SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 38740/09 Mehmet DUMAN împotriva Turciei depusă la 6 iulie 2009 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Mehmet Duman, este un cetățean turc născut în 1975 și locuiește în Erzurum. Faptele cazului, astfel cum a fost depus de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 12 septembrie 1994, reclamantul a fost arestat pe suspect de a fi membru al unei organizații ilegale, și anume: Hizbullah El a fost interogat de ofițerii de poliție la Hotărârea de Securitate Diyarbakır și ulterior Procurorul Public Diyarbakır a luat declarații de la reclamant în absența unui avocat, cu privire la implicarea sa în activitățile Hizbullah . În declarațiile sale, reclamantul a admis aderarea sa la organizația ilegală și a menționat anumite activități în care a participat. La 4 octombrie 1994, reclamantul a fost interogat de judecătorul de investigare în absența unui avocat, atunci când a retras declarațiile sale făcute poliției și procurorului. Judecătorul de investigare a ordonat detenția reclamantului în reținere. Datorită lipsei de disponibilitate a penitenciarilor, reclamantul nu a fost închis în închisoare și a fost ținut la sucursala antiterrorism a Direcției de Securitate din Diyarbakır timp de trei zile, în timpul cărora se presupune că a fost supus torturii. La 24 octombrie 1994, procurorul public din Diyarbakır a emis o acuzație care acuza reclamantul în temeiul art. 146 din fostul Cod penal turc. Procedura penală a început în fața Curții de Securitate de Stat din Diyarbakır și a fost ulterior transferată Curții de Securitate din Diyarbakır în urma eliminării instanțelor de securitate de stat în iulie 2004. În 2001, 2003 și 2004 Procurorul public Diyarbakır a emis patru acuzații diferite împotriva reclamantului și toate cazurile au fost aderate de Curtea de Securitate a statului Diyarbakır din cauza legăturii dintre ele. La 26 februarie 2007, Curtea Diyarbakır Assize a condamnat reclamantul în temeiul articolului 146 § 1 din fostul Cod Penal și l-a condamnat la închisoare pe viață. Se înțelege din hotărârea că raportul medical elaborat la 4 octombrie 1994 nu a dezvăluit nici un semn de violență fizică. În 2010, reclamantul a solicitat o copie a raportului medical elaborat la 4 octombrie 1994 de la Procuratura Publică Diyarbakır. La 5 februarie 2010, el a fost informat că toate documentele elaborate în 1994 au fost distruse în 2004. Curtea de primă instanță și-a bazat decizia pe mai multe elemente de probă, cum ar fi declarațiile reclamantului către poliție, procurorul public și judecătorul de investigare, documentele organizației care au fost găsite și confiscate în cursul operațiunii de poliție, mărturiile victimelor și declarațiile anumitor co-accusate. Reclamantul a apelat și, la 16 aprilie 2009, Curtea de Casație a susținut hotărârea. Înțelege-se din decizia Curții de Casație că cererea reclamantului de corecție de vârstă a acestuia a fost respinsă de Curtea Diyarbakır Assize. COMPLAINTS În baza articolului 3 din Convenție, reclamantul se plânge că a fost tratat rău în timpul detenției sale în custodie de poliție, susținând că autoritățile naționale nu au efectuat o anchetă cu privire la acuzațiile sale privind tratamentele necorespunzătoare. În baza articolului 5 § 1, 2, 3 din Convenție, reclamantul susține că detenția sa a fost ilegală deoarece nu a existat nici o suspiciune rezonabilă de a justifica detenția sa. El se plânge de asemenea cu privire la durata detenției sale în timp de proces. El susține în continuare că familia sa nu a fost informată cu privire la detenția sa de poliție. În conformitate cu art. 6 din Convenție, reclamantul susține că a fost refuzat accesul la un avocat în cursul anchetei preliminare și că declarațiile sale au fost extrase sub presiune. El plânge, de asemenea, că instanța de primă instanță a încălcat dreptul său de a fi presupus nevinovat, deoarece a ordonat continuarea detenției sale în așteptarea procesului în absența unor dovezi suficiente. Reclamantul susține în continuare că instanța de primă instanță l-a condamnat pe baza declarațiilor de poliție care au fost extrase de la el sub presiune; de asemenea, susține că, în general, Curtea Assize a ignorat anumite probe și nu a auzit mai mulți martori care se presupune că au fost în favoarea sa. El se plânge, de asemenea, de lipsa de imparțialitate și independență a Curților de Securitate de Stat. El plânge în continuare că, deși în timpul procedurii penale componența instanței a schimbat de mai multe ori, dosarul nu a fost reexaminat după fiecare modificare. În sfârșit, el se plânge că, în ciuda faptului că rapoartele medicale au arătat că era minor la momentul material, el nu putea beneficia de avantajele de a fi minor. A existat o încălcare a articolului 6 § 3 litera (c) din Convenție, coroborat cu art. 6 § 1, ca urmare a lipsei de asistență juridică disponibilă reclamantului în cursul fazei de anchetă preliminară (a se vedea Salduz v. Turcia [GC], nr. 36391/02, §§ 45-63, 27 noiembrie 2008)? Reclamantul a avut un proces echitabil în determinarea acuzațiilor penale împotriva lui, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, a fost admiterea în dovadă a declarației luate de reclamant în custodie de poliție – pe care a susținut-o în contravenție – în încălcarea drepturilor sale în temeiul articolului 6 din Convenție (a se vedea, de exemplu, Örs și alții c. Turcia , nr. 46213/99, § 59, 20 iunie 2006)? În acest sens, ce greutate a fost acordată de instanța de judecată față de acuzațiile reclamantei că declarația în cauză a fost luată de la el prin forță? Reclamanții au primit un proces echitabil de către un tribunal independent și imparțial, astfel cum prevede art. 6 § 1 din Convenția (a se vedea Ceylan c. Turcia) (dec.), nr. 68953/01, 30 august 2005)? Guvernul este solicitat să prezinte o copie a dosarului complet al procesului penal, inclusiv în special a rapoartelor medicale menționate în hotărârea Curții Diyarbakır Assize din 26 februarie 2007.
