- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 3 iunie 2008
- Stat pârât
- SVN
- Concluzia
- Inadmisibil
Pohlen împotriva Sloveniei
Traducere în română Auto
Reclamantul, dl Saverij Pohlen, este un național sloven care s-a născut în 1936 și trăiește în Pobegi. Guvernul contestat („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Lucijan Bembič, Procuror general. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 27 ianuarie 1997, reclamantul a instituit o procedură civilă împotriva Companiei pentru Drumuri Publice (Družba za državne caste) și a municipiului Koper din Curtea Locală Koper (Okrajno sodišče/Kopro) în căutarea restabilirii unui perete pe proprietatea sa care ar fi fost afectat în timpul lucrărilor de clădire rutieră. La 2 februarie 2001, reclamantul a solicitat instanței să continue cazul său.
La 12 noiembrie 2001 și 22 ianuarie 2003, reclamantul a prezentat observații scrise. Audiențe au avut loc la 23 ianuarie 2003, 27 februarie 2003 și 9 octombrie 2003. În timpul procedurii, instanța a obținut un aviz de experți. La 9 octombrie 2003, instanța a adoptat o hotărâre care respinge cererea reclamantului, care a fost notificată la reclamant la 18 noiembrie 2003. La 26 noiembrie 2003, reclamantul a interzis Curtea Supremă Koper (Višje sodišče/Kopro). 10. La 19 aprilie 2005, instanța a respins apelul reclamantului. 11. Se pare că această hotărâre a fost transmisă la 10 iunie 2005. 12. La 29 mai 2007, guvernul contestat a primit notificarea prezentei cereri. 13. La 23 august 2007, Procuratura a trimis reclamantului o propunere de soluționare în temeiul articolului 25 din Legea privind protecția dreptului la un proces fără întârziere nejustificată („Legea 2006”).
În propunerea sa, Procuratorul de Stat a recunoscut încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil și, ținând seama de faptul că reclamantul nu a formulat o cerere cu privire la valoarea justă de satisfacție solicitată în cererea sa la Curte, a oferit reclamantului o declarație scrisă în conformitate cu art. 17 din Legea 2006. La 11 septembrie 2007, reclamantul a informat Biroul Procurorului de Stat că nu este de acord cu propunerea și că dorește ca această Curte să pronunțe în această chestiune. 15. La 27 decembrie 2007, Procurorul de Stat a trimis reclamantului o nouă scrisoare, explicând propunerea și propunendu-i reclamantului să precizeze suma de compensare solicitată în ceea ce privește prejudiciile morale.
Biroul Procurorului de Stat a asigurat reclamantului că va examina imediat cererea și va răspunde la aceasta. El a fost solicitat să răspundă într-o lună. 16. Reclamantul nu a răspuns la propunerea Procurorului de Stat, ci, la 10 februarie 2008, el a informat Registrul Curții că a insistat să decidă cazul de către Curte. Reclamantul a explicat, de asemenea, că nu a răspuns la scrisoarea Procurorului de Stat din 27 decembrie 2007, deoarece era în esență la fel ca cea inițială. 17. Guvernul sloven a adoptat la 12 decembrie 2005 un proiect de stat comun privind eliminarea Curții Backlogs, „Proiectul Lukenda”. Scopul său este eliminarea retragerilor în instanțele slovene și birourile procurorilor sloveni până la sfârșitul anului 2010, prin prevederea reformei structurale și manageriale a sistemului judiciar.
În cadrul „Proiectului Lukenda”, Parlamentul a adoptat Legea 2006 (Zakon o varstvu pravice do sojenja brez nepotrebnega odlašanja, Jurnalul Oficial, nr. 49/2006), care a fost pusă în aplicare începând cu 1 ianuarie 2007. 18. Secțiunea 25 din Legea din 2006 stabilește următoarele norme tranzitorii în ceea ce privește cererile deja în curs de aplicare în fața Curții: „(1) În cazurile în care încălcarea dreptului la un proces fără întârziere nejustificată a încetat deja și partea a depus o cerere de satisfacție echitabilă cu instanța internațională înainte de data de punerea în aplicare a prezentei Legi, Oficiul Procurorului de Stat oferă părții o soluție cu privire la suma de satisfacție echitabilă în termen de patru luni de la data primirii cazului menționat de instanța internațională pentru procedura de decontare.
