ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1300/2019
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1300/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Ședința publică din data de 13 iunie 2019
Asupra recursurilor de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu la 10 mai 2017, sub nr. x/2017, reclamanții A. și B. le-au chemat în judecată pe pârâtele C. S.A. și C. S.A. - SUCURSALA TÂRGU JIU, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța:
să constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzelor stipulate la art. 1 din anexa 1 a actului adițional nr. x din 27 septembrie 2010 la contractul de credit ipotecar nr. x din 10 decembrie 2007;
să le oblige pe pârâte să aplice marja fixă inițială de 0%, de la art. 4.2 din contractul de credit ipotecar nr. x din 10 decembrie 2007 și să elibereze un nou grafic de rambursare, urmând ca dobânda să fie calculată în funcție de această marjă, după formula RD = Libor CHF la 3 luni + Marja fixă;
să constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei stipulate la art. 4.11 din același contract și să le oblige în solidar pe pârâte la restituirea sumei de 894 CHF, încasată cu titlu de comision de acordare, sumă ce va fi actualizată cu dobânda legală până la data plății;
să constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei de risc valutar stipulate la art. 5.1 din același contract și să le oblige pe pârâte la stabilizarea cursului de schimb valutar CHF-leu pentru efectuarea plății ratelor de credit, la valoarea cursului de la data încheierii contractului, care să rămână valabil pe toată perioada contractuală;
să le oblige pe pârâte la restituirea sumelor reprezentând diferența de curs valutar, actualizate cu dobânda legală de la data încasării acestora și până la data restituirii;
să le oblige pe pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile din Legea nr. 193/2000, O.G. nr. 50/2010, O.G. nr. 9/2000, Legea nr. 190/1999, Regulamentul B.N.R. nr. 4/2005, Legea nr. 296/2004, Norma B.N.R. nr. 17/2003, Directiva nr. 93/13/CEE, art. 966-970 C. civ. din 1864, art. 1271 C. civ. și art. 453 C. proc. civ.
Prin sentința civilă nr. 1329/2018 din 2 martie 2018, Judecătoria Târgu Jiu a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtele C. S.A. și C. S.A. - SUCURSALA TÂRGU JIU; a constatat caracterul abuziv al clauzei stipulate la art. 4.11 din contractul de credit ipotecar nr. x din 10 decembrie 2007 și le-a obligat pe pârâte să restituie reclamanților suma de 894 CHF, percepută cu titlu de comision de acordare, precum și dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data achitării comisionului și până la data restituirii.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat apel atât reclamanții A. și B., cât și pârâta C. S.A.
Prin decizia nr. 80/2019 din 6 martie 2019, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă a respins ca nefondate apelurile declarate de apelanții-reclamanți A. și B. și apelanta-pârâtă D. S.A. (societate absorbantă a pârâtei) împotriva sentinței primei instanțe.
Împotriva deciziei instanței de apel, reclamanții A. și B. au declarat recurs, prin care au invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.
Împotriva aceleiași decizii, pârâta D. S.A. a declarat recurs, prin care a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Recursurile au fost înregistrate pe rolul Tribunalului Gorj, fiind înaintate Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursurilor declarate în cauză, Înalta Curte reține următoarele:
Recursurile au fost declarate împotriva unei decizii pronunțate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.
Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din același act normativ, "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".
Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel.
Având în vedere că deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.
Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că obiectul recursurilor îl reprezintă decizia nr. 80/2019 din 6 martie 2019, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă.
Fiind atacată o hotărâre pronunțată în apel de tribunal rezultă că recursurile declarate împotriva acestei hotărâri sunt de competența materială a curții de apel, ca instanță imediat superioară tribunalului.
Având în vedere că instanța imediat superioară Tribunalului Gorj este Curtea de Apel Craiova rezultă că soluționarea recursurilor declarate în prezenta cauză este de competența materială a acestei din urmă instanțe.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) raportat la art. 96 pct. 3 și art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursurilor în favoarea Curții de Apel Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Declină competența de soluționare a recursurilor declarate de recurenții-reclamanți A. și B. și recurenta-pârâtă D. S.A. împotriva deciziei nr. 80/2019 din 6 martie 2019, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2019.