ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 455/2013

Prin Sentința

comercială nr. 8698 din 1 iulie 2011, Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune ca

neîntemeiată și a respins acțiunea introductivă ca nefondată, cu motivarea că

prin activitatea desfășurată de pârât în calitate de administrator al

reclamantei, acesta a păgubit-o, fiind îndeplinite condițiile răspunderii

civile delictuale.

Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială, a respins cererea de repunere în termen și

a respins apelul ca tardiv declarat, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile

art. 103 C. proc. civ., deoarece plecarea de la serviciu constituie o lipsă de

diligență, iar cererea de apel a fost depusă cu depășirea termenului de 15 zile

de la comunicare, fiind încălcate, astfel, dispozițiile art. 284 alin. (1) C.

proc. civ.

Împotriva acestei

decizii, reclamanta SC S. SRL a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia

și desființarea în tot a deciziei atacate, fără a indica vreun motiv de

nelegalitate.

Analizând cu

prioritate excepția nulității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea

nulității, motivele de nelegalitate pentru care se critică hotărârea recurată

și dezvoltarea lor, sau după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un

memoriu separat.

Recursul se

motivează, potrivit art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de

recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar, potrivit dispozițiilor art. 306

alin. (1) același cod, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul

legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele

de ordine publică.

Motivarea recursului

presupune, pe de o parte, arătarea motivului de nelegalitate prin indicarea

unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă

parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind judecata

instanței care a pronunțat hotărârea recurată.

Analizând cererea de

recurs în raport de prevederile art. 304 C. proc. civ., se constată că

argumentele aduse nu pot fi încadrate în dispozițiile legale sus menționate și

nici într-un alt motiv de nelegalitate din cele reglementate în cuprinsul

acestui text de lege. în speță, se constată că afirmațiile expuse în susținerea

recursului vizează aspecte lipsite de relevanță, susținerile recurentei nefiind

de natură a conduce la modificarea sau casarea deciziei atacate.

În aceste condiții,

întrucât casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în

cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar conform art. 302

1

alin. (1) lit. c) același cod, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub

sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor, or recurenta

nu s-a conformat acestor exigențe legale, în cauză nefiind incidente motive de

ordine publică, de natură să determine incidența art. 306 alin. (2) C. proc.

civ., Înalta Curte va admite excepția invocată și va constata nul recursul

dedus judecății, potrivit dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

cererii de recurs declarat de reclamanta S.C. S. S.R.L. București împotriva

Deciziei civile nr. 121 din 9 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VI-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 februarie 2013.

Procesat de GGC - DG