Partea prezintă o propunere de decontare Biroului Procurorului de Stat în termen de două luni de la data primirii propunerii Biroului Procurorului de Stat. Biroul Procurorului de Stat decide asupra propunerii cât mai curând posibil și în termen de patru luni cel târziu… (2) În cazul în care propunerea de soluționare menționată la alineatul (1) din prezenta secțiune nu este aderată la Biroul Procurorului de Stat și partea nu a negociat un acord în termen de patru luni de la data la care partea și-a depus propunerea, partea poate aduce o acțiune în fața instanței competente în temeiul prezentei Acte. Părțile pot iniția o acțiune în termen de șase luni de la primirea Biroului Procurorului de Stat pentru a răspunde că propunerea părții menționate în paragraful anterior nu a fost aderată la, sau după expirarea termenului stabilit în paragraful anterior pentru ca Biroul Procuror de Stat să decidă să procedeze la soluționare.
Indiferent de tipul sau valoarea cererii, dispozițiile Legii de procedură civilă privind cererile mici se aplică în cadrul unei proceduri în fața unei instanțe.” 19. Următoarele părți ale Legii din 2006 sunt relevante în ceea ce privește „pentru o justă satisfacție” și alte mijloace de remediere: „Când se hotărăsc cu privire la remediile legale în temeiul prezentului act, circumstanțele cazului în particular se iau în considerare, și anume: complexitatea sa în ceea ce privește faptele și legile; acțiunile părților la procedură, în special în ceea ce privește utilizarea drepturilor procedurale și îndeplinirea obligațiilor în cadrul procedurii; respectarea normelor privind ordinea fixată de soluție a cazurilor, sau a termenelor legale de stabilire a audieri preliminare sau de dictare a deciziilor judiciare; modalitatea în care a fost auzită cazul înaintea unui recurs de supraveghere sau a unei cereri de termen; natura și tipul de caz și importanța acesteia pentru o parte.”“...
(2) Doar satisfacția este oferită de: i. plata compensației monetare pentru daunele cauzate de încălcarea dreptului la un proces fără întârziere nejustificată; ii. o declarație scrisă a Oficiului Procurorului de Stat de a că dreptul părții la un proces fără întârziere nejustificată a fost încălcat; iii. publicarea unei hotărâri privind faptul că dreptul părții la un proces fără întârziere nejustificată a fost încălcat.” „(1) Compensarea monetară este plătită pentru prejudiciile morale cauzate de încălcarea dreptului la un proces fără întârziere nejustificată. Răspundere strictă pentru orice daune cauzate are loc în cazul Republicii Sloveniei. (2) Compensarea monetară pentru cazurile decise în sfârșit se acordă în sume de la 300 la 5.000 de euro.
(1) Având în vedere circumstanțele cazului, Procuratura de Stat poate, prin acord cu partea în temeiul art. 19 din prezenta lege și ținând seama de criteriile prevăzute la art. 18 alin. (1) din prezenta lege, să facă o declarație scrisă fără compensare monetară către parte ca compensare pentru prejudiciu moral cauzate de încălcarea dreptului la un proces fără întârziere nejustificată. În cazul în care dreptul la un proces fără întârziere nejustificată a fost violat în mod grav și la cererea părții, biroul procurorului de stat poate, în plus față de compensația monetară, să facă, de asemenea, o declarație scrisă. (2) Declarația scrisă include datele menționate în art. 5 alin. (2) paragrafele 1, 2, 3 și 4 din prezenta Lege, indicând că a apărut o încălcare a dreptului la un proces fără întârziere nejustificată și durata întârzierii nejustificate.
