ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1847/2019

Ședința publică din data de 18 octombrie 2019

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, sub număr de dosar x/2018, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C. S.A. și C. - SUCURSALA MARASTI CLUJ-NAPOCA, constatarea caracterului abuziv și implicit a nulității absolute parțiale a clauzei de la art. 1.2, și art. 5.1. din contractul de credit nr. x/13.11.2007, în ceea ce privește caracterul variabil a marjei băncii, conform voinței unilaterale a pârâtei, consecutiv; stabilirea dobânzii ca fiind compusă din indicele LIBOR la 3 luni și o marjă fixă de 4,3 puncte procentuale pe an, obligarea pârâtei la restituirea sumelor achitate în plus de către reclamanți față de dobânda compusă din indicele LIBOR la 3 luni + 4,3% marjă fixă; constatarea caracterului abuziv și implicit a nulității absolute a clauzei de la art. 2.2. și art. 6,3 paragraful 1. din contractul de credit nr. x x/13.11.2007 potrivit cărora restituirea sumei împrumutate se face în CHF, consecutiv; stabilizarea cursului de schimb valutar CHF-LEU, pentru efectuarea plăților în temeiul contractului de credit, la valoarea francului elvețian de la momentul încheierii contractului de credit, conform cursului valabil la momentul semnării contractului, respectiv 2,097 RON/l CHF, pe toată perioada de derulare a acestuia; obligarea pârâtei să restituie reclamanților toate sumele achitate în plus, având în vedere diferența cursului valutar valabil la momentul efectuării fiecărei plăți și cursul valabil la data semnării contractului, respectiv 2,097 RON/l CHF; constatarea caracterului abuziv și implicit a nulității absolute a clauzei de la art. 1.3. lit. a) din contractul de credit nr. x/13.11.2007 privind impunerea unui comision de acordare în cuantum de 5.400 CHF, cu consecința înlăturării acestuia din convenție, consecutiv; obligarea pârâtei la restituirea către reclamanți a sumei achitată în baza clauzei constatată ca fiind abuzivă, constatarea caracterului abuziv și implicit a nulității absolute a clauzei de la art. 6.3 paragraful 2 și 3 din contractul de credit nr. x/13.11.2007 privind posibilitatea băncii de a debita unilateral orice cont al reclamanților și eliminarea acestuia din contractul de credit, constatarea caracterului abuziv și implicit a nulității absolute a clauzei de la art. 4.4. din contractul de credit nr. x/13.11.2007, privind posibilitatea Băncii de a încheia în numele reclamanților o asigurare de viață, consecutiv; anularea asigurării de viață încheiată de pârâtă pe numele reclamanților; obligarea pârâtei la restituirea sumelor reținute în baza acesteia; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale (conform O.G. nr. 9/2000, în perioada de aplicare), respectiv a dobânzii legale remuneratorii (conform O.G. nr. 13/2011), aferentă sumelor de restituit solicitate la lit. A) pct. 3, lit. B). pct. 3, lit. C). pct. 2 și lit. E) pct. 3, de la data prelevării nelegale a fiecărei sume și până la data restituirii efective; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 189 din 15 ianuarie 2019 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, a fost admisă excepția de necompetență materială a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

În motivare, Judecătoria Cluj-Napoca a reținut, în esență, că a fost sesizată cu o acțiune care cuprinde mai multe capete de cerere principale, întemeiate pe un titlu comun, situație în care, potrivit art. 99 alin. (2) C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.

Astfel, constatându-se că valoarea unuia dintre petitele principale este de 549.180 RON, în baza art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., coroborat cu art. 95 pct. 1 C. proc. civ., art. 101 alin. (1) și (2) C. proc. civ., art. 99 alin. (2), art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția necompetenței sale materiale și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii reclamanților în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

Prin sentința civilă nr. 704 din 16 aprilie 2019, Tribunalul Specializat Cluj a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Specializat Cluj a luat act de alegerea făcută de reclamanți, potrivit dispozițiilor art. 116 C. proc. civ.

Astfel, deși reclamanții care au calitatea de consumatori s-ar fi putut prevala de dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prin introducerea acțiunii la Tribunalul Hunedoara, s-a apreciat că odată ce au ales să învestească instanțele de la sediul pe care îl considerau a fi al pârâtei, nu se mai poate reveni asupra acestei opțiuni. Nu au putut fi reținute prevederile art. 109 C. proc. civ. invocate de reclamanți, întrucât contractul de credit a fost încheiat de C. S.A., iar nu de Sucursala din Cluj, nefiind prevăzut că obligațiile ce decurg din contract urmează a fi executate în Cluj-Napoca.

Pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, dosarul a fost înregistrat la 4 iunie 2019, sub nr. x/2019.

Tribunalul București a reținut, în esență, incidența dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., art. 109 C. proc. civ. și art. 116 din același cod.

Totodată, a arătat că potrivit art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare (…).

Văzând aceste dispoziții legale și faptul că norma încălcată este una supletivă, pârâta neinvocând excepția necompetenței teritoriale prin întâmpinare Tribunalul București a apreciat că instanța nu avea posibilitatea invocării din oficiu a excepției necompetenței teritoriale.

Astfel, prin încheierea din 13 septembrie 2019 pronunțată de Tribunalului București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, instanța aleasă de reclamanți ca instanță de la locul încheierii contractului față de dispozițiile art. 109 C. proc. civ.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Specializat Cluj competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Regula generală de drept comun, în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., conform căruia:

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Conform art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în afară de instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, mai este competentă:

"instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor".

Potrivit art. 121 C. proc. civ., cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la domiciliul consumatorului.

Se constată că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă acțiunea în pretenții formulată de reclamanții (consumatori) A. și B., în contradictoriu cu pârâtele (profesioniști) C. S.A. și C. - SUCURSALA MARASTI CLUJ-NAPOCA.

Astfel, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 121 C. proc. civ., deoarece acțiunea este formulată de un consumator împotriva unui profesionist, fiind incidente în materia competenței teritoriale dispozițiile art. 107 și ale art. 113 pct. 8 C. proc. civ., prezenta cauză fiind guvernată de norme juridice ce instituie o competență alternativă.

Or, pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, opțiune susținută de art. 116 C. proc. civ., potrivit căruia:

"reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente".

În speță, opțiunea reclamanților-consumatori, conform art. 116 C. proc. civ., a fost în sensul soluționării cauzei de instanța de la locul încheierii contractului, respectiv Cluj-Napoca, față de dispozițiile art. 109 C. proc. civ., potrivit cărora:

"cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face și la instanța locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârșite de acesta".

În altă ordine de idei, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ.:

"Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Or, în speță, excepția de necompetență teritorială a fost invocată în cauză din oficiu chiar de către Tribunalul Specializat Cluj, fără a fi invocată de către pârâtele C. S.A. și C. - SUCURSALA MARASTI CLUJ-NAPOCA printr-o eventuală întâmpinare, prin urmare, a fost invocată cu nerespectarea normei imperative prevăzute de textul art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Excepția de necompetență teritorială fiind una de ordine privată și cum o atare excepție nu a fost invocată de către pârâte prin întâmpinare, ci chiar de către instanță din oficiu, se constată că Tribunalul Specializat Cluj în mod nelegal a invocat și s-a considerat necompetent.

În raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii formulată de reclamanții A. și B., în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2019.