ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4886/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamantul P.I. a chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin. Inspectoratul Județean al Poliției Cluj, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Poliția Municipiului Gherla, Poliția comunei Mintiul Gherlii, Poliția comunei Fizeșu Gherlii pentru obligarea lor la plata sumei de 1.000.000 euro reprezentând daune morale, motivând că la data de 4 iulie 2007 a fost atacat de către lucrătorii poliției F.G., M.G.

și cei de la Poliția municipiului Gherla, provocându-i leziunile descrise în certificatul medico-legal emis la 6 iulie 2007. Prin sentința civilă nr. 932/2011 din 10 noiembrie 2011, Tribunalul Cluj, secția civilă, a respins acțiunea în contradictoriu cu Poliția Municipiului Gherla, Poliția comunei Mintiul Gherlii și Poliția comunei Fizeșu Gherlii, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins ca fiind prescrisă acțiunea civilă formulată în contradictoriu cu pârâtul Statul Roman prin Inspectoratul Județean al Poliției Cluj, având ca obiect pretenții.

Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a admis în parte apelul declarat de reclamant împotriva sentinței instanței de fond pe care a anulat-o parțial și rejudecând cauza a respins acțiunea față de Statul Român prin Inspectoratul Județean al Poliției Cluj; a respins excepția prescripției extinctive și a menținut restul dispozițiilor, așa cum rezultă din decizia civilă nr. 22/A/2012 din 15 martie 2012. Împotriva acestei decizii reclamantul P.I. a declarat recurs. În motivarea recursului a prezentat situația de fapt arătând că poliția s-a implicat într-o executare silită care era atributul executorului judecătoresc și că polițiștii care l-au torturat și l-au supus unor tratamente inumane violându-i domiciliul, nu au avut mandat de arestare, iar instanțele de judecată încălcând art. 2 din Legea nr. 303/2004, au respins acțiunea din motive pe care nu le înțelege, neluând în discuție suma solicitată.

A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și sentinței atacate cu trimiterea spre rejudecare la instanța de fond. Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuția părților excepția de nulitate a recursului cu raportare la dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., conform art. 137 C. proc. civ., constatând următoarele: Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) Coci procedură civilă cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor. Art. 306 alin. (2) și (3) C. proc. civ. prevede că motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de către instanțe de judecată și că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. Raportând textele legale menționate mai sus la cererea de recurs, Înalta Curte constată că aceasta nu conține motive de nelegalitate a deciziei atacate, recurenta făcând doar aprecieri asupra situației de fapt, cu mențiunea că nu cunoaște motivele pentru care i-a fost respinsă acțiunea și nici nu înțelege soluția din apel, fără a preciza însă în ce constă nelegalitatea soluției instanței de apel, astfel că în recursul său nu au fost dezvoltate motive care să permită încadrarea acestora în vreunul din punctele art. 304 C. proc. civ. Cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., iar conform art. 302 1 alin. (1) lit. c) din același cod, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor și cum recurentul nu s-a conformat acestor exigențe legale, având în vedere, deopotrivă, și inexistența motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ. și că motivele dezvoltate de recurent nu pot fi încadrate în niciunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., neputând fi acoperită nulitatea recursului conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția invocată și va constata nulitatea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamantul P.I. împotriva deciziei civile nr. 22/A/2012 din 15 martie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2012.