ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2097/2019

Ședința publică din data de 14 noiembrie 2019

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017, la data de 20 octombrie 2017 pe rolul Tribunalului Harghita, reclamanții A., în nume personal dar și reprezentat de tutori: B. și C. și D., în nume personal dar și reprezentat de tutori: B. și C., în contradictoriu cu pârâta E. S.A., au solicitat obligarea pârâtei la plata cu titlu de despăgubiri cuvenite reclamanților pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a decesului mamei acestora, numita F., dupa cum urmează:

• 500.000 RON cu titlu de daune morale pentru A. în calitate de fiu după defuncta F.;

• 500.000 RON cu titlu de daune morale pentru D. în calitate de fiică după defuncta F.;

De asemenea, au solicitat obligarea pârâtei la plata de penalități de întârziere în cuantum de 0,2%, calculate pentru fiecare zi de întârziere, solicitând ca plata penalităților să se facă începând cu data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată până la plata efectivă a despăgubirilor, conform cu art. 37 si 38 din Norma nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, și cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 614/26.04.2018, Tribunalul Harghita, în dosarul nr. x/2017, a admis în parte acțiunea reclamanților A. și D., asistați de B. și C., în calitate de tutori, în contradictoriu cu pârâta E. S.A. și, în consecință, a obligat pârâta să achite fiecărui reclamant suma de 50.000 RON daune morale.

Prin aceeași sentință a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamanților privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere și la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții A. și D., prin reprezentanți legali B. și C., prin care au solicitat admiterea apelului în sensul obligării asigurătorului de răspundere civilă, la plata sumelor solicitate și a cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 375/A din 10 octombrie 2018 Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis apelul declarat de apelanții A. și D., prin reprezentanți legali, împotriva sentinței civile nr. 614/26.04.2018 pronunțate de Tribunalul Harghita în dosarul nr. x/2017; a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a obligat pârâta E. S.A. la plata sumei de 500.000 RON, cu titlu de daune morale în favoarea reclamantului A. și la plata sumei de 500.000 RON, cu titlu de daune morale în favoarea reclamantei D.; a obligat pârâta la plata către reclamanți a sumei de 200 RON, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale în primă instanță; a menținut în rest dispozițiile sentinței apelate.

Împotriva acestei decizii, pârâta S.C. E. S.A. a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În detalierea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. se susține că decizia atacată nu este motivată în raport de norma specială ASF 23/2014 în ceea ce privește cuantificarea prejudiciului moral, în contradicție cu dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Astfel, soluția pronunțată este greșită având în vedere că norma specială se aplică cu prioritate, față de C. civ., chiar în situația în care despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească.

Reținerea temeiului legal incident respectiv art. 50 alin. (2) lit. d) din Norma ASF 23/2014 era obligatorie în condițiile în care singurul temei legal care face trimitere la modalitatea de stabilire a prejudiciului moral, respectiv trimiterea la jurisprudența în materie, de care instanța este ținută și nu are doar rol orientativ, ci reprezintă izvor de drept.

Recurenta mai face trimitere la dispozițiile art. 425 C. proc. pen. și art. 6 CEDO care impun judecătorului să își motiveze temeinic hotărârea.

În ceea ce privește critica de nelegalitate întemeiată pe art. 488 pct. 8 C. proc. civ., se susține încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material regelementate de art. 50 alin. (2) din Norma ASF 23/2014, care stabilesc că daunele morale se stabilesc în conformitate cu jurisprudența și legislația din România, jurispudența neavând doar un rol orientativ.

Recurenta apreciază că practica judiciară nu are doar rol orientativ, ci în conformitate cu dispozițiile art. 50 alin. (2) din Norma ASF 23/2014 reprezintă izvor de drept în spețele de acest gen.

Instanța de apel s-a mărginit să prezinte considerentele de fapt care au dus la admiterea daunelor morale solicitate de reclamanți, fără a justifica în vreun fel la care practică s-a raportat.

Daunele morale acordate de instanța de apel exced celor recomandate prin Ghidul de soluționare a daunelor morale elaborat de FPVS.

Sub un ultim aspect se reproșează instanței de apel că nu a ținut seama de prevederile art. 27 alin. (1) lit. b) din Norma ASF 23/2014 care prevede expres faptul că nu se acordă despăgubiri celui vinovat de producerea evenimentului rutier.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurată și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel, în conformitate cu dispozițiile art. 497 C. proc. civ. prin raportare la lipsa motivării de drept a hotărârii, precum și prin încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material de către instanța de apel.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, la termenul din 14 noiembrie 2019, a invocat, din oficiu, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 189 alin. (2) din același cod, excepția nulității recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Astfel, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menționat mai sus.

Trebuie subliniat însă că, pentru a conduce la casarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unul dintre acestea.

În motivarea recursului, recurenta-pârâtă s-a rezumat strict la a-și exprima nemulțumirea cu privire la admiterea în parte a acțiunii, în ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea daunelor morale, fără însă, a arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.

Recurenta-pârâtă a criticat decizia atacată susținând că a fost dată cu aplicarea greșită a legii, cu trimitere la prevederile art. 27 alin. (1) lit. b) din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule, pusă în aplicare prin Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 23/2014.

Din acest punct de vedere se arată că daunele morale au fost acordate peste nivelul mediei stabilită la nivel de jurisprudență, despăgubirea acordată fiind disproporționată.

Apreciază că dispozițiile pretins a fi încălcate stabilesc în mod clar criteriile de evaluare a despăgubirii.

În consecință, se constată că principala critică a recurentei-pârâte vizează cuantumul daunelor morale acordate de către instanța de fond, critică care nu poate fi examinată prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Simpla prezentare a motivelor de netemeinicie de către recurenta-pârâtă, reiterarea unor situații de fapt, trimiterile la doctrina și jurisprudența în materie, fac imposibilă exercitarea controlului de legalitate al instanței de recurs.

Sancțiunea nulității recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situație intervine și în cauza de față din moment ce, așa cum s-a arătat, recurenta-pârâtă nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci s-a limitat la simpla afirmare a netemeiniciei deciziei atacate.

În alți termeni, se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

În cauză, recurenta-pârâtă nu s-a conformat, așadar, dispozițiilor înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât, în declarația de recurs nu a dezvoltat vreun motiv din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege, sens în care, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor legale precitate și pe cale de consecință, să constate nulitatea recursului formulat de recurenta-pârâtă E. S.A. împotriva deciziei nr. 375/A din 10 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă E. S.A. împotriva deciziei nr. 375/A din 10 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimații-reclamanți D. prin tutori B. și C. și A. prin tutori B. și C..

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2019.