ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 346/2013

Prin Sentința comercială nr. 15954 din 13 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, s-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului Ministerul Administrației și Internelor - Clubul Sportiv D. București având ca obiect obligarea pârâtei SC A.C.

SA la plata sumei de 112.064,48 RON, reprezentând plăți suplimentare, în cadrul contractului de antrepriză nr. 279 din 14 august 2000. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că părțile au încheiat la data de 14 august 2000 contractul de antrepriză nr. 279, prin care pârâta, în calitate de antreprenor general, s-a obligat să execute lucrări de construcții-montaj pentru obiectivul "Modernizare Stadion Central din Complexul Sportiv D. București" (art. 2). Prin actul adițional nr. 2/X 2006, pârâta s-a obligat să execute lucrările de achiziție, instalare și punere în funcțiune pentru tabela electronică de afișaj din cadrul pistei de atletism (art. 1). în contract s-a precizat că furnizorul tabelei electronice este societatea T.V.

S.p.A - Milano, Italia, iar achiziția tabelei face obiectul contractului nr. S2/279/IX 2000, care este anexă a actului adițional (art. 2). Valoarea lucrărilor care fac obiectul actului adițional a fost precizată ca fiind de 2.959.087,03 RON (art. 5 lit. a). Prin art. 4 lit. e) din actul adițional, părțile au convenit că în prețul contractat cu T.V.

S.p.A nu se cuprinde "ingineria civilă și cablarea, precum și închirierea macaralei și/sau alte vehicule necesare instalării și/sau fixării". Potrivit contractului nr. S2/279/IX 2000, menționat în actul adițional nr. 2/2000 și aprobat de către reclamant, prețul de achiziție este de 592.900 euro (art. B), iar prețul de achiziție nu cuprinde: "structura de susținere, inginerie civilă, conducte pentru cabluri" (art. C lit. a). Interpretând în mod sistematic și coroborat (conform art. 982 C. civ.) prevederile contractuale, tribunalul a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 1 și 2 din actul adițional nr. 2/X 2006, pârâta s-a obligat să execute lucrările de achiziție, instalare și punere în funcțiune pentru tabela electronică de afișaj din cadrul pistei de atletism, furnizorul fiind societatea italiană T.V.

S.p.A. Ca atare, rezultă din dispozițiile contractuale relevate că pârâta s-a obligat să: a) achiziționeze de la T.V. S.p.A tabela electronică de afișaj și b) să instaleze și să pună în funcțiune tabela, adică să o monteze. Pentru executarea acestor obligații asumate, prețul cuvenit pârâtei a fost stabilit de părți ca fiind de 2.959.087,03 RON (art. 5 lit. a). În art. 4 lit. e) din actul adițional s-a stipulat că în prețul contractat cu T.V. S.p.A nu se cuprinde "ingineria civilă și cablarea, precum și închirierea macaralei și/sau alte vehicule necesare instalării și/sau fixării". Părțile nu au definit în contract noțiunea de inginerie civilă, însă, în general, sintagma definește ansamblul tuturor operațiunilor de concepere și de punere în operă a operațiunilor necesare atingerii rezultatului final; în cauză, toate operațiunile care ar duce la funcționarea tabelei, deci inclusiv montajul acesteia.

În ceea ce privește pretenția reclamantului referitoare la suma de 85.468,88 RON, reprezentând diferență de curs valutar, tribunalul a reținut că, potrivit art. 5 lit. c) din actul adițional nr. 2/2006, părțile au stabilit, cu putere de lege între ele (conform art. 969 C. civ.), că valoarea finală pentru procurarea tabelei de afișaj se va determina la cursul lei/euro al BNR din data efectuării plăților. Având în vedere mecanismul contractual în cauză (pârâta achiziționa tabela de la un alt furnizor), a rezultat din interpretarea coroborată și logică, că, prin data efectuării plăților, se înțelegea data când pârâta a plătit prețul de achiziție a tabelei către furnizorul acesteia.

În cauză, această dată a fost 19 octombrie 2006, dată la care pârâta a deschis acreditivul irevocabil (obligația de plată a ordonatorului se consideră executată la data deschiderii acreditivului de către banca emitentă, fără să intereseze data încasării efective a sumei de către creditor, ca urmare a operațiunilor de transfer - potrivit Publicației 600 a Camerei de Comerț Internațional de la Paris), astfel că, în mod corect, suma trebuia plătită la cursul din 19 octombrie 2006, iar nu la alte date, menționate de către reclamant (24 noiembrie 2006, 28 decembrie 2006, 27 aprilie 2011) cu privire la care, oricum, reclamantul nu face nicio dovadă a unor asemenea plăți (deși sarcina probei îi incumba).

Împotriva acestei soluții, reclamantul Ministerul Administrației și Internelor - Clubul Sportiv D. București a declarat apel reluând argumentele invocate în fața primei instanțe. Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, Curtea a apreciat nefondat apelul pentru următoarele considerente: Prima instanță a reținut în mod corect situația relevantă în speță, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză, și a aplicat în mod corect dispozițiile legale incidente cererii creditoarei. Interpretând coroborat prevederile contractuale agreate de părți, instanța a reținut că obligația de instalare a tabelei electronice de afișaj revenea pârâtei, în calitate de antreprenor general, și a fost realizat printr-un subantreprenor, iar contravaloarea acestui serviciu nu era cuprinsă în prețul de achiziție convenit cu T.V.

