ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2070/2019

HOTĂRÂRE

13.11.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2070/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 13 noiembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați la data de 24.09.2018, reclamanta S.C. A. S.A. - societate în faliment, reprezentată prin lichidator judiciar B. S.P.R.L., a chemat în judecată pe pârâții C., D., E. și F., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate nulitatea parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/27.11.2001 și a actului adițional la același contract, autentificat sub nr. x/08.07.2002 de Biroul Notarului Public G. (numai în ceea ce privește transferul dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Galați, cartier Țiglina 1, județul Galați, compus din teren și construcție); să constate nulitatea parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/20.01.2006 de Biroul Notarului Public G. (în ceea ce privește imobilul indicat mai sus); să constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/31.03.2015 de Biroul Notarului Public H. și a tuturor actelor subsecvente; să dispună repunerea părților în situația anterioară și să oblige actualii proprietari la predarea către reclamantă a imobilului în litigiu; să dispună rectificarea cărții funciare, prin înscrierea reclamantei în calitate de proprietar al imobilului.

Prin sentința civilă nr. 3738/18.06.2019, Judecătoria Galați a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Brașov.

Pentru a pronunța această sentință, a apreciat că reclamanta se află în procedură de insolvență încă din 21.01.2010, iar acțiunea de față se înscrie în domeniul de reglementare al art. 80 din Legea nr. 85/2006, întrucât tinde spre anularea unor acte frauduloase și a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii.

De aceea, a considerat că, în determinarea instanței competente incidente sunt dispozițiile art. 6 din Legea nr. 85/2006 și cele ale art. 120 C. proc. civ. așa fiind, a declinat competența în favoarea Tribunalului Brașov.

Prin încheierea nr. 1242/10.10.2019, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și excepția necompetenței funcționale a judecătorului-sindic și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Galați; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea acestuia.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a luat în considerare temeiul de drept invocat de reclamant în cererea de chemare în judecată, raportat la dispozițiile art. 11 din Legea nr. 85/2006, aplicabile procedurii insolvenței în dosarul nr. x/2010 aflat pe rolul Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, având obiect falimentul debitoarei S.C. A. S.A., coroborate cu prevederile art. 6 din Regulamentul UE nr. 2015/848, potrivit cărora competența de soluționare a cauzei aparține judecătorului-sindic doar în acțiunile ce decurg direct din procedura insolvenței și care se află în strânsă legătură cu aceasta.

A mai apreciat că, din perspectiva valorii obiectului cererii, în aplicarea art. 94 lit. k) și art. 95 C. proc. civ., competența materială de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Galați.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reține următoarele:

Declinările reciproce de competență au fost determinate de aprecierile diferite ale instanțelor aflate în conflict asupra naturii acțiunii, astfel că ceea ce prezintă relevanță în analiză sunt obiectul și temeiurile de drept ale acțiunii.

Acțiunea urmărește constatarea nulității parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/27.11.2001 și a actului adițional la același contract, autentificat sub nr. x/08.07.2002 de Biroul Notarului Public G., precum și a unor acte subsecvente și restabilirea situației anterioare; ea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 966 și 1254 C. civ.

Cauza acțiunii rezidă în caracterul definitiv al statuărilor Curții de Apel Oradea, secția penală din decizia penală nr. 575/A/21.09.2015.

Așa fiind, cererea care formează obiect al dosarului de față nu se înscrie în aria acțiunilor introduse de administratorul judiciar/lichidator, în exercitarea obligațiilor reglementate de art. 79 și 80 din Legea nr. 85/2006, întrucât nu numai că nu este întemeiată în drept pe nicio dispoziție din legea insolvenței, ci și pentru că dispozițiile legale evocate mai sus instituie o prezumție de fraudă a actelor debitorului încheiate într-o perioadă expres indicată. Or, în cauză, actul inițial, a cărui nulitate parțială s-a solicitat a fi constatată, a fost încheiat în afara perioadei respective. Mai mult, natura juridică a nulității cu care se sancționează actele frauduloase în sensul legislației insolvenței are un regim distinct, care impune o abordare particulară.

Astfel, competența materială de soluționare a cauzei revine instanței de drept comun, determinarea acesteia urmând a se face potrivit criteriului valorii obiectului cererii.

Cum aceasta a fost precizată de recurentă la 26.08.2019 și se situează sub plafonul de 200.000 RON, sunt incidente dispozițiile art. 94 lit. k) C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoria Galați.