ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 536/2013

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 7820 din 08 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr. 15763/3/2009, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC H.S. SRL în sensul obligării A.N.L. la plata sumei de 98.664,35 lei cu titlu de actualizare preț și a fost respinsă cererea privind obligarea pârâtei la plata sumei de 41.462 lei ca neîntemeiată. Instanța de fond a reținut că părțile au încheiat la 03 iunie 2004 contractul de execuție de lucrări construcții locuințe pentru tineret nr. 5793 având ca obiect lucrări pe amplasamentul M. București, sector 6, Bulevardul Timișoara, Valea Oltului, Cartier Brâncuși, zona C1, etapa IX, 6 tronsoane, 109 unitatea locative, conform Documentului de avizare nr. 33/72 din 15 aprilie 2003, aviz MLPTL nr. 65+/72 din 29 mai 2003 și Ordinului M.L.P.T.L.

nr. 809/2003. Prin art. 2.2 din contract părțile au convenit ca achizitorul A.N.L. să plătească executantului prețul de 65.786.152 mii lei (exclusiv TVA) reprezentând 1.651.134 Euro la cursul de 39.843 lei/Euro din data de 03 martie 2004, respectiv 78.285.520,88 mii lei (inclusiv TVA) reprezentând 1.964.850 euro pentru execuția, finalizarea și întreținerea lucrărilor pe amplasamentul M. București, sector 6, Bulevardul Timișoara, Valea Oltului, Cartier Brâncuși, zona C1, etapa IX, 6 tronsoane, 109 unitatea locative, conform devizului oferta însuși de A.N.L.

Contractul a fost modificat prin acte adiționale în ceea ce privește prețul, 8.483.393,61 lei cu TVA, 2.129.205 Euro și termenul de finalizare a lucrărilor, 30 iunie 2007. Potrivit art. 18.1, achizitorul avea obligația achitării facturii în termen de 30 de zile de la primire, prețul fiind reactualizat prin corelarea cu rata de schimb leu-euro în conformitate cu prevederile Legii nr. 386/2004, art. 41 alin. (3) și nu cuprinde cheltuielile cu utilitățile, conform art. 13.1 alin. (2). Prin actul adițional nr. 1 din 16 februarie 2006 au fost modificate prevederile art. 19.1 din contract, în sensul actualizării restului rămas de executat la momentul februarie 2006 conform prevederilor art. 51 4 din G.F.

nr. 411/2005, fără a fi cuprinse cheltuielile efectuate de Consiliile Locale și fără a se depăși valoarea maximă în euro aprobată prin avizul C.T.E. - M.L.P.T.L. cu privire la suma rezultată din valoarea decontată, valoarea actualizată a restului de lucrări și valoarea eventualelor acte adiționale ulterioare.

În derularea contractului, societatea reclamantă a emis facturi fiscale, pretențiile în cuantum de 140.126,35 lei reprezentând 43.237,63 lei reprezentând actualizare rămasă neachitată factura fiscală nr. 514531 din 14 iunie 2007; 41.262 lei c/valoare lucrări și 55.426,76 lei actualizare preț potrivit factură fiscală nr. 514540 din 14 august 2007. Din actele dosarului se reține că factura fiscală nr. 514531 din 14 iunie 2007 în cuantum de 418.428,70 lei - c/valoare lucrări executate a fost achitată integral de pârâta A.N.L., valoarea de 43.237,63 lei reprezentând actualizare preț în condițiile art. 1 act adițional nr. 1, din valoarea totală a actualizării de 101.134,22 lei (suma de 57.896,59 lei fiind achitată cu OP nr. 225 E și 238 E din 28 iunie 2007). Din factura nr. 514540 din 14 august 2007 în sumă de 224.399,69 lei pârâta a achitat suma de 182.937,69 lei restul neachitat fiind în cuantum de 41.262 lei, actualizarea aferentă acestei facturi fiind de 55.426,72 lei.

Potrivit art. 51 4 din H.G. nr. 411/2005 privind modificarea și completarea H.G. nr. 461/2001 pentru aprobarea normelor de aplicare a O.U.G. nr. 60/2001 privind achizițiile publice și pentru modificarea art. 3 din H.G. nr. 841/1995 privind procedurile de transmitere fără plată și de valorificare a bunurilor aparținând instituțiilor publice, în cazul contractelor de achiziție publică, altele decât cele prevăzute la art. 513 și a căror durată este mai mare de 12 luni, restul rămas de îndeplinit la sfârșitul acestei perioade, determinată începând cu momentul intrării în vigoare a contractului, poate fi actualizat prin aplicarea la valoarea rămasă a unui coeficient de actualizare care este egal cu evoluția indicelui prețurilor de consum (total) comunicat de I.N.S.