S.p.A. Pe cale de consecință, au fost înlăturate argumentele reclamantei privind efectuarea unei plăți duble a serviciului de montaj. În ceea ce privește conversia prețului stabilit în euro în monedă națională, în aceiași modalitate, instanța a reținut în mod corect că aceasta se realizează în funcție de cursul BNR din ziua plății prețului de achiziție a tabelei către furnizorul extern. În întreg demersul judiciar, apelantul a invocat concluziile Notei de constatare nr. S/1157833/2007 a Corpului de Control al Ministerului Administrației și Internelor cu privire la modalitatea de derulare a plăților în temeiul contractului de antrepriză. Acest act nu are însă nici o autoritate și nici o putere probatorie în cauză, cât timp apelantul nu a fost în măsură să demonstreze cele afirmate pe baza probelor administrate în cauză, iar instanța și-a exercitat atribuțiile de interpretare a voinței părților inserată în convenția semnată, analizând în fond pretențiile părții.

Pe cale de consecință, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin Decizia civilă nr. 99/2012 din 29 februarie 2012, a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul Ministerul Administrației și Internelor - Clubul Sportiv D. București. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta prin care a solicitat admiterea recursului, în principal modificarea deciziei atacate, iar în subsidiar casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare. Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Prin criticile invocate, recurenta a susținut următoarele : În baza planului tematic probat de ministrul administrației și internelor, o comisie interdisciplinară din cadrul Corpului de Control a efectuat la Clubul Sportiv D. București verificări cu privire la managementul financiar și logistic, administrarea patrimoniului imobiliar, achiziții publice de bunuri, servicii și lucrări.

În continuare, recurenta reproduce considerentele reținute de comisia interdisciplinară, din care rezultă că C.S. D. a plătit suplimentar suma de 112.064,48 RON și în urma controlului efectuat s-a dispus recuperarea sumei reprezentând plăți suplimentare efectuate către SC A.C. SA. Recurenta susține că ambele instanțe au apreciat eronat prevederile contractului de antrepriză nr. 279/2000 și actului adițional nr. 2/X 2006, considerând că au fost interpretate diferit trimiterile la „ingineria civilă" care nu include și contravaloarea montajului. Prețul plătit de C.S. D. include doar prețul de achiziție, fără a include montajul. De asemenea, pretenția referitoare la suma de 85.468,88 RON a fost apreciată în mod greșit neîntemeiată, considerând că valoarea finală pentru procurarea tabelei de afișaj se va determina la cursul leu/euro din data efectuării plăților.

Totodată, recurenta a arătat că a solicitat instanței de apel emiterea unei adrese către Corpul de Control al Ministerului Administrației și Internelor, pentru ca această instituție că depună la dosarul cauzei Nota nr. S/1157833/2007 și documentele analizate, probă care în mod greșit a fost apreciată ca neutilă cauzei. Din acest punct de vedere s-a apreciat că a fost interpretat greșit actul juridic dedus judecății. Înalta Curte, în conformitate cu art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. a luat în examinare excepția nulității recursului. Potrivit art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, în situațiile prevăzute expres și limitativ la punctele 1-9.

Or, recurenta-reclamantă a indicat numai formal dispozițiile art. 304 punctele 8 C. proc. civ., fără ca dezvoltarea criticilor formulate de aceasta să cuprindă critici care pot fi subsumate motivului de nelegalitate invocat. Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al deciziei atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs, soluționând această cale de atac verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile mai sus menționate, obligație care revine sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate.

Este de observat că deși recurenta a invocat în susținerea recursului său motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., aceasta nu a structurat și dezvoltat motivele invocate, conform cerințelor art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. . Având în vedere că, recurenta și-a exprimat simpla nemulțumire în legătură cu Raportul nr. S/118.355 din 2 aprilie 2008, prin care s-a dispus recuperarea de către C.S. D. a sumei de 112.064,48 RON, reprezentând plăți suplimentare, fără precizarea relevanței pe care aceasta o are față de soluția pronunțată, Înalta Curte, constată că aceste aspecte de netemeinicie nu pot face obiectul analizei instanței de recurs, în raport de dispozițiile art. 304 pct. 1 -9 C. proc.

civ. Revenind la motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., pe care l-a indicat recurenta, se constată că nici o ipoteză prevăzută de acest text nu a fost demonstrată, criticile de netemeinicie care au fost invocate nu pot fi analizate, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ. Constatând că recurenta nu s-a conformat obligației prevăzută de art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor, Înalta Curte va constata nulitatea recursului declarat de reclamantul Ministerul Administrației și Internelor - Clubul Sportiv D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea recursul declarat de reclamantul Ministerul Administrației și Internelor - Clubul Sportiv D. împotriva Deciziei civile nr. 99/2012 din 29 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, în temeiul art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2013. Procesat de GGC - DG