ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 623/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

I. Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu, sub nr. x/2017, reclamanții A. și B. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A., ca prin sentința ce se va pronunța:

"să se constate ca abuzive clauza art. 7 pct. b) din Contractul de credit ipotecar nr. x/18.03.2008, să se dispună anularea acestei clauze și restituirea sumei încasate cu acest titlu, precum și la plata dobânzii aferente acestei sume, înghețarea cursului de schimb valutar CHF- LEU și efectuarea plăților în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului, solicitând și obligarea pârâtei la plata sumelor achitate în plus, în temeiul contractului sus menționat, rezultate din diferența de curs valutar valabil de la momentul efectuării fiecărei plăți și cursul valutar valabil de la data semnării contractului de credit, sume la care urmează să se calculeze și dobânda legală aferentă, calculată de la data încasării fiecărei sume nedatorate și până la achitarea integrală a acestora de către pârâte".

II. Prin sentința civilă nr. 2447 din data de 02.04.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Târgu-Jiu a admis cererea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu S.C. C. S.A.

A constatat ca abuzivă clauza prevăzută la art. 7 pct. b) din Contractul de credit ipotecar nr. x/18.03.2008 privind comision de acordare credit.

A dispus anularea clauzei mai sus menționate, respectiv cea prevăzută la art. 7 pct. b) din Contractul de credit ipotecar nr. x/18.03.2008.

A fost obligată pârâta la restituirea sumei încasate cu acest titlu, precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume.

A dispus înghețarea cursului de schimb valutar CHF/leu și efectuarea plăților în temeiul contractului de credit, la valoarea de la data încheierii contractului.

A fost obligată pârâta la plata sumelor achitate în plus, în temeiul Contractului de credit nr. x/18.03.2008, rezultate din diferența de curs valutar valabil de la momentul efectuării fiecărei plați și cursul valutar valabil de la data semnării contractului de credit, sume la care urmează să se calculeze și dobânda legală aferentă, calculată de la data încasării fiecărei sume nedatorate și până la achitarea integrală a acestora de către pârâtă.

A fost obligată pârâta la plata sumei de 1000 RON către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată.

III. Împotriva acestei sentințe a declarat de apel pârâta S.C. C. S.A., solicitând admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței civile apelate, în sensul admiterii excepției lipsei competentei teritoriale a Judecătoriei Târgu Jiu și respingerea, în totalitate, a acțiunii.

Prin decizia civilă nr. 550 din 27 noiembrie 2018, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. C. S.A. împotriva sentinței civile nr. 2447 din 02.04.2018 pronunțată de Judecătoria Târgu-Jiu, în contradictoriu cu intimații-reclamanți A. și B.

A fost obligată intimata pârâtă la plata către intimații-reclamanți a sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

IV. Împotriva acestei decizii a formulat recurs S.C. C. S.A., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și, în rejudecare, modificarea în totalitate a deciziei, în sensul admiterii în totalitate a apelului formulat de recurenta-pârâtă și respingerea acțiunii formulate de intimații-reclamanți.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 15 februarie 2019, sub nr. x/2017.

V. Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din același act normativ, "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel.

Având în vedere că deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune a fi respectată, începând cu data publicării în Monitorul Oficial, 14 noiembrie 2018.

Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia civilă nr. 550 din 27 noiembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă.

Fiind atacată o hotărâre pronunțată în apel de tribunal rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competența materială a curții de apel, ca instanță imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanța imediat superioară Tribunalului Gorj este Curtea de Apel Craiova, rezultă că soluționarea recursului declarat în prezenta cauză este de competența materială a celei din urmă menționate instanțe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) raportat la art. 96 pct. 3 și art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă privind soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.A. împotriva deciziei nr. 550 din 27 noiembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă.

Trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2019.