DUMAN v. TURKEY

SEGUNDA SECȚIUNE DE DECIZIE FINALĂ Cererea nr. 803/04 de Hüseyin DUMAN împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (Secțiunea a doua), care a stat la 3 iunie 2008 în calitate de Cameră compusă de: Françoise Tulkens, Președintele Antonella Mularoni, Ireneu Cabral Barreto, Vladimir Zagrebsky Dragoljub Popović, Nona Tsotsotsoria, Ișıl Karakaș, judecători și Françoise Elens-Passos, secretar adjunct al Secțiunii având în vedere cererea depusă la 15 octombrie 2003, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondurile cazului, având în vedere decizia parțială din 11 decembrie 2007, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăsește după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Hüseyin Duman, este un cetățen turc născut în 1974 și este în prezent în închisoare în Diyarbakır. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Mahmut Vefa, un avocat practicant în Diyarbakır. Guvernul turc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Circumstanțele cauzei, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 16 decembrie 1994, reclamantul a fost arestat în orașul Van și a fost arestat în custodie de poliție, iar ulterior a fost înarmat în închisoare în așteptarea introducerii procedurilor penale împotriva lui. La 24 ianuarie 1995, procurorul de la Curtea de Securitate a statului Diyarbakır a depus o acuzație în favoarea acestei instanțe, acuzarea reclamantului cu infracțiunile de aderare la o organizație ilegală, ajutarea și apărarea acestei organizații și desfășurarea activităților armate în numele său. La 4 decembrie 2001, instanța de judecată a constatat că reclamantul a fost vinovat și l-a condamnat la moarte. Această condamnare a fost comutată la închisoare pe viață. Reclamantul a apelat. La 20 noiembrie 2002, Curtea de Casație a anulat hotărârea instanței de judecată. După dizolvarea Curților de Securitate de Stat, dosarul a fost transferat la Curtea Diyarbakır Assize, care a constatat că reclamantul a fost vinovat la 22 februarie 2007 și l-a condamnat la închisoare pe viață. Reclamantul s-a plâns că procedura penală împotriva acestuia nu a fost încheiată într-un termen rezonabil, conform articolului 6 § 1 din Convenția Invocând art. 13 din Convenție, el s-a plâns, de asemenea, că nu a avut un remediu eficace în ceea ce privește reclamația de mai sus. HOTĂRÂREA Curții a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Turciei propune să plătească ex gratie 9.000 (nouă mii) de euro (de exemplu 8.000 de euro în ceea ce privește prejudiciile materiale și morale și 1.000 de euro în ceea ce privește costurile și cheltuielile) dlui Hüseyin Duman în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cazului menționat mai sus pe care îl așteaptă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lira turcă nouă la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea a primit următoarea declarație semnată de solicitant: „Eu, dl Mahmut Vefa, avocat, remarc că Guvernul Turciei sunt pregătite să plătească, ex gratie 9.000 (nouă mii) de euro (adică 8.000 de euro în ceea ce privește prejudiciile materiale și morale și 1.000 de euro în ceea ce privește costurile și cheltuielile) către dl Hüseyin Duman în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus pe care îl așteaptă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lira turcă nouă la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

FINAL DECISION

Application no. 803/04

by Hüseyin DUMAN

against Turkey

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 3

June 2008 as a Chamber composed of:

Françoise Tulkens,

President,

Antonella Mularoni,

Ireneu Cabral Barreto,

Vladimiro Zagrebelsky

Dragoljub Popović,

Nona Tsotsoria,

Ișıl Karakaș,

judges,

and Françoise Elens-Passos,

Deputy Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 15 October 2003,

Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together,

Having regard to the partial decision of 11 December 2007,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Hüseyin Duman, is a Turkish national who was born in 1974 and is currently in prison in Diyarbakır. He was represented before the Court by Mr Mahmut Vefa, a lawyer practising in Diyarbakır. The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

On 16 December 1994 the applicant was arrested in the city of Van and placed in police custody. He was subsequently remanded in custody in a prison pending the introduction of criminal proceedings against him.

On 24 January 1995 the prosecutor at the Diyarbakır State Security Court filed an indictment with that court, charging the applicant with the offences of membership of an illegal organisation, aiding and abetting that organisation and carrying out armed activities on its behalf.

On 4 December 2001 the trial court found the applicant guilty as charged and sentenced him to death. This sentence was commuted to life imprisonment. The applicant appealed.

On 20 November 2002 the Court of Cassation quashed the trial court’s judgment.

A retrial commenced. Following the dissolution of the State Security Courts, the case file was transferred to the Diyarbakır Assize Court which found the applicant guilty on 22 February 2007 and sentenced him to life imprisonment. The applicant appealed.

The proceedings before the Court of Cassation are still continuing.

COMPLAINTS

The applicant complained that the criminal proceedings against him had not been concluded within a reasonable time, as required by Article 6 § 1 of the Convention

Invoking Article 13 of the Convention he also complained that he had not had an effective remedy in respect of the above complaint.

THE LAW

The Court received the following declaration from the Government:

“I declare that the Government of Turkey offer to pay ex gratia 9,000 (nine thousand) euros (i.e. 8,000 euros in respect of pecuniary and non pecuniary damage and 1,000 euros in respect of costs and expenses) to Mr Hüseyin Duman with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into new Turkish liras at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”

The Court received the following declaration signed by the applicant:

“I, Mr Mahmut Vefa, lawyer, note that the Government of Turkey are prepared to pay, ex gratia 9,000 (nine thousand) euros (i.e. 8,000 euros in respect of pecuniary and non pecuniary damage and 1,000 euros in respect of costs and expenses) to Mr Hüseyin Duman with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into new Turkish liras at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

I accept the proposal and waive any further claims against Turkey in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.”

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention). In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 and to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Françoise Elens-Passos

Françoise Tulkens

Deputy Registrar

President