(3) Oficiul procurorului de stat face o declarație scrisă în cadrul soluționării încheiate menționate în art. 19 din prezenta Lege. La cererea părții, declarația scrisă se publică pe site-ul Oficiului Procurorului de Stat care acoperă costurile acesteia. Declarația scrisă se publică timp de două luni și, după aceea, se arhiva pe site-ul sau se elimină în termen de 15 zile de la primirea unei cereri de la partea sau majoritatea părților cu privire la declarația scrisă. „... (3) Competența teritorială pentru luarea deciziilor privind o acțiune pentru daune în temeiul prezentei Acte se află în instanța locală în districtul căreia reclamantul este un rezident permanent sau temporar sau are sediul social…
(6) Indiferent de tipul sau valoarea cererii, se aplică dispozițiile Legii de procedură civilă privind cererile mici în fața unei instanțe. (7) Apelul privind punctele de drept se exclude pentru litigiile privind daunele în temeiul prezentei acte.” „... (2) Oficiul Procurorului de Stat plătește compensarea monetară și costurile acțiunii părții pe baza unei hotărâri finale care a stabilit o încălcare a dreptului la un proces fără întârziere nejustificată în cadrul procedurii, în temeiul articolului 20 sau al articolului 21 din prezenta lege… ” „Funds ... se aloca în bugetul Republicii Sloveniei în cadrul planului financiar al Oficiului Procurorului de Stat.”
1. The applicant, Mr Saverij Pohlen, is a Slovenian national who was born in 1936 and lives in Pobegi. The respondent Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Lucijan Bembič, State Attorney-General.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
On 27 January 1997 the applicant instituted civil proceedings against the Company for Public Roads (Družba za državne caste) and Koper Municipality in the Koper Local Court (Okrajno sodišče v Kopru) seeking restoration of a wall on his property which had allegedly been damaged during road building works.
On 2 February 2001 the applicant urged the court to proceed with his case.
On 12 November 2001 and 22 January 2003 the applicant made written submissions.
Hearings were held on 23 January 2003, 27 February 2003 and 9 October 2003.
During the proceedings the court obtained an expert opinion.
On 9 October 2003 the court adopted a judgment rejecting the applicant’s claim, which was served on the applicant on 18 November 2003.
On 26 November 2003 the applicant appealed to the Koper Higher Court (Višje sodišče v Kopru).
On 19 April 2005 the court dismissed the applicant’s appeal.
It would appear that this judgment was served on the applicant on 10 June 2005.
On 29 May 2007 the respondent Government were given notice of the present application.
On 23 August 2007 the State Attorney’s Office sent a settlement proposal to the applicant under section 25 of the Act on the Protection of the Right to a Trial without undue Delay (“the 2006 Act”). In its proposal, the State Attorney’s Office acknowledged the violation of the right to a trial within a reasonable time and, taking into account the fact that the applicant had not stated a claim as to the amount of just satisfaction sought in his application to the Court, offered the applicant a written statement in accordance with section 17 of the 2006 Act. He was requested to reply or state his counter-proposal.
On 11 September 2007 the applicant informed the State Attorney’s Office that he disagreed with the proposal and that he wanted this Court to rule on the matter.
On 27 December 2007 the State Attorney’s Office sent a new letter to the applicant, explaining its proposal and proposing the applicant to specify the amount of compensation claimed in respect of non-pecuniary damage. The State Attorney’s Office assured the applicant it would immediately examine his claim and respond to it. He was requested to reply in one month.
The applicant did not reply to the State Attorney’s Office’s proposal, but instead, on 10 February 2008, he informed the Registry of the Court that he insisted that the case be decided by the Court. The applicant also explained that he had not responded to the State Attorney’s Office’s letter of 27 December 2007 because it was in substance the same as the initial one.
The Slovenian Government adopted on 12 December 2005 a Joint State Project on the Elimination of Court Backlogs, the “Lukenda Project”. Its goal is the elimination of backlogs in Slovenian courts and prosecutors’ offices by the end of 2010, by providing for structural and managerial reform of the judiciary. As a part of the “Lukenda Project” the Parliament adopted the 2006 Act (Zakon o varstvu pravice do sojenja brez nepotrebnega odlašanja, Official Journal, No. 49/2006) which has been implemented since 1 January 2007.
