ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1667/2019

Ședința publică din data de 8 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a Comercială la 2 septembrie 2011, sub nr. x/2011, debitoarea A. S.A. a solicitat deschiderea procedurii generale de insolvență și numirea în calitate de administrator judiciar a societății profesionale B. S.P.R.L.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 28 din Legea 85/2006.

Prin încheierea din 7 septembrie 2011, Tribunalul București, secția a VII-a Comercială a admis cererea formulată de debitoarea A. S.A. și a dispus, printre altele, deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitoarei.

Prin sentința civilă nr. 7666 din 19 februarie 2018, Tribunalul București, secția a VII-a civilă a admis contestația formulată de creditorul A.N.A.F. împotriva hotărârii adunării creditorilor din 23 ianuarie 2014 privind modificarea planului de reorganizare, pe care a desființat-o; a respins contestațiile formulate de creditorii A.N.A.F., C. și D. împotriva hotărârii adunării creditorilor din 23 mai 2014; a confirmat planul de reorganizare al debitoarei A. S.A.; a admis contestațiile formulate de creditorii E. S.A. și ASOCIATIA SALARIAȚIILOR din SNP PETROM S.A. împotriva hotărârii adunării creditorilor din 28 martie 2018, pe care a desființat-o; a dispus reconvocarea adunării creditorilor după intrarea în vigoare a planului de reorganizare confirmat; a respinge cererile de intrare în faliment a debitoarei, formulate de creditorii A.N.A.F., Cabinet de Avocat F., D. și G. S.R.L.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București.

Prin decizia civilă nr. 291A din 1 aprilie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis recursul declarat de recurenta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București împotriva sentinței primei instanțe, pe care a modificat-o în parte, în sensul că a infirmat planul de reorganizare propus de debitoare și a trimis cauza la judecătorul-sindic în vederea intrării în faliment a debitoarei A. S.A.; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă sub nr. x/2011.

Prin sentința civilă nr. 3261 din 29 mai 2019, Tribunalul București, secția a VII-a civilă a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul București a reținut că prin decizia civilă nr. 291A din 1 aprilie 2019, Curtea de Apel București a infirmat planul de reorganizare, fără a dispune și trecerea la faliment, fiind trimisă cauza la judecătorul-sindic în vederea deschiderii procedurii de faliment.

Același tribunal a constatat că nu este de competența judecătorului-sindic, ca după soluționarea recursului, să dispună deschiderea procedurii de faliment.

După evocarea art. 8 din Legea nr. 85/2006, Tribunalul București a reținut că apelul sau recursul reprezintă o cale devolutivă de atac, în sensul că prin aceasta se rejudecă fondul cauzei sub toate aspectele, astfel încât Curtea de Apel București trebuia să se pronunțe cu privire la toate aspectele cauzei.

În continuare, același tribunal a apreciat că, deși dispozițiile art. 107 din Legea 85/2006 reglementează procedura de fond și trebuie avute în vedere de către judecătorul-sindic, ele nu exclud competența curții de apel de a se pronunța cu privire la toate situațiile pe care le constată în cazul unei rejudecări. Unica situație în care curtea de apel trimite cauza la judecătorul-sindic este prevăzută de art. 8 din noua lege, care reglementează trimiterea în vederea deschiderii procedurii de insolvență.

În acest context, același tribunal a apreciat că instanța competentă pentru a dispune intrarea în faliment în raport de infirmarea planului de reorganizare este Curtea de Apel București.

Prin urmare, Tribunalul București a constatat că s-a ivit un conflict negativ de competență între cele două instanțe și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 18 iunie 2019, sub nr. x/2011.

Prin cererea depusă la 8 octombrie 2019, debitoarea A. S.A., prin administrator special H., a invocat excepția conexității, solicitând conexarea prezentului dosar la dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel București, ulterior declinat către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Analizând cu prioritate excepția conexității, Înalta Curte va respinge această excepție pentru următoarele considerente:

Dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel București, declinat ulterior către Înalta Curte de Casație și Justiție, are ca obiect revizuirea deciziei civile nr. 291A din 1 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2019.