Evoluția indicelui prețurilor de consum (total) se determină aferent perioadei cuprinse între luna de referință și luna pentru care se realizează decontarea. Autoritatea contractantă are obligația de a preciza luna de referință în documentația pentru elaborarea și prezentarea ofertei. Luna de referință se stabilește ca fiind luna aferentă datei prevăzute pentru depunerea ofertelor sau, după caz, luna anterioară, în corelație cu modul de stabilire a echivalentei leu-euro prevăzut în documentația pentru elaborarea și prezentarea ofertei. Data calendaristică la care se ia în considerare raportul de schimb leu-euro trebuie să se încadreze într-un interval de cel mult 30 de zile, anterior datei deschiderii ofertei.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză în condițiile art. 201 C. proc. civ., completat cu răspunsul la obiecțiunile formulate de pârâta A.N.L., tribunalul a reținut că suma totală avizată este în cuantum de 9.475.482,97 lei cu TVA, iar suma totală pretinsă de societatea reclamantă este de 9.466.877,15 lei cu TVA, cu 8.605,82 lei mai mică, astfel încât pretențiile constând în valoare actualizată nu încalcă clauza stipulată de părți prin actul adițional nr. 1 referitoare la valoarea maximă în euro aprobată prin avizul C.T.E. – M.L.P.T.L. În ceea ce privește diferența pretins neachitată aferentă facturii fiscale nr. 514540 din 14 august 2007 în sumă de 224.399,69 lei - 41.262 lei tribunalul a reținut achitarea acestei sume de câtre pârâta A.N.L.

cu O.P. nr. 279/ E din 05 iunie 2008, acest lucru rezultând din adresa A.N.L. care face trimitere la factura fiscală nr. 0514540 din 14 august 2007 și la OP nr. 279/E/55.100.97. Împotriva acestei soluții atât A.N.L. cât și SC H.S. SRL au declarat apel, instanța de control judiciar schimbând în tot hotărârea atacată în sensul: admiterii apelului declarat de A.N.L. cu consecința respingerii, ca neîntemeiate, a pretențiilor formulate de SC H.S. SRL privind obligarea Agenției la plata sumei de 98.644,35 lei cu titlu de actualizare preț și admiterii apelului declarat de SC H.S. SRL privind obligarea A.N.L. la plata sumei de 41.462,00 lei reprezentând contravaloare lucrări. Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că apelul declarat de pârâtă este întemeiat întrucât prin sentința atacată s-a admis cererea reclamantei doar sub aspectul obligării pârâtei la plata sumei rezultate din actualizare.

Din acest punct de vedere, de esența apărării pârâtei este susținerea despre imposibilitatea acordării unei sume provenite din actualizare, peste nivelul celei stabilite prin actul adițional nr. 1 (articolul 2), respectiv peste nivelul sumei maxime aprobate prin avize C.T.E. – M.L.P.L. În scopul determinării raportului dintre valoarea situației de lucrări facturate de reclamantă și valoarea maximă aprobată prin avizele C.T.E., s-a solicitat și încuviințat efectuarea în cauză a unei expertize contabile. Examinând concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, cu specială referire pentru problema vizată la obiectivul nr. 6, Curtea de apel a constatat că cei trei experți (dintre care un expert desemnat de instanță și câte un expert pentru fiecare parte) nu au avut o poziție comună.

Astfel, expertul desemnat de instanță și expertul, parte al reclamantei au apreciat că valoarea maximă autorizată de ordonatorul de credite este superioară valorii situației de lucrări decontată și facturate. Dimpotrivă, expertul parte desemnat de pârâtă a apreciat că valoarea situației de lucrări decontate și facturate depășește valoarea maximă autorizată cu 3716,33 Euro (fără TVA), respectiv cu 4422,21 Euro (cu TVA). Curtea de apel a luat în calcul această din urmă opinie, întrucât expertul parte A.N.L. și-a argumentat concluzia pe faptul că în anul 2007 societățile de construcții au beneficiat de taxare inversă, context în care valoarea aprobată de C.T.E., de 2660.524,47 Euro (asupra cărora toți experții au convenit în răspunsul la obiectivul nr. 1), a fost diminuată cu suma de 74.194,96 Euro, reprezentând TVA aferent celor 6 facturi emise în anul 2007. A reținut expertul că această sumă cu care s-a diminuat suma aprobată inițial nici nu a fost alocată A.N.L.

de la buget pentru factura aferentă anului 2007 și nici nu a fost facturată/plătită. Cu privire la acest aspect al taxării inverse în anul 2007 pentru societățile de construcții cei doi experți, autori ai opiniei majoritare, nu au formulat niciun punct de vedere, deși opinia expertului parte desemnat de A.N.L. le era cunoscută încă din faza premergătoare întocmirii raportului comun. În aceste condiții, Curtea de apel a apreciat ca argumentată exclusiv concluzia expertului parte A.N.L., omologând-o. Instanța de apel a constat că reclamanta nu a dovedit, în acest context, că suma de 98.664,33 lei, compusă din 43.237,63 lei (diferență din actualizare pentru factura din 16 iunie 2007 și din 55.426,72 lei actualizare aferentă facturii din 14 august 2007) avea statut de sumă datorată din actualizare ce i se cuvenea în limita maximă admisă.

Numai în această situație, conform articolului 2 din actul adițional nr. 1, reclamanta ar fi fost îndrituită să obțină și sumele din actualizare. Or, în contextul în care la dosar există o dovadă potrivit cu care situația de lucrări facturate depășea ca valoare suma maximă autorizată de ordonatorul de credite, era sarcina reclamantei de a dovedi, în condițiile art. 1169 -1170 din vechiul C. civ. și conform principiului general de drept actori incumbit] probatio, că suma din actualizare pretinsă era datorată de pârâtă, întrucât se încadra în valoarea maximă admisă și nu fusese plătită. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta care, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a solicitat instanței admiterea recursului și modificarea în parte a deciziei atacate în sensul respingerii ca neîntemeiate a pretențiilor formulate de SC H.S.

SRL privind plata sumei de 41.462 lei reprezentând contravaloare lucrări.

În esență, recurenta a prezentat în cuprinsul recursului propriile calcule ale debitului și a susținut că prin ordinul de plată nr. 279/ E din 11 iunie 2008 în cuantum de 55.100,97 lei s-a achitat parțial factura nr. 0514540 din 14 august 2007 și factura nr. 000120 din 26 noiembrie 2007, iar în ceea ce privește factura nr. 0514540 din 14 august 2007, la data de 03 iunie 2008 a fost dat al doilea „bun de plată” pentru suma de 46.069,26 lei (anexa nr. 2), diferența până la valoarea achitată prin ordinul de plată nr. 279/ E din 4 iunie 2008 în cuantum de 15.154,04 lei reprezentând plată parțială aferentă facturii nr. 000120/26 noiembrie 2007. Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente: În calea de atac a apelului deși s-a încuviințat o nouă probă cu expertiză contabilă, nu s-a mai formulat un obiectiv referitor la suma de 41.462 lei, ca urmare, privitor la această sumă în mod corect s-au luat în calcul probele administrate în fond.

Expertul contabil a analizat toate documentele privitoare la plățile datorate și la cele efectiv făcute și, relativ la suma de 41.462 lei și la O.P. 279 E din 5 iunie 2008 (invocat de pârâtă în apărare), a reținut că din examinarea acestui ordin nu reiese cu certitudine plata respectivei sume. Din examinarea sus-invocatului ordin de plată nu numai că nu reiese plata invocată de pârâtă, ci reiese că s-a plătit pentru „credit extern București, V. Oltului Brâncuși, Zona C1 Et.9”. Pentru a ajunge la o altă concluzie, era necesar ca în O.P. să existe trimitere expresă la factura pentru care s-a făcut plata, cu atât mai mult cu cât este vorba și despre o plată fracționată. Sub acest aspect, Curtea apreciază că instanța de apel a stabilit corect situația de fapt raportat la probele administrate.

Dealtfel, criticile formulate de către recurentă exced ipotezei textului legal invocat, art. 304. pct. 9 C. proc. civ. Recurenta s-a apărat invocând aspecte de netemeinicie, fără a arăta, în concret, care sunt dispozițiile legale încălcate ori greșit aplicate de către instanța de apel. Nemulțumirile legate de conținutul expertizei contabile și de concluziile la care a ajuns expertul și modul în care au condus ele la formarea convingerii instanței pentru a pronunța decizia atacată, nu pot forma obiect al cenzurii în recurs. Pentru aceste considerente, conform art. 312 C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.N.L. BUCUREȘTI împotriva deciziei civile nr. 171/2012 din 5 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V- a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.N.L. BUCUREȘTI împotriva deciziei civile nr. 171/2012 din 5 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V- a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2013.