ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 455/2013

Prin Sentința comercială nr. 8698 din 1 iulie 2011, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune ca neîntemeiată și a respins acțiunea introductivă ca nefondată, cu motivarea că prin activitatea desfășurată de pârât în calitate de administrator al reclamantei, acesta a păgubit-o, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins cererea de repunere în termen și a respins apelul ca tardiv declarat, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile art. 103 C. proc. civ., deoarece plecarea de la serviciu constituie o lipsă de diligență, iar cererea de apel a fost depusă cu depășirea termenului de 15 zile de la comunicare, fiind încălcate, astfel, dispozițiile art. 284 alin. (1) C. proc.

civ. Împotriva acestei decizii, reclamanta SC S. SRL a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia și desființarea în tot a deciziei atacate, fără a indica vreun motiv de nelegalitate. Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pentru care se critică hotărârea recurată și dezvoltarea lor, sau după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Recursul se motivează, potrivit art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar, potrivit dispozițiilor art. 306 alin. (1) același cod, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.

Motivarea recursului presupune, pe de o parte, arătarea motivului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind judecata instanței care a pronunțat hotărârea recurată. Analizând cererea de recurs în raport de prevederile art. 304 C. proc. civ., se constată că argumentele aduse nu pot fi încadrate în dispozițiile legale sus menționate și nici într-un alt motiv de nelegalitate din cele reglementate în cuprinsul acestui text de lege. în speță, se constată că afirmațiile expuse în susținerea recursului vizează aspecte lipsite de relevanță, susținerile recurentei nefiind de natură a conduce la modificarea sau casarea deciziei atacate.

În aceste condiții, întrucât casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar conform art. 302 1 alin. (1) lit. c) același cod, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor, or recurenta nu s-a conformat acestor exigențe legale, în cauză nefiind incidente motive de ordine publică, de natură să determine incidența art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția invocată și va constata nul recursul dedus judecății, potrivit dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs declarat de reclamanta S.C. S. S.R.L. București împotriva Deciziei civile nr. 121 din 9 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2013. Procesat de GGC - DG