Application no. 38740/09
Mehmet DUMAN
against Turkey
lodged on 6 July 2009
The applicant, Mr Mehmet Duman, is a Turkish national who was born in 1975 and lives in Erzurum.
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
On 12 September 1994 the applicant was arrested on suspicion of membership of an illegal organisation, namely
Hizbullah
.
He was questioned by the police officers at the Diyarbakır Security Directorate and subsequently the Diyarbakır Public Prosecutor took statements from the applicant in the absence of a lawyer, concerning his involvement in the activities of
Hizbullah
. In his statements, the applicant admitted his membership of the illegal organisation and he mentioned certain activities in which he had participated.
On 4 October 1994 the applicant was questioned by the investigating judge in the absence of a lawyer, when he retracted his statements made to the police and the prosecutor. The applicant alleged that he had given these statements under duress. The investigating judge ordered the applicant’s detention on remand. Owing to a lack of penitentiary availability, the applicant was not put into prison and was kept at the anti-terrorism branch of the Diyarbakır Security Directorate for three days, during which he was allegedly subjected to torture.
On 24 October 1994 the Diyarbakır Public Prosecutor issued an indictment charging the applicant under Article 146 of the former Turkish Criminal Code. The criminal proceedings commenced before the Diyarbakır State Security Court and were later transferred to the Diyarbakır Assize Court following the abolishment of the state security courts in July 2004. In 2001, 2003 and 2004 the Diyarbakır Public Prosecutor issued four different indictments against the applicant and all the cases were joined by the Diyarbakır State Security Court due to the link between them.
On 26 February 2007 the Diyarbakır Assize Court convicted the applicant under Article 146 § 1 of the former Criminal Code and sentenced him to life imprisonment. It is understood from the judgment that the medical report drawn up on 4 October 1994 revealed no sign of physical violence. In 2010 the applicant requested a copy of the medical report prepared on 4 October 1994 from the Diyarbakır Public Prosecutor’s Office. On 5 February 2010 he was informed that all the documents prepared in 1994 had been destroyed in 2004. The first-instance court based its decision on several items of evidence, such as the applicant’s statements to the police, public prosecutor and investigating judge, the organisation’s documents which had been found and seized in the course of the police operation, the testimonies of victims and the statements of certain co-accused.
The applicant appealed and on 16 April 2009 the Court of Cassation upheld the judgment. It is understood from the decision of the Court of Cassation that the applicant’s request for correction of his age had been dismissed by the Diyarbakır Assize Court.
Relying on Article 3 of the Convention, the applicant complains that he was ill-treated during his detention in police custody. He maintains that the national authorities failed to conduct an investigation into his allegations of ill-treatment.
Relying on Article 5 §§ 1, 2, 3 of the Convention in substance, the applicant contends that his detention was unlawful as there was no reasonable suspicion to justify his detention on remand. He also complains about the length of his detention pending trial. He further contends that his family was not informed about his detention in police custody.
Under Article 6 of the Convention, the applicant contends that he was denied access to a lawyer during the preliminary investigation and that his statements were extracted under duress. He also complains that the first-instance court violated his right to be presumed innocent, as it ordered the continuation of his detention pending trial in the absence of sufficient evidence. The applicant further alleges that the first-instance court convicted him on the basis of police statements which had been extracted from him under duress; furthermore, he contends in general that the Assize Court ignored certain evidence and failed to hear several witnesses who were allegedly in his favour. He also complains of the lack of impartiality and independence of the State Security Courts. He further complains that although throughout the criminal proceedings the composition of the court changed several times, the case file was not re-examined after every change. Finally, he complains that despite the fact that the medical reports showed that he was a minor at the material time, he could not benefit from the advantages of being a minor.
1.
Has there been a breach of Article 6 § 3 (c) of the Convention, in conjunction with Article 6 § 1, as a result of the lack of legal assistance available to the applicant during the preliminary investigation stage (see
Salduz v.
Turkey
[GC], no. 36391/02, §§ 45-63, 27 November 2008)?
2.
Did the applicant have a fair trial in the determination of the criminal charges against him, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention? In particular, was the admission in evidence of the statement taken from the applicant in police custody – which he claims was taken from him under duress – in violation of his rights under Article 6 of the Convention (see, for example,
Örs and Others v. Turkey
, no. 46213/99, § 59, 20 June 2006)? In this connection, what weight was given by the trial court to the applicant’s allegations that the statement in question had been taken from him by force?
3.
Did the applicants receive a fair trial by an independent and impartial tribunal as required by Article 6 § 1 of the Convention
(see
Ceylan v.
Turkey
(dec.), no. 68953/01, 30 August 2005)?
The Government are requested to submit a copy of the complete case file pertaining to the criminal proceedings, including in particular the medical reports referred in the judgment of the Diyarbakır Assize Court dated 26
February 2007.