ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 346/2013

Prin Sentința

comercială nr. 15954 din 13 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul București,

secția a VI-a comercială, s-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului

Ministerul Administrației și Internelor - Clubul Sportiv D. București având ca

obiect obligarea pârâtei SC A.C. SA la plata sumei de 112.064,48 RON,

reprezentând plăți suplimentare, în cadrul contractului de antrepriză nr. 279

din 14 august 2000.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut că părțile au încheiat la data de 14

august 2000 contractul de antrepriză nr. 279, prin care pârâta, în calitate de

antreprenor general, s-a obligat să execute lucrări de construcții-montaj

pentru obiectivul "Modernizare Stadion Central din Complexul Sportiv D.

București" (art. 2).

Prin actul adițional

nr. 2/X 2006, pârâta s-a obligat să execute lucrările de achiziție, instalare

și punere în funcțiune pentru tabela electronică de afișaj din cadrul pistei de

atletism (art. 1). în contract s-a precizat că furnizorul tabelei electronice

este societatea T.V. S.p.A - Milano, Italia, iar achiziția tabelei face

obiectul contractului nr. S2/279/IX 2000, care este anexă a actului adițional

(art. 2). Valoarea lucrărilor care fac obiectul actului adițional a fost

precizată ca fiind de 2.959.087,03 RON (art. 5 lit. a).

Prin art. 4 lit. e)

din actul adițional, părțile au convenit că în prețul contractat cu T.V. S.p.A

nu se cuprinde "ingineria civilă și cablarea, precum și închirierea

macaralei și/sau alte vehicule necesare instalării și/sau fixării".

Potrivit contractului

nr. S2/279/IX 2000, menționat în actul adițional nr. 2/2000 și aprobat de către

reclamant, prețul de achiziție este de 592.900 euro (art. B), iar prețul de

achiziție nu cuprinde: "structura de susținere, inginerie civilă, conducte

pentru cabluri" (art. C lit. a).

Interpretând în mod

sistematic și coroborat (conform art. 982 C. civ.) prevederile contractuale,

tribunalul a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 1 și 2 din actul

adițional nr. 2/X 2006, pârâta s-a obligat să execute lucrările de achiziție,

instalare și punere în funcțiune pentru tabela electronică de afișaj din cadrul

pistei de atletism, furnizorul fiind societatea italiană T.V. S.p.A. Ca atare,

rezultă din dispozițiile contractuale relevate că pârâta s-a obligat să: a)

achiziționeze de la T.V. S.p.A tabela electronică de afișaj și b) să instaleze

și să pună în funcțiune tabela, adică să o monteze. Pentru executarea acestor

obligații asumate, prețul cuvenit pârâtei a fost stabilit de părți ca fiind de

2.959.087,03 RON (art. 5 lit. a).

În art. 4 lit. e) din

actul adițional s-a stipulat că în prețul contractat cu T.V. S.p.A nu se

cuprinde "ingineria civilă și cablarea, precum și închirierea macaralei

și/sau alte vehicule necesare instalării și/sau fixării". Părțile nu au

definit în contract noțiunea de inginerie civilă, însă, în general, sintagma

definește ansamblul tuturor operațiunilor de concepere și de punere în operă a

operațiunilor necesare atingerii rezultatului final; în cauză, toate

operațiunile care ar duce la funcționarea tabelei, deci inclusiv montajul

acesteia.

În ceea ce privește

pretenția reclamantului referitoare la suma de 85.468,88 RON, reprezentând

diferență de curs valutar, tribunalul a reținut că, potrivit art. 5 lit. c) din

actul adițional nr. 2/2006, părțile au stabilit, cu putere de lege între ele

(conform art. 969 C. civ.), că valoarea finală pentru procurarea tabelei de

afișaj se va determina la cursul lei/euro al BNR din data efectuării plăților.

Având în vedere mecanismul contractual în cauză (pârâta achiziționa tabela de

la un alt furnizor), a rezultat din interpretarea coroborată și logică, că, prin

data efectuării plăților, se înțelegea data când pârâta a plătit prețul de

achiziție a tabelei către furnizorul acesteia.

În cauză, această

dată a fost 19 octombrie 2006, dată la care pârâta a deschis acreditivul

irevocabil (obligația de plată a ordonatorului se consideră executată la data

deschiderii acreditivului de către banca emitentă, fără să intereseze data

încasării efective a sumei de către creditor, ca urmare a operațiunilor de

transfer - potrivit Publicației 600 a Camerei de Comerț Internațional de la

Paris), astfel că, în mod corect, suma trebuia plătită la cursul din 19

octombrie 2006, iar nu la alte date, menționate de către reclamant (24

noiembrie 2006, 28 decembrie 2006, 27 aprilie 2011) cu privire la care, oricum,

reclamantul nu face nicio dovadă a unor asemenea plăți (deși sarcina probei îi

incumba).

Împotriva acestei

soluții, reclamantul Ministerul Administrației și Internelor - Clubul Sportiv

D. București a declarat apel reluând argumentele invocate în fața primei

instanțe.

Analizând hotărârea

atacată, prin prisma motivelor invocate, Curtea a apreciat nefondat apelul

pentru următoarele considerente:

Prima instanță a

reținut în mod corect situația relevantă în speță, astfel cum rezultă din

probele administrate în cauză, și a aplicat în mod corect dispozițiile legale

incidente cererii creditoarei.

Interpretând

coroborat prevederile contractuale agreate de părți, instanța a reținut că

obligația de instalare a tabelei electronice de afișaj revenea pârâtei, în

calitate de antreprenor general, și a fost realizat printr-un subantreprenor,

iar contravaloarea acestui serviciu nu era cuprinsă în prețul de achiziție

convenit cu T.V. S.p.A. Pe cale de consecință, au fost înlăturate argumentele

reclamantei privind efectuarea unei plăți duble a serviciului de montaj.

