins, ca

nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - D.l.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava împotriva aceleiași decizii

penale.

Ca situație de

fapt s-a reținut, în fapt, că inculpatul S.D., prin promisiuni false în sensul condițiilor

avantajoase de muncă, salarizare, cazare, masă, a racolat persoane și în Cehia,

acestea au fost vândute și exploatate cu încălcarea condițiilor de muncă, salarizare,

sănătate, au fost amenințate, li s-au reținut pașapoartele, inculpatul săvârșind

infracțiunea de trafic de persoane prev.de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001,

cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., în condițiile recidivei prev.de art. 37

lit. b) C. pen.

Transportarea

persoanelor traficate A.F., R.N., M.L., M.D., C.G., C.C., de inculpatul S.D., în

perioada 4 august și 10 august 2006, a avut loc în concordanță cu solicitarea ce

li se adresase de inculpatul S.D., și li s-au achitat numai sumele reprezentând

costurile aferente, nicio probă certă neconducând la concluzia că au știut că cei

transportați vor munci la „negru", reprezentând îndeplinirea a ceea ce ie ceruse

coinculpatul S.D.

Astfel, s-a constatat

că „M.I." (identificat ulterior în urma cercetărilor ca fiind inculpatul S.D.),

la 27 iulie 2006, a publicat în cotidianul „M.", Moldova, un anunț în care

insera că intermediază și oferă locuri de muncă în Cehia, în condiții avantajoase,

cercetările identificând 8 persoane care au dat curs anunțului, respectiv, M.L.,

C.B., M.D., A.A., C.S., R.N., Z.G., A.F., toți aceștia din comuna F.M., jud. Suceava.

Prin sentința

nr. 63 din 29 ianuarie 2010 Tribunalul lași, așa cum a fost modificată prin decizia

penală nr. 16 din 25 ianuarie 2011 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru

cauze cu minori, rămasă definitivă prin decizia nr. 71 din 17 ianuarie 2012 pronunțată

în Dosarul nr. 017858/99/2006, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a condamnat

pe inculpatul S.D., pentru săvârșirea infracțiunii de „trafic de persoane",

prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu modificări ulterioare,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., în dauna părților

vătămate M.D.U., G.V., C.G.H., S.M.A. și S.C.I., M.A. și M.A.V., P.V. și C.C., S.D.U.,

L.M., S.V., L.S. și V.I., P.F.D., G.A., G.V.I., N.F., M.D.L., I.C., la pedeapsa

de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b), C. pen. pe durata de 4 ani.

A aplicat inculpatului

pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a ll-a, b) C. pen. pe durata și în condițiile art. 71 alin. (1), (2)

C. pen.

În baza art. 88

C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării

preventive a inculpatului de la 28 august 2006 la 07 septembrie 2007.

În baza art. 357

alin. (2) lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 145

1

C. proc.

civ. a menținut măsura preventiva a obligării de a nu părăsi țara, fără încuviințarea

instanței, luata prin încheierea de ședința din 07 septembrie 2007. A menținut atenționarea

inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 145

1

alin. (2) raportat la art. 145 alin. (3) C. proc. civ.

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat

pe același inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de inițiere sau constituire

a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen. și a înlăturat aplicarea prevederilor art. 33 lit. a)

C. pen.

Ca situație de

fapt s-a reținut, în fapt, că în anul 2005, inculpatul S.D. a muncit în Cehia, intrând

astfel în legătură cu diferite persoane ce angajau forța de muncă „la negru",

și ulterior a racolat prin fraudă mai multe părți vătămate, respectiv, M.D.U., G.V.,

C.G.H., S.M.A. și S.C.I., M.A., M.A.V., P.V., C.C., S.D.U., L.M., S.V., L.S., V.I.,

P.F.D., G.A., G.V.I., N.F., M.D.L., I.C., cu domiciliile în județul lași, pe care

Ie-a transportat în Cehia, promițându-le acestora un loc de muncă bine plătit.în

realitate fiind exploatate la muncă forțată în condiții inumane luându-le pașapoartele

și fiind amenințate la plecarea în țară.

Examinând cele

două decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție care fac obiectul

prezentei contestații în anulare prin prisma invocăfii dispozițiilor art. 386

lit. e) C. proc. civ., Înalta Curte constată că din conținutul deciziei penale

nr. 2151 din 19 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, pronunțată în Dosarul nr. 5675/86/2008 și din conținutul deciziei nr. 71

din 17 ianuarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 017858/99/2006, a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, rezultă că inculpatul S.D. a fost condamnat pentru fapte diferite,

cu privire la persoanele părți vătămate diferite, care aveau domicilii diferite,

iar activitatea infracțională s-a desfășurat pe perioade diferite ca interval de

timp.

Pentru toate aceste

considerente, Înalta Curte, va respinge, ca neîntemeiată,. contestația în anulare

formulată de contestatorul S.D. împotriva deciziei penale nr. 2151 din 19 iunie

2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul

nr. 5675/86/2008.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga contestatorul la cheltuieli judiciare

către stat, conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca neîntemeiată,

contestația în anulare formulată de contestatorul S.D. împotriva deciziei penale

nr. 2151 din 19 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, pronunțată în Dosarul nr. 5675/86/2008.

Obligă contestatorul

la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200

RON reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

4 aprilie 2013.