ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2169/2019

HOTĂRÂRE

21.11.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2169/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sighetu Marmației la data de 5.04.2019 sub dosar nr. x/2019, reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Maramureș a chemat în judecată pârâta S.C. A. S.R.L. Oradea, pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța în cauză, să dispună obligarea la plata sumei de 3.433,56 RON, reprezentând sancțiuni contractuale asumate prin Contractele de furnizare de medicamente cu și fără contribuție personală în tratamentul ambulatoriu, în cadrul sistemului de asigurări de sănătate nr. 607 și 607/P.

Pârâta, legal citată, a formulat la data de 5.06.2019 întâmpinare, invocând excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sighetu Marmației, raportat la obiectul cererii - pretenții bănești.

Prin sentința nr. 1744/10.06.2019 Judecătoria Sighetu Marmației a admis excepția necompetenței teritoriale invocate prin întâmpinare și a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

La termenul de judecată din 10.10.2019 Judecătoria Oradea a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale și a reținut cauza în pronunțare asupra excepției.

Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva excepției necompetenței teritoriale, instanța a reținut următoarele:

Acțiunea formulată de către reclamantă este întemeiată pe răspunderea civilă contractuală, ca urmare a neîndeplinirii de către pârâtă a unor obligații asumate prin contractul ce a fost încheiat de părți. Instanța a apreciat că prevederile art. 10 din contractul de furnizare a medicamentelor pe care părțile l-au încheiat nu constituie în realitate decât o clauză penală stabilită în conformitate cu prevederile art. 1538 C. civ., iar prezenta acțiune nu poate fi calificată în consecință decât ca fiind o acțiune în răspundere civilă contractuală prin care creditorul urmărește executarea prin echivalent a obligației contractuale neexecutate voluntar către debitor.

Potrivit art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ. în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: 3. instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract.

Față de aceste prevederi legale, s-a constatat că legiuitorul a reglementat o competență teritorială alternativă în ipoteza acțiunilor în răspundere civilă contractuală, fiind așadar competentă din punct de vedere teritorial și instanța de la locul prevăzut de părți în contract pentru executarea respectivei obligații contractuale.

Așa cum reiese din cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamanta a susținut că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale privind programul de activitate și prezența farmacistului în cadrul unității pe perioada programului de lucru, prevăzute de art. 7 lit. p) din contract, unde se arată că furnizorii de medicamente au obligația de asigura prezența unui farmacist în farmacie și la oficiile locale de distribuție toată durat programului de lucru declarat și prevăzut în contractul încheiat.

Or, față de susținerile reclamantei și de prevederile anexei 1 la contract se constată că pârâta trebuia să-și execute obligația contractuală de a asigura prezența farmacistului pe toată durata programului de lucru în cadrul punctului de lucru din Vadu Izei, jud. Maramureșului, localitate ce se află în raza de competență a Judecătoriei Sighetu Marmației conform prevederilor H.G. nr. 337/1993.

Astfel, față de aceste aspecte și față de prevederile art. 116 C. proc. civ., unde se arată că reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, instanța a reținut că reclamanta a introdus în mod corect cererea de chemare în judecată la Judecătoria Sighetu Marmației, instanță competentă din punct de vedere teritorial în temeiul art. 113 pct. 3 C. proc. civ., prin raportare la locul prevăzut în contract de părți pentru executarea obligației contractuale ce face obiectul prezentului litigiu.

Față de aceste considerente, în baza art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ., a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de către C.A.S. Maramureș, în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmației, aceasta fiind instanța competentă din punct de vedere teritorial să judece prezenta cauză.

În consecință, în temeiul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. instanța a constatat că în speță s-a ivit un conflict negativ de competență, având în vedere că Judecătoria Sighetu Marmației a declinat competența de soluționare a cererii Judecătoriei Oradea, care, la rândul său, și-a declinat competența în favoarea instanței care s-a dezînvestit inițial. Așadar, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., instanța a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Judecătoria Sighetul Marmației și Judecătoria Oradea - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Reclamanta a învestit instanța cu o cerere în pretenții decurgând din contractul încheiat cu pârâta.

Din art. 7 lit. p) din contract, rezultă că furnizorii de medicamente au obligația de asigura prezența unui farmacist în farmacie și la oficiile locale de distribuție toată durata programului de lucru declarat și prevăzut în contractul încheiat. Obligația contractuală de a asigura prezența farmacistului pe toată durata programului de lucru are în vedere punctul de lucru din Vadu Izei, jud. Maramureșului, localitate ce se află în raza de competență a Judecătoriei Sighetu Marmației.

Conform art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract.

Art. 116 din noul C. proc. civ. dispune că reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Este de reținut că, în toate cazurile de competență alternativă, alegerea instanței aparține reclamantului, iar odată învestită una dintre instanțele competente teritorial, opțiunea acestuia nu poate fi contestată, întrucât prin introducerea acțiunii s-a fixat în mod definitiv competența teritorială a instanței respective, nici reclamantul nemaiputând revenii asupra alegerii, în favoarea unei alte instanțe competente.

În cauză, opțiunea reclamantei a fost în sensul soluționării cauzei la instanța de la locul executării obligațiilor, respectiv punctul de lucru din Vadu Izei, jud. Maramureșului, localitate ce se află în raza de competență a Judecătoriei Sighetu Marmației, opțiune susținută de prevederile art. 116 C. proc. civ.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii formulată de reclamantă, în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmației.