ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 536/2013

Asupra

recursului de față, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința

comercială nr. 7820 din 08 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul București, în

dosarul nr. 15763/3/2009, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată

formulată de reclamanta SC H.S. SRL în sensul obligării A.N.L. la plata sumei

de 98.664,35 lei cu titlu de actualizare preț și a fost respinsă cererea

privind obligarea pârâtei la plata sumei de 41.462 lei ca neîntemeiată.

Instanța de

fond a reținut că părțile au încheiat la 03 iunie 2004 contractul de execuție

de lucrări construcții locuințe pentru tineret nr. 5793 având ca obiect lucrări

pe amplasamentul M. București, sector 6, Bulevardul Timișoara, Valea Oltului,

Cartier Brâncuși, zona C1, etapa

IX,

6 tronsoane, 109

unitatea locative, conform Documentului de avizare nr. 33/72 din 15 aprilie

2003, aviz MLPTL nr. 65+/72 din 29 mai 2003 și Ordinului M.L.P.T.L. nr.

809/2003.

Prin art. 2.2

din contract părțile au convenit ca achizitorul A.N.L. să plătească

executantului prețul de 65.786.152 mii lei (exclusiv TVA) reprezentând

1.651.134 Euro la cursul de 39.843 lei/Euro din data de 03 martie 2004,

respectiv 78.285.520,88 mii lei (inclusiv TVA) reprezentând 1.964.850 euro

pentru execuția, finalizarea și întreținerea lucrărilor pe amplasamentul M.

București, sector 6, Bulevardul Timișoara, Valea Oltului, Cartier Brâncuși,

zona C1, etapa

IX,

6 tronsoane, 109 unitatea locative,

conform devizului oferta însuși de A.N.L.

Contractul a

fost modificat prin acte adiționale în ceea ce privește prețul, 8.483.393,61

lei cu TVA, 2.129.205 Euro și termenul de finalizare a lucrărilor, 30 iunie

2007.

Potrivit art.

18.1, achizitorul avea obligația achitării facturii în termen de 30 de zile de

la primire, prețul fiind reactualizat prin corelarea cu rata de schimb leu-euro

în conformitate cu prevederile Legii nr. 386/2004, art. 41 alin. (3) și nu

cuprinde cheltuielile cu utilitățile, conform art. 13.1 alin. (2). Prin actul

adițional nr. 1 din 16 februarie 2006 au fost modificate prevederile art. 19.1

din contract, în sensul actualizării restului rămas de executat la momentul februarie

2006 conform prevederilor art. 51

4

din G.F. nr. 411/2005, fără a fi

cuprinse cheltuielile efectuate de Consiliile Locale și fără a se depăși

valoarea maximă în euro aprobată prin avizul C.T.E. - M.L.P.T.L. cu privire la

suma rezultată din valoarea decontată, valoarea actualizată a restului de

lucrări și valoarea eventualelor acte adiționale ulterioare.

În derularea

contractului, societatea reclamantă a emis facturi fiscale, pretențiile în

cuantum de 140.126,35 lei reprezentând 43.237,63 lei reprezentând actualizare

rămasă neachitată factura fiscală nr. 514531 din 14 iunie 2007; 41.262 lei

c/valoare lucrări și 55.426,76 lei actualizare preț potrivit factură fiscală

nr. 514540 din 14 august 2007.

Din actele

dosarului se reține că factura fiscală nr. 514531 din 14 iunie 2007 în cuantum

de 418.428,70 lei - c/valoare lucrări executate a fost achitată integral de

pârâta A.N.L., valoarea de 43.237,63 lei reprezentând actualizare preț în

condițiile art. 1 act adițional nr. 1, din valoarea totală a actualizării de

101.134,22 lei (suma de 57.896,59 lei fiind achitată cu OP nr. 225

E

și 238 E din 28 iunie 2007). Din factura nr. 514540 din 14 august 2007 în sumă

de 224.399,69 lei pârâta a achitat suma de 182.937,69 lei restul neachitat

fiind în cuantum de 41.262 lei, actualizarea aferentă acestei facturi fiind de

55.426,72 lei.

Potrivit art.

51

4

din H.G. nr. 411/2005 privind modificarea și completarea H.G. nr.

461/2001 pentru aprobarea normelor de aplicare a O.U.G. nr. 60/2001 privind

achizițiile publice și pentru modificarea art. 3 din H.G. nr. 841/1995 privind

procedurile de transmitere fără plată și de valorificare a bunurilor aparținând

instituțiilor publice, în cazul contractelor de achiziție publică, altele decât

cele prevăzute la art. 513 și a căror durată este mai mare de 12 luni, restul

rămas de îndeplinit la sfârșitul acestei perioade, determinată începând cu

momentul intrării în vigoare a contractului, poate fi actualizat prin aplicarea

la valoarea rămasă a unui coeficient de actualizare care este egal cu evoluția

indicelui prețurilor de consum (total) comunicat de I.N.S. Evoluția indicelui

prețurilor de consum (total) se determină aferent perioadei cuprinse între luna

de referință și luna pentru care se realizează decontarea. Autoritatea

contractantă are obligația de a preciza luna de referință în documentația

pentru elaborarea și prezentarea ofertei. Luna de referință se stabilește ca

fiind luna aferentă datei prevăzute pentru depunerea ofertelor sau, după caz,

luna anterioară, în corelație cu modul de stabilire a echivalentei leu-euro

prevăzut în documentația pentru elaborarea și prezentarea ofertei. Data

calendaristică la care se ia în considerare raportul de schimb leu-euro trebuie

să se încadreze într-un interval de cel mult 30 de zile, anterior datei deschiderii

ofertei.

Potrivit

concluziilor raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză în condițiile

art. 201 C. proc. civ., completat cu răspunsul la obiecțiunile formulate de

pârâta A.N.L., tribunalul a reținut că suma totală avizată este în cuantum de

9.475.482,97 lei cu TVA, iar suma totală pretinsă de societatea reclamantă este

de 9.466.877,15 lei cu TVA, cu 8.605,82 lei mai mică, astfel încât pretențiile

constând în valoare actualizată nu încalcă clauza stipulată de părți prin actul

adițional nr. 1 referitoare la valoarea maximă în euro aprobată prin avizul C.T.E.

– M.L.P.T.L.

În ceea ce

privește diferența pretins neachitată aferentă facturii fiscale nr. 514540 din

14 august 2007 în sumă de 224.399,69 lei - 41.262 lei tribunalul a reținut

achitarea acestei sume de câtre pârâta A.N.L. cu O.P. nr. 279/ E din 05 iunie 2008,

acest lucru rezultând din adresa A.N.L. care face trimitere la factura fiscală

nr. 0514540 din 14 august 2007 și la OP nr. 279/E/55.100.97.

Împotriva

acestei soluții atât A.N.L. cât și SC H.S. SRL au declarat apel, instanța de

control judiciar schimbând în tot hotărârea atacată în sensul: admiterii

apelului declarat de A.N.L. cu consecința respingerii, ca neîntemeiate, a

pretențiilor formulate de SC H.S. SRL privind obligarea Agenției la plata sumei

de 98.644,35 lei cu titlu de actualizare preț și admiterii apelului declarat de

SC H.S. SRL privind obligarea A.N.L. la plata sumei de 41.462,00 lei

reprezentând contravaloare lucrări.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că apelul declarat de

pârâtă este întemeiat întrucât prin sentința atacată s-a admis cererea

reclamantei doar sub aspectul obligării pârâtei la plata sumei rezultate din

actualizare. Din acest punct de vedere, de esența apărării pârâtei este

susținerea despre imposibilitatea acordării unei sume provenite din

actualizare, peste nivelul celei stabilite prin actul adițional nr. 1

(articolul 2), respectiv peste nivelul sumei maxime aprobate prin avize C.T.E. –

M.L.P.L.

În scopul

determinării raportului dintre valoarea situației de lucrări facturate de

reclamantă și valoarea maximă aprobată prin avizele C.T.E., s-a solicitat și

încuviințat efectuarea în cauză a unei expertize contabile.

Examinând concluziile

raportului de expertiză întocmit în cauză, cu specială referire pentru problema

vizată la obiectivul nr. 6, Curtea de apel a constatat că cei trei experți

(dintre care un expert desemnat de instanță și câte un expert pentru fiecare

parte) nu au avut o poziție comună. Astfel, expertul desemnat de instanță și

expertul, parte al reclamantei au apreciat că valoarea maximă autorizată de

ordonatorul de credite este superioară valorii situației de lucrări decontată

și facturate. Dimpotrivă, expertul parte desemnat de pârâtă a apreciat că

valoarea situației de lucrări decontate și facturate depășește valoarea maximă

autorizată cu 3716,33 Euro (fără TVA), respectiv cu 4422,21 Euro (cu TVA).

Curtea de apel

a luat în calcul această din urmă opinie, întrucât expertul parte A.N.L. și-a

argumentat concluzia pe faptul că în anul 2007 societățile de construcții au

beneficiat de taxare inversă, context în care valoarea aprobată de C.T.E., de

2660.524,47 Euro (asupra cărora toți experții au convenit în răspunsul la obiectivul

nr. 1), a fost diminuată cu suma de 74.194,96 Euro, reprezentând TVA aferent

celor 6 facturi emise în anul 2007. A reținut expertul că această sumă cu care

s-a diminuat suma aprobată inițial nici nu a fost alocată A.N.L. de la buget

pentru factura aferentă anului 2007 și nici nu a fost facturată/plătită. Cu

privire la acest aspect al taxării inverse în anul 2007 pentru societățile de

construcții cei doi experți, autori ai opiniei majoritare, nu au formulat

niciun punct de vedere, deși opinia expertului parte desemnat de A.N.L. le era

cunoscută încă din faza premergătoare întocmirii raportului comun.

În aceste

condiții, Curtea de apel a apreciat ca argumentată exclusiv concluzia

expertului parte A.N.L., omologând-o. Instanța de apel a constat că reclamanta

nu a dovedit, în acest context, că suma de 98.664,33 lei, compusă din 43.237,63

lei (diferență din actualizare pentru factura din 16 iunie 2007 și din

55.426,72 lei actualizare aferentă facturii din 14 august 2007) avea statut de

sumă datorată din actualizare ce i se cuvenea în limita maximă admisă. Numai în

această situație, conform articolului 2 din actul adițional nr. 1, reclamanta

ar fi fost îndrituită să obțină și sumele din actualizare. Or, în contextul în

care la dosar există o dovadă potrivit cu care situația de lucrări facturate

depășea ca valoare suma maximă autorizată de ordonatorul de credite, era

sarcina reclamantei de a dovedi, în condițiile art. 1169 -1170 din vechiul C.

civ. și conform principiului general de drept

actori incumbit] probatio,

că

suma din actualizare pretinsă era datorată de pârâtă, întrucât se încadra în

valoarea maximă admisă și nu fusese plătită.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs pârâta care, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., a solicitat instanței admiterea recursului și modificarea în parte a

deciziei atacate în sensul respingerii ca neîntemeiate a pretențiilor formulate

de SC H.S. SRL privind plata sumei de 41.462 lei reprezentând contravaloare

lucrări.

În esență,

recurenta a prezentat în cuprinsul recursului propriile calcule ale debitului

și a susținut că prin ordinul de plată nr. 279/ E din 11 iunie 2008 în cuantum

de 55.100,97 lei s-a achitat parțial factura nr. 0514540 din 14 august 2007 și

factura nr. 000120 din 26 noiembrie 2007, iar în ceea ce privește factura nr.

0514540 din 14 august 2007, la data de 03 iunie 2008 a fost dat al doilea „bun

de plată” pentru suma de 46.069,26 lei (anexa nr. 2), diferența până la

valoarea achitată prin ordinul de plată nr. 279/ E din 4 iunie 2008 în cuantum

de 15.154,04 lei reprezentând plată parțială aferentă facturii nr. 000120/26 noiembrie

2007.

Recursul este

nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

În calea de

atac a apelului deși s-a încuviințat o nouă probă cu expertiză contabilă, nu s-a

mai formulat un obiectiv referitor la suma de 41.462 lei, ca urmare, privitor

la această sumă în mod corect s-au luat în calcul probele administrate în fond.

Expertul

contabil a analizat toate documentele privitoare la plățile datorate și la cele

efectiv făcute și, relativ la suma de 41.462 lei și la O.P. 279 E din 5 iunie

2008 (invocat de pârâtă în apărare), a reținut că din examinarea acestui ordin

nu reiese cu certitudine plata respectivei sume.

Din examinarea

sus-invocatului ordin de plată nu numai că nu reiese plata invocată de pârâtă,

ci reiese că s-a plătit pentru „credit extern București,

V.

Oltului

Brâncuși, Zona C1 Et.9”. Pentru a ajunge la o altă concluzie, era necesar ca în

O.P. să existe trimitere expresă la factura pentru care s-a făcut plata, cu

atât mai mult cu cât este vorba și despre o plată fracționată.

Sub acest

aspect, Curtea apreciază că instanța de apel a stabilit corect situația de fapt

raportat la probele administrate.

Dealtfel,

criticile formulate de către recurentă exced ipotezei textului legal invocat,

art. 304. pct. 9 C. proc. civ. Recurenta s-a apărat invocând aspecte de

netemeinicie, fără a arăta, în concret, care sunt dispozițiile legale încălcate

ori greșit aplicate de către instanța de apel. Nemulțumirile legate de conținutul

expertizei contabile și de concluziile la care a ajuns expertul și modul în

care au condus ele la formarea convingerii instanței pentru a pronunța decizia

atacată, nu pot forma obiect al cenzurii în recurs.

Pentru aceste

considerente, conform art. 312 C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta A.N.L. BUCUREȘTI împotriva deciziei civile nr.

171/2012 din 5 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

V-

a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâta A.N.L. BUCUREȘTI împotriva deciziei

civile nr. 171/2012 din 5 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a

V-

a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 februarie 2013.