Pe de altă parte, prezentul dosar are ca obiect sesizarea instanței supreme cu soluționarea unui pretins conflict negativ de competență ivit între Tribunalul București, secția a VII-a civilă și Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Având în vedere că obiectele celor două dosare sunt diferite, fiind reglementate prin proceduri distincte, instanța supremă apreciază că nu se impune conexarea acestor dosare, nefiind îndeplinite cerințele art. 164 alin. (1) C. proc. civ. din 1865.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu prealabil, instanța supremă constată că prezenta cauză este guvernată de dispozițiile C. proc. civ. din 1865, prin raportare la data formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței, respectiv 2 septembrie 2011.

Potrivit art. 20 pct. 2 C. proc. civ. din 1865, există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe s-au declarat necompetente de a judeca aceeași pricină.

Din analiza acestui text de lege rezultă că pentru a se crea conflict negativ de competență este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: două sau mai multe instanțe să se declare deopotrivă necompetente să judece aceeași pricină, declinările de competență să fie reciproce și cel puțin una dintre instanțele sesizate să fie competentă să soluționeze pricina.

Totodată, art. 158 alin. (3) C. proc. civ. din 1865 prevede că, dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent.

Așadar, existența conflictului negativ de competență presupune pronunțarea unor soluții de declinare a competenței de către instanțele sesizate.

În aplicarea acestor texte de lege, instanța supremă constată că, prin decizia civilă nr. 291A din 1 aprilie 2019, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis recursul declarat împotriva sentinței primei instanțe, pe care a modificat-o în parte, în sensul că a infirmat planul de reorganizare propus de debitoare și a trimis cauza la judecătorul-sindic în vederea intrării în faliment a debitoarei, menținând celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

În urma reînregistrării dosarului pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă, judecătorul-sindic a pronunțat sentința civilă nr. 3261 din 29 mai 2019, prin care a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Așadar, hotărârile pronunțate de cele două instanțe nu cuprind soluții de declinare a competenței, în sensul art. 158 alin. (3) C. proc. civ. din 1865.

Or, nepronunțarea unor soluții de declinare a competenței are drept consecință neîndeplinirea cerințelor cumulative impuse de art. 20 pct. 2 C. proc. civ. din 1865, nefiind astfel creat un conflict negativ de competență între cele două instanțe.

În plus, nici nu se putea crea un conflict de competență între prima instanță (judecătorul-sindic) și instanța de recurs, prima instanță fiind obligată să respecte decizia instanței de control judiciar.

Cu alte cuvinte, judecătorul-sindic avea obligația de a se conforma dispozițiilor cuprinse în decizia instanței de recurs, potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ. din 1865 și pentru argumentele din considerentele deciziei nr. 5/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent sa judece recursul în interesul legii, aplicabile în cauză pentru identitate de rațiune.

În acest sens, în ultimul paragraf al deciziei civile nr. 291A din 1 aprilie 2019, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a făcut trimitere în mod expres la dispozițiile art. 11 din Legea nr. 85/2006, care reglementează atribuțiile judecătorului-sindic.

Astfel, problema de drept referitoare la instanța căreia îi revine atribuția deschiderii procedurii falimentului a fost dezlegată în mod obligatoriu prin decizia instanței de recurs.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va constata inexistența conflictului negativ de competență între Tribunalul București, secția a VII-a civilă și Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă și va restitui dosarul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, în vederea continuării judecății, cu respectarea deciziei instanței de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­Respinge excepția conexității, invocată de debitoarea A. S.A., prin administrator special H..

Constată inexistența conflictului negativ de competență între Tribunalul București, secția a VII-a civilă și Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Restituie dosarul la Tribunalul București, secția a VII-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 octombrie 2019.