Section 25 of the 2006 Act lays down the following transitional rules in relation to applications already pending before the Court: “(1) In cases where an infringement of the right to a trial without undue delay has already ceased and the party has filed a claim for just satisfaction with the international court before the date of implementation of this Act, the State Attorney’s Office shall offer the party a settlement on the amount of just satisfaction within four months of the date of receipt of the case referred by the international court for the settlement procedure. The party shall submit a settlement proposal to the State Attorney’s Office within two months of the date of receipt of the proposal of the State Attorney’s Office. The State Attorney’s Office shall decide on the proposal as soon as possible and within four months at the latest… (2) If the proposal for settlement referred to in paragraph 1 of this section is not acceded to or the State Attorney’s Office and the party fail to negotiate an agreement within four months of the date on which the party filed its proposal, the party may bring an action before the competent court under this Act. The party may bring an action within six months of receiving the State Attorney’s Office reply that the party’s proposal referred to in the previous paragraph was not acceded to, or after the expiry of the period fixed in the previous paragraph for the State Attorney’s Office to decide to proceed with settlement. Irrespective of the type or amount of the claim, the provisions of the Civil Procedure Act concerning small claims shall apply in proceedings before a court.”
The following parts of the 2006 Act are relevant as regards the “claim for just satisfaction” and other means aimed at providing redress: “When deciding on the legal remedies under this Act, the circumstances of the particular case shall be taken into account, namely: its complexity in terms of facts and law; actions of the parties to the proceedings, in particular as regards the use of procedural rights and fulfilment of obligations in the proceedings; compliance with rules on the set order for resolving cases, or with statutory deadlines for fixing preliminary hearings or for giving court decisions; the manner in which the case was heard before a supervisory appeal or a motion for a deadline was lodged; the nature and type of case and its importance for a party.” “… (2) Just satisfaction shall be provided by: i. payment of monetary compensation for damage caused by an infringement of the right to a trial without undue delay; ii. a written statement from the State Attorney’s Office that the party’s right to a trial without undue delay has been infringed; iii. the publication of a judgment that the party’s right to a trial without undue delay has been infringed.” “(1) Monetary compensation shall be payable for non-pecuniary damage caused by an infringement of the right to a trial without undue delay. Strict liability for any damage caused shall lie with the Republic of Slovenia. (2) Monetary compensation for individual finally decided cases shall be granted in amounts from 300 to 5,000 euros. (1) Given the circumstances of the case, the State Attorney’s Office may, by agreement with the party under Article 19 of this Act and taking account of criteria referred to in Article 18, paragraph 1 of this Act, make a written statement without monetary compensation to the party as a compensation for non-pecuniary damage caused by the violation of the right to a trial without undue delay. If the right to a trial without undue delay has been seriously violated and at the request of the party, the State Attorney’s Office may in addition to the monetary compensation also make a written statement. (2) The written statement shall include data referred to in the Article 5, paragraph 2, subparagraphs 1, 2, 3 and 4 of this Act, an indication that a violation of the right to a trial without undue delay has occurred and the length of the undue delay. (3) A written statement shall be made by the State Attorney’s Office within the concluded settlement referred to in Article 19 of the present Act. At the party’s request, the written statement shall be published on the website of the State Attorney’s Office which shall cover the costs thereof. The written statement shall be made public for two months and thereupon archived within the website or deleted within fifteen days of receipt of a request from the party or the majority of parties concerning the written statement. “... (3) Territorial jurisdiction for decision-making on an action for damages under this Act shall lie with the local court in whose district the plaintiff is a permanent or temporary resident or has registered office… (6) Irrespective of the type or amount of the claim, the provisions of the Civil Procedure Act concerning small claims shall apply in proceedings before a court. (7) Appeal on points of law shall be excluded for disputes on damage under this Act.” “... (2) The State Attorney’s Office shall pay monetary compensation and the party’s costs of the proceedings on the basis of a final court decision which has established an infringement of the right to a trial without undue delay in the proceedings, under section 20 or section 21 of the present Act.” ...” “Funds ... shall be earmarked in the Budget of the Republic of Slovenia within the framework of the financial plan of the State Attorney’s Office.”