ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5067/2018

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 27 octombrie 2017 pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu, sub număr de dosar x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., solicitând să se constate că este abuzivă clauza înscrisă la art. 7 din contractul de credit ipotecar nr. x/2008; să se dispună anularea acestei clauze și restituirea sumei încasate cu acest titlu, precum și obligarea la plata dobânzii aferente acestei sume; înghețarea cursului de schimb valutar CHF-Leu și efectuarea plăților în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului și obligarea pârâtei la plata sumelor achitate în plus în temeiul contractului menționat, rezultate din diferența de curs valutar valabil de la momentul efectuării fiecărei plăți și cursul valutar valabil de la data semnării contractului de credit, sume pentru care să se calculeze și dobânda legală aferentă, calculată de la data încasării fiecărei sume nedatorate și până la achitarea integrală a acestora de către pârâtă.

Prin sentința civilă nr. 981/2018 din 20 februarie 2018, pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A..

Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a declarat apel.

Prin decizia nr. 295/2018 din 15 mai 2018, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, a fost admis apelul declarat de apelantul reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 981/2018 din 20 februarie 2018, pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. B. S.A..; a fost schimbată sentința în sensul că a fost admisă acțiunea formulată de reclamant A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A.. S-a constatat nulitatea absolută a clauzei de la art. 7.1 lit. b) din contractul părților privind comisionul de acordare și s-a dispus restituirea sumei încasate cu acest titlu, cu dobânda legală de la încasarea sumei de către bancă până la restituirea sumei către reclamant. S-a constatat nulitatea absolută parțială a prevederilor de la art. 10 din contractul părților prin care riscul valutar este lăsat în sarcina exclusivă a consumatorului, cu consecința recalculării și plății ratelor pe durata contractului în moneda CHF la cursul de schimb valutar de la data încheierii contractului. S-a dispus restituirea sumelor de bani reprezentând diferențe de curs valutar încasate de bancă, cu dobânda legală de la data încasării până la data restituirii către reclamant.

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., pârâta S.C. B. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 295/2018 din 15 mai 2018, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă.

Prin adresa emisă de Tribunalul Gorj, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării recursului.

Recursul a fost înregistrat la 14 septembrie 2018 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.:

"nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

În primă instanță, competența de soluționare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii și tribunale, în funcție de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) și a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, judecătoriile soluționează, în primă instanță, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depășește acest nivel.

Hotărârile astfel pronunțate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal și, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competență care să determine instanța căreia i-ar reveni spre soluționare judecarea recursurilor împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în asemenea condiții.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Prin decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

Așa fiind, în raport cu dezlegarea dată prin decizia pronunțată în recursul în interesul legii anterior evocată, ținând cont și de art. 517 alin. (4) C. proc. civ., conform căruia:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I", precum și de faptul că în cauza supusă judecății decizia recurată este pronunțată de Tribunalul Gorj, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Craiova, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei nr. 295/2018 din 15 mai 2018, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2018.