În ceea ce privește

conversia prețului stabilit în euro în monedă națională, în aceiași modalitate,

instanța a reținut în mod corect că aceasta se realizează în funcție de cursul

BNR din ziua plății prețului de achiziție a tabelei către furnizorul extern.

În întreg demersul

judiciar, apelantul a invocat concluziile Notei de constatare nr.

S/1157833/2007 a Corpului de Control al Ministerului Administrației și

Internelor cu privire la modalitatea de derulare a plăților în temeiul

contractului de antrepriză. Acest act nu are însă nici o autoritate și nici o

putere probatorie în cauză, cât timp apelantul nu a fost în măsură să

demonstreze cele afirmate pe baza probelor administrate în cauză, iar instanța

și-a exercitat atribuțiile de interpretare a voinței părților inserată în

convenția semnată, analizând în fond pretențiile părții.

Pe cale de

consecință, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin Decizia civilă

nr. 99/2012 din 29 februarie 2012, a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul

Ministerul Administrației și Internelor - Clubul Sportiv D. București.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamanta prin care a solicitat admiterea

recursului, în principal modificarea deciziei atacate, iar în subsidiar casarea

deciziei cu trimitere spre rejudecare.

Cererea de recurs a

fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Prin criticile

invocate, recurenta a susținut următoarele :

În baza planului

tematic probat de ministrul administrației și internelor, o comisie

interdisciplinară din cadrul Corpului de Control a efectuat la Clubul Sportiv

D. București verificări cu privire la managementul financiar și logistic,

administrarea patrimoniului imobiliar, achiziții publice de bunuri, servicii și

lucrări.

În continuare,

recurenta reproduce considerentele reținute de comisia interdisciplinară, din

care rezultă că C.S. D. a plătit suplimentar suma de 112.064,48 RON și în urma

controlului efectuat s-a dispus recuperarea sumei reprezentând plăți

suplimentare efectuate către SC A.C. SA.

Recurenta susține că

ambele instanțe au apreciat eronat prevederile contractului de antrepriză nr.

279/2000 și actului adițional nr. 2/X 2006, considerând că au fost interpretate

diferit trimiterile la „ingineria civilă" care nu include și

contravaloarea montajului. Prețul plătit de C.S. D. include doar prețul de

achiziție, fără a include montajul.

De asemenea,

pretenția referitoare la suma de 85.468,88 RON a fost apreciată în mod greșit

neîntemeiată, considerând că valoarea finală pentru procurarea tabelei de

afișaj se va determina la cursul leu/euro din data efectuării plăților.

Totodată, recurenta a

arătat că a solicitat instanței de apel emiterea unei adrese către Corpul de

Control al Ministerului Administrației și Internelor, pentru ca această

instituție că depună la dosarul cauzei Nota nr. S/1157833/2007 și documentele

analizate, probă care în mod greșit a fost apreciată ca neutilă cauzei.

Din acest punct de

vedere s-a apreciat că a fost interpretat greșit actul juridic dedus judecății.

Înalta Curte, în

conformitate cu art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 302

1

lit. c)

C. proc. civ. a luat în examinare excepția nulității recursului.

Potrivit art. 304 C.

proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive

de nelegalitate, în situațiile prevăzute expres și limitativ la punctele 1-9.

Or, recurenta-reclamantă a indicat numai formal dispozițiile art. 304 punctele

8 C. proc. civ., fără ca dezvoltarea criticilor formulate de aceasta să

cuprindă critici care pot fi subsumate motivului de nelegalitate invocat.

Recursul fiind un

mijloc procedural prin care se realizează un examen al deciziei atacate, sub

aspectul legalității acesteia, instanța de recurs, soluționând această cale de

atac verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea

dispozițiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării

motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile mai sus menționate,

obligație care revine sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac

promovate.

Este de observat că

deși recurenta a invocat în susținerea recursului său motivul prevăzut de art.

304 pct. 8 C. proc. civ., aceasta nu a structurat și dezvoltat motivele

invocate, conform cerințelor art. 302

1

lit. c) C. proc. civ. . Având

în vedere că, recurenta și-a exprimat simpla nemulțumire în legătură cu

Raportul nr. S/118.355 din 2 aprilie 2008, prin care s-a dispus recuperarea de

către C.S. D. a sumei de 112.064,48 RON, reprezentând plăți suplimentare, fără

precizarea relevanței pe care aceasta o are față de soluția pronunțată, Înalta

Curte, constată că aceste aspecte de netemeinicie nu pot face obiectul analizei

instanței de recurs, în raport de dispozițiile art. 304 pct. 1 -9 C. proc. civ.

Revenind la motivul

prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., pe care l-a indicat recurenta, se

constată că nici o ipoteză prevăzută de acest text nu a fost demonstrată,

criticile de netemeinicie care au fost invocate nu pot fi analizate, având în

vedere și inexistența motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea

art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

Constatând că

recurenta nu s-a conformat obligației prevăzută de art. 302

1

alin.

(1) lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub

sancțiunea nulității motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor, Înalta Curte

va constata nulitatea recursului declarat de reclamantul Ministerul

Administrației și Internelor - Clubul Sportiv D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

recursul declarat de reclamantul Ministerul Administrației și Internelor -

Clubul Sportiv D. împotriva Deciziei civile nr. 99/2012 din 29 februarie 2012 a

Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, în temeiul art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 ianuarie 2013.

Procesat de